Meniul
Raportandu-ne la viata, regasim teama de moarte. Prezenta ei pare sa ne limiteze optiunile pe care le bifam in drumul de dezvoltare personala parcurs, iar constientizarea ei creaza o conexiune autentica ce leaga firul vietii de propriile trairi.
Este un pact nescris, acceptat de bunavoie si uitat cu usurinta, acela al mortii. Tocmai de aceea teama de moarte apare in prezenta celui mai natural si firesc element, viata. Si indiferent carei culturi i-am apartine, a celei care varsa lacrimi sau a celei care surade in fata acestui eveniment, moartea ne surprinde precum o ploaie torentiala aparuta in miez de vara.
Am tot auzit expresia ,,atasament de viata”, iar explicatiile pe marginea acesteia nu intarziau sa apara, una dintre ele fiind aceea ca in spatele unei exuberante capacitati de a trai viata se ascunde teama de moarte. Nu stiu care este limita cautarii de semnificatii din acest punct de vedere, insa iata un lucru la care va invitam sa reflectam.
Asadar, teama de moarte aduce cu sine teama de schimbare. Si ma intreb:
Oare de cate ori murim in fiecare zi?
Oare nu cumva o parte din noi alege sa moara atunci cand renunta la un obicei vechi?
Oare nu cumva o parte din noi se descompune in momentele in care o persoana draga ne spune ramas-bun inainte de a fi pregatiti sa auzim aceste cuvinte?
Oare nu cumva murim in fiecare zi pentru ca uitam sa zambim si sa multumim pentru cele mai insignifiante cadouri oferite cu bratele deschise de viata?
Oare cu cumva alegem sa murim cand ii lasam pe ceilalti sa decida pentru noi insine?
Poate ca este firesc ca in momentele in care oamenii se apropie tot mai mult de moarte sa constientizeze bucuria de a trai, iar in anumite momente astfel de ,,intamplari” devin salvatoare.
Un exemplu pe care l-am citit de curand are in prim plan un om care suferea de ulcer intr-o faza acuta, iar medicii i-au spus ca mai are de trait doar trei luni.
Fiind singur in fata propriei vieti si morti in acelasi timp, el alege sa faca lucrul pe care si l-a dorit cel mai mult: sa calatoreasca in jurul lumii cu vaporul.
Toata aceasta detasare de momentul previzibil care parea sa urmeze l-a vindecat complet, dincolo de orice diagnosticari si previziuni medicale.
Ceea ce mi se pare interesant este ca in momentul in care se confrunta cu moartea, oamenii aleg sa traiasca ceea ce ar fi putut experiementa in orice alt timp in afara de momentul ultim, iar atunci cand intervine frica de moarte in simpla noastra activitate a fiecarei zi, oamenii aleg sa se indeparteze chiar si de cele mai mici bucurii.
Din teama ca vom intarzia la serviciu, nu ne bucuram ca soarele ne mai mangaie inca o data razele sale.
Din teama de a fi refuzati, nu abordam persoana care ne zambeste de pe scaunul de langa noi din metrou.
Din teama de a ne rani corpul, nu urcam pe munte.
Din teama de a ne pierde naturaletea, nu mai adaugam un strat de fard.
Din teama de a nu face pe plac celorlalti, ne refuzam pe noi insine. Din teama de moarte, nu traim frumos.
Sunt Mihaela Marinaș. Un spirit vizionar, cu misiunea de a aduce pe Pământ o nouă paradigmă în spiritualitate, relații și business. Catalizator pentru mii de suflete ale căror vieți le-am atins în cei 14 ani de lucru cu oamenii. Am creat și dezvoltat zeci de programe, cursuri, traininguri de evoluție spirituală, relații, Înregistrări Akashice și Înregistrări Akashice pentru business.
Cei care vin cu sufletul deschis spre spațiile conținute prin mine și se află în momentul potrivit în călătoria lor își pot transforma cele mai dureroase și mai ascunse tipare și tot ceea ce îi ținea departe de conexiunea cu Sinele lor real. Oamenii și business-urile care vin în contact cu mine intră într-un proces care le poate readuce Sufletul pe linia reală de destin. Este ceva ce se face prin mine în mod firesc și este darul sufletului meu în această viață.
Echipa care dezvolta acest site va roaga sa nu copiati articole de pe site si sa le publicati la voi pe blog/site/facebook sau in orice alta parte. Daca doriti sa ne ajutati, va rugam sa scrieti articole originale si sa puneti link catre noi, daca ceva din ceea ce scriem v-a inspirat.
