femininul sacru
Spiritualitate

Mesaj de la femininul sacru catre masculinul sacru

Despre razboiul absurd masculin feminin nu mai e nevoie sa scriem. Uneori continua in casele, casniciile si paturile noastre chiar si mult timp dupa ce l-am constientizat.

Este o realitate care se cere din ce in ce mai mult vindecata. Inspre aceasta vindecare in noi insine si in viata noastra, va ofer astazi un text care mi-a ajuns direct in suflet si a inflorit acolo semintele vindecarii autentice la nivelul celor doua principii, masculin feminin:

Imi pare rau pentru acele momente in care nu am putut vedea dincolo de ceea ce proiectam eu asupra esentei tale reale. Avand atat de multe traume reflectate in oglinda mea retrovizoare, nu am putut face diferenta intre razboinicul fara inima si cel cu intentii bune. Cu lentilele mele incetosate de emotii nevindecate, nu te-am putut vedea in intregimea ta. Am proiectat inconstient asteptarile mele negative asupra ta, fara sa recunosc momentele in care te lasai condus de dragoste. Te rog, iarta-mi proiectiile legate de masculin-feminin si intelege ca dincolo de durerea mea se afla o inima care tanjeste in mod real sa se uneasca cu a ta.

Imi pare rau ca te-am fortat sa-ti deschizi inima atunci cand nu erai pregatit. Tanjeam sa fiu intalnita in deschiderea mea si nu puteam sa suport deconectarea dintre noi. Pe mine ma hraneste comunicarea directa si am interpretat tacerea ta intr-un mod foarte personal. Nu am inteles relatia dintre detasarea ta si rolul tau de razboinic. Insa vad asta acum. De la inceput, ai fost aruncat in rolul de razboinic protector si armura ta emotionala a devenit esentiala pentru rolul tau. Fara ea, nu ai fi capabil sa ramai vigilent pe campul de lupta sau sa ai succes intr-o lume atat de competitiva. Insa pe masura ce lumea noastra se indeparteaza de supravietuire ca mod de a trai, am speranta ca te vei simti suficient de in siguranta sa traiesti cu inima deschisa.  Este atat de frumoasa lumina care apare prin acea deschidere!

Imi pare rau ca nu ti-am vazut intotdeauna limitarile si lupta. Au fost momente cand nu am putut vedea dincolo de asteptari si fantezii. Am crescut cu un basm al cavalerului care ma va salva si m-am agatat de imaginea asta, preferand proiectia perfectiunii in loc de realitatea faptului de a fi uman.  Prin urmare, nu am vazut cat stres duceai cu tine, cat de dificile erau uneori lucrurile pentru tine si cat de greu era sa te mentii in echilibru. Desigur, am perpetuat proiectia impreuna – tu ti-ai ascuns umanitatea iar eu am preferat sa nu o vad. Tanjesc dupa ziua in care relatiile noastre sa nu se mai bazeze pe iluzii legate de ce inseamna masculin si feminin, ci pe recunoasterea reala a autenticitatii fiecaruia.

Imi pare rau ca ti-am dat mesaje amestecate legate de modul in care voiam sa te manifesti. Cateodata, voiam sa fii bland si tandru. Alteori, dominant si protector. Cat de confuz a fost asta pentru tine si cat de provocator a fost sa trebuiasca sa treci prin diferite stari! A fost confuz pentru noi toti sa incercam sa tragem linia intre nevoile noastre de siguranta si vulnerabilitate. Intr-o zi, polaritatea se va disipa si vom ajunge intr-un echilibru sacru intre masculin, feminin si intre toate modurile sanatoase de a fi. Femeile se vor simti in siguranta sa-si faca auzita vocea si sa se impamanteze in plenitudinea lor si barbatii se vor simti la fel de in siguranta sa vorbeasca din punctul lor cel mai vulnerabil. In raul esentei, totul curge in aceeasi directie, catre oceanul plenitudinii.

Imi pare rau ca am fost pasiv-agresiva fata de tine. Nu am fost invatata sa-mi exprim furia direct si mi-a fost frica de agresivitatea ta. Stiu ca si tu ai avut aceleasi provocari cu exprimarea tristetii si eliberarea lacrimilor. In lumea spre care ne indreptam, imi doresc ca ambele sexe sa aiba acces la toate starile emotionale si formele sanatoase de exprimare.

Imi pare rau ca am asteptat sa-mi umpli golul interior, cand singura persoana care poate face asta sunt eu. Am cautat adesea in relatii, imaginandu-mi ca celalalt ma poate completa. Dupa atat de multe secole de privare de putere, nu am realizat ca am toate instrumentele pentru auto-creare. Dar vad acest lucru acum. In punctul in care inainte ne intalneam ca doua fiinte fragmentate, ne vom intalni in curand ca doua fiinte intregi – fiecare cu granite sanatoase, bine integrate si complete in mod intrinsec.

Sunt recunoscatoare pentru toate momentele in care mi-ai oferit siguranta si ai actionat din compasiune. In eforturile mele de a-mi gasi vocea si a sta ferma pe pozitii, nu ti-am acordat credit atunci cand trebuia. Te incurajez sa-ti revendici tot ceea ce ai pierdut si sa exprimi din nou esenta masculinului sacru, asa cum o faceai candva. Imi pare rau pentru momentele in care ti-am descurajat puterea. Nu am putut sa disting puterea reala de modul in care a fost folosita puterea de-a lungul istoriei.

Sunt recunoscatoare pentru contributiile pe care le-ai adus realitatii mele. Imi dau seama ca adesea tu iti comunicai dragostea pentru mine prin fapte si nu prin vorbe. Iti multumesc ca m-ai ajutat sa construiesc structurile pe care se bazeaza expansiunea mea. Multumesc pentru ca lucrezi din greu sa stabilesti litera legii. Iti onorez spiritul de razboinic care a construit cai ferate, orase, poduri care ne aduc in contact unii cu altii. Ii onorez pe razboinicii care au luptat si au murit pe campul de lupta pentru a ne proteja pe noi. Ati sacrificat atat de mult ca sa ne tineti in siguranta

Sunt recunoscatoare pentru principiul masculin stramosesc, pentru ca mentine spatiul pentru expansiune cu rabdare si intelepciune. Si pentru principiul Tatalui, pentru ca ma apara si ma adaposteste. Sunt recunoscatoare pentru Tatal Cer, pentru ca-mi arata viziunea unor posibilitati care imi transcend circumstantele actuale. Sunt recunoscatoare pentru Tatal Divin, tatal tuturor. Ii simt acum prezenta divina, atat de aproape. Intotdeauna plin de compasiune, este mereu acolo, tinandu-ma in siguranta.

A fost atat de multa invinuire reciproca si ura intre noi. Este important acum sa ne exprimam furia si sa ne vindecam inimile. Nimic nu ar trebui ascuns sub pres in acest proces, totul ar trebui expus. Dar e important in acelasi timp si sa avem compasiune unul pentru altul si sa incercam sa intelegem contextul actiunilor noastre.  Am fost cu totii victime ale peisajului sociologic care ne-a determinat comportamentele si identificarile. Fiind doua specii diferite in acelasi pat, am fost fortati de circumstante sa jucam roluri care ne-au tinut la distanta de mile unul de celalalt.  Aceste roluri ne-au cauzat mari suferinte si fiecare din noi a suferit in felul sau. Pana la limita la care unuia i-a fost negata plenitudinea, iar celuilalt i-a fost negat acelasi lucru. Femeii i s-a negat dreptul la protectie si la anumite modalitati de exprimare, barbatilor le-a fost negat accesul la un mod de a fi tandru si receptiv. Niciunul nu am scapat usor, in ciuda aparentelor.

Pe masura ce ne mutam inspre o realitate mai insufletita, putem crea spatiu pentru noi posibilitati. Putem incepe procesul vindecand prapastia care exista intre noi. Trebuie sa slefuim colturile create de reactivitatea noastra. Trebuie sa vindecam rupturile care ne-au tinut separati. In viziunea mea, mentin imaginea unei lumi care celebreaza pe deplin masculinul si femininul  ca principii sanatoase. In loc sa aruncam la gunoi diferentele intre sexe, sa facem o distinctie constienta intre identificarile distructive si identificarile care au in spate bune intentii. Sa construim un echilibru sacru al aspectelor noastre cele mai sanatoase.Fiecare din noi identifica fuziunea unica a energiilor feminine si masculine care ne aliniaza cu esenta noastra. Si invatam unul de la celalalt – barbatii ne invata manifestarea sanatoasa, femeile ii invata pe barbati manifestarea sanatoasa a feminitatii – si impreuna manifestam esenta fiintei umane. Ne intalnim unul pe celalalt in plenitudinea noastra.

Fie sa nu uitam niciodata natura relationala si transformatoare a expansiunii umane. Desi povestea de dragoste suprema este cea cu sufletul tau, experientele traite impreuna dau nastere lectiilor esentiale. Suntem aici sa luam parte la acest dans sacru, calcandu-ne unii pe altii pe picioare si indreptandu-ne catre Dumnezeu cu fiecare pas stangaci pe care-l facem. Calatorim si apoi mergem acolo sus cu un nivel mai mare de constientizare. Pastrand asta in inima, nutresc speranta ca putem invata sa ne acceptam unii pe altii in umanitatea noastra. Vom continua sa facem greseli, dar este minunat sa ne vedem greselile prin perspectiva lectiilor pe care le contin.

Privesc cu nerabdare la ziua cand ne putem intalni unul pe celalalt in goliciunea noastra, dezbracati de emotii nerezolate, proiectii aducatoare de durere si distorsiuni ale dualitatii. Pentru prea mult timp am stat pe maluri opuse, podul dintre inimile noastre fiind distrus de un rau de durere. Dar a venit timpul sa construim un nou pod, unul care se construieste la fiecare pas pe care il facem, unul care este fortificat de intentiile bune si de auto-revelarea autentica. Pe masura ce mergem unul catre celalalt, armura noastra emotionala cade la pamant, transformandu-se in lumina. Si cand suntem pregatiti, putem pasi chiar catre centrul podului, mirandu-ne ca ne-am putut imagina vreodata ca fiind separati.

Iti doresc acum sa simti prezenta Mamei Divine aproape de inima ta, invitandu-te sa te odihnesti adanc pe malurile prietenoase ale propriei tale esente, cuibarindu-te in bratele recunoscatoare ale celor pe care tu i-ai protejat pana acum. Poate ca cei care ti-au primit binecuvantarile nu au realizat intotdeauna, insa actele tale de dragoste i-au atins, i-au facut mai puternici si i-au luminat cu lumina dragostei tale. Odihneste-te, dragule razboinic. Iti voi pazi inima sa fie in siguranta.

Preluare de pe site-ul: http://soulshaping.com/

In curand va astept si cu cealalta perspectiva: Mesaj de la masculinul sacru catre femininul sacru.

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

2 comentarii

  1. Bună,
    Mi-a atras atenția pentru că am ținut seminarii pe teme relaționale, timp de doi ani (2011-2013). Tema principală a fost legată de stress-ul, căruia ar trebui să îi facem față, în relația de cuplu… Pot contribui cu multe informații utile în acest domeniu. Una din formările mele, cea de life-coach, este obținută la firma Mars-Venus Coaching, al cărui promotor este JOHN GRAY, autor al cărții : Bărbații sunt de pe Marte…Femeile de pe Venus.
    Textul este scris în stilul Scrisorii de Dragoste, prezentate ca modalitate de descărcare emoțională, în cuplu.
    O zi frumoasă !

  2. la cat mai multe astfel de scrisori de dragoste in vietile noastre!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.