Iubirea este necondiționată, relațiile nu

Eu cred cu tărie că Iubirea nu poate fi decât necondiționată. Atunci când este condiționată, devine altceva, nu iubire. Este dorință, atașament, proiecție, obsesie, dar nu iubire.

Iubirea este necondiționată, este esență divină. De acolo venim, acolo ne întoarcem. Iubirea divină, completă, poate exista în mod autentic doar în mod necondiționat. Pleacă de la Sursă și se exprimă prin noi în momente în care ni se dă să cunoaștem nemărginirea. Dacă suntem suficient de dedicați acestei căi, putem ajunge să simțim acest fel de iubire în mai multe ocazii decât ne oferă viața comună pe Pământ.

Relațiile pe Pământ însă sunt o altă socoteala. Relațiile în care intrăm de-a lungul vieții țin de contracte pe care le avem în suflet, de etape de creștere a sufletului, de etape de dezvoltare și de stadiul de integrare a sufletului cu personalitatea. Țin de lucruri pe care le avem de învățat, de părți din noi de vindecat și de energii de echilibrat.

De cele mai multe ori, nu reușim să simțim și să oferim iubire necondiționată în relațiile noastre. Uneori ne conectăm mai mult la dramă, la tipare care ne condiționează modul în care vedem relațiile, la rănile noastre provocate în relații vechi care nu au legătura neapărat cu realitatea. Există suflete care ne pun în contact cu mai multă iubire decât altele și sunt momente, întâlniri și fracțiuni de secundă în care ni se dă să simțim o fărâmă de divinitate. Dacă am avut norocul să simțim energia iubirii adevărate pe Pământ, sufletul nostru nu poate uita și nu se mai poate păcăli.

Pentru că adevărul rămâne mereu același – iubirea adevărată este, întotdeauna, necondiționată. Relațiile pe Pământ însă, nu. Relațiile, în forma lor umană, pe Pământ, nu pot fi complet necondiționate, chiar dacă iubirea care unește sufletele aflate în relație este parte din cea mai pură formă a iubirii necondiționate.

Relațiile pe Pământ reprezintă forma prin care se  exprimă fondul, care ar trebui să fie – deși nu e în toate cazurile – Iubirea necondiționată. Este ca o cutie mare în care încercăm să introducem oxigen. Atăt de mult cât încape. Încercăm să modelăm oxigenul după forma cutiei. Cutia reprezintă relația între două persoane, cu două personalități, sisteme de valori și de credințe diferite. Aerul care încape în cutie este iubirea. Aerul circulă în mod neîntrerupt și necondiționat, însă atunci când intră în cutie e nevoit să ia forma cutiei.

Iubirea e necondiționată în esență însă atunci când se exprimă printr-o relație, devine condiționată de nevoile relației și de nevoile fiecăruia dintre cei doi. Două suflete se pot iubi necondiționat însă, în relație, cele două entități definite de atât de multe lucruri au nevoie să-și facă spațiu una alteia în teritoriul al cărui aer au decis să-l împartă.

Să se respecte reciproc, să se vadă, să se aline, să se însoțească. Să fie acolo unul pentru celălalt, să-și țină spațiul în cel mai autentic mod pentru vindecarea fiecăruia, pentru rănile care ies la lumină în intimitate, pentru scopurile cele mai înalte ale fiecăruia. În ritmul fiecăruia din cei doi. Respectând limitele umane ale fiecăruia din cei doi. Lăsând spațiu pentru durerea fiecăruia din cei doi. Onorând ceea ce este celălalt. Luându-și angajamente și respectându-le. Doar în acest fel poate funcționa o relație umană. 

Atunci când simțim pentru cineva deplinătatea celei mai frumoase iubiri necondiționate și avem ocazia să intrăm într-o relație, cele două planuri pot funcționa în felul următor: “Te iubesc din toată inima. Absolut necondiționat, te iubesc atât de mult încât nu trebuie să faci nimic ca să meriți această iubire și nu poți face ceva ca să o pierzi. Dacă am o relație cu tine însă, îmi doresc să … (orice lucru este extrem de important pentru tine atunci cand intri intr-o relatie) Dacă nu poți respecta asta, te voi iubi la fel de mult, dar pot alege să ies din relația cu tine, atunci când compromisul va fi prea mare pentru mine.”

Astfel funcționează cele doua planuri – iubirea necondiționată și condițiile necesare de îndeplinit într-o relație. E important să integrăm adevărul că iubirea necondiționată pe care o putem simți pentru cineva nu înseamnă acceptarea necondiționată a oricărui comportament în dimensiunea umană a relației.

Ajungând să integrăm energia sufletului în personalitate și în toate structurile noastre, putem suprapune cele două planuri iar iubirea și relația pot deveni una. Cu angajament, devotament, dedicare, necuprinsul începe să poata fi cuprins.

Iar Iubirea poate să se manifeste de la cele mai spirituale aspecte până în cele mai mici detalii ale unei relații – de la lista de cumpărături până la discuții ezoterice, de la plata întreținerii pana la sexualitate sacră, de la cine suntem ca suflete la cine suntem ca personalitate, cuprinzând dincolo de separare toate aspectele noastre și tot ceea ce suntem, am fost și vom fi vreodată.