Nu accepta sa fii victima nimanui! (partea a V-a)

Publicat: 21 iulie 2008
Comentarii: Fără răspunsuri

 

nu accepta sa fii victima nimanui partea a cincea
nu accepta sa fii victima nimanui partea a cincea

A avea o mentalitate de victima si a trai o viata plina de bucurie sunt doua lucruri care se exclud.

Ce inseamna mentalitatea de victima? A spune mereu: eu nu pot, mie nu mi se cuvine, toate mi se-ntampla numai mie, nu mai suport, etc.

Cu totii suferim în viata, fiecare trecem prin incercari, prin pierderi, prin probleme. Dar unii sunt optimisti, altii fatalisti. Unii inteleg suferinta ca pe o rampa care-i arunca tot mai sus, altii o vad ca pe o mana care-i tine cu capul sub apa.

Care atitudine este mai potrivita pentru a inainta? Desigur, cea optimista! De ce?

„A fi pesimist inseamna a vedea totul in negru de dimineata pana seara, a semana graul bun si a crede ca va rasari numai neghina. Pentru pesimist nu mai rasare soarele si totul este asfintit. A fi pesimist inseamna a avea mereu teama de sine si de altii, a suspecta pe altii pentru ca nu avem nici o siguranta in noi insine.

A fi pesimist este si o forma de neincredere si de putina credinta in Dumnezeu. Optimismul nu este numai superficialitate, pentru ca nu este optimist cel care zambeste stupid tuturor. A vedea totul in roz nu este optimism ci, numai imaturitate care trebuie sa se confrunte inca cu viata si care va evita cu usurinta intotdeauna orice conflict care frige si orice proba de curaj, care sa fie in sfarsit semnul unei alegeri constiente si mature.

Optimismul nostru nu inseamna a zambi tuturor si a astepta o minune la orice colt. Optimismul este rodul maturitatii pe care am cucerit-o si rodul unei credinte care in sfarsit a devenit o expresie senina a vietii.

Viata este ceea ce este, adica o lupta neincetata pentru a ne clarifica, pentru a ne maturiza. Acesta este adevaratul optimism: certitudinea ca binele nu va fi niciodata pierdut. Atunci, da jos, acei ochelari negri, scoate inima care trage clopotele de doliu in fiecare zi, cand vine seara, de fiecare data cand iti pierzi speranta. Noi nu vrem nici lentile negre, nici lentile roz, pentru ca lumea nu este nici neagra, nici roza. Lentilele nu ajuta, nu schimba faptele.

Pesimist sau optimist? Asadar, este mai bine sa fii optimist pentru ca optimistul poate face mereu cate ceva pe cand pesimistul are si frica de a incepe.”
(Citat de pe http://fratele.wordpress.com/ )

Pesimismul si frica sunt sentimentele care consuma azi energia pe care ai fi putut-o folosi maine ca sa realizezi ceva si te lasa fara vlaga.

“Frica este picatura de indoiala prelingandu-se la inceput in interiorul mintii ca un suvoi subtire de apa, sapand neincetat o albie din ce in ce mai larga in care, pana la urma se scurg toate gandurile.”
(Citat din „Pietre netede pentru uriasii zilei” de Dr. David Jeremiah).

De capitolul frica tine si ingijorarea. Ingrijorarea este viermele care roade incet, dar sigur, radacinile optimismului, a sperantei, a increderii in sine. A te ingrijora presupune crisparea aceea care paralizeaza orice activitate si care parca spune: ”ce rost are sa ma mai consum, si asa nu imi iese nimic!”.

A nu te ingrijora inseamna a sti ce vrei si a sti si cum sa ajungi acolo, inseamna a avea un scop si un plan si a te tine de ele, inseamna ca iei in calcul si neprevazutul asa incat sa fii pregatit sa schimbi ceea ce este de schimbat.

Nu te ingrijora nu inseamna “Nu-ti fa planuri!”. Nu te ingrijora nu inseamna ca nimic nu trebuie sa te preocupe, asta devenind justificarea unui mod de viata la intamplare, iresponsabil. Exista multe lucruri care trebuie sa ne preocupe, dar nu intr-atat incat gandindu-ne la ziua de maine sa uitam sa o traim pe cea de azi!

Preocuparea se concentreaza asupra prezentului. Ingrijorarea se agata de viitor. Prezentul este aici, asupra lui putem actiona, dar viitorul este nesigur, cine poate stii ce va fi? Doar actionand bine acum asupra prezentului putem avea o oarecare siguranta asupra viitorului.

Ingrijorarea este cea mai neeficienta metoda de a ne folosi timpul. Ingrijorarea da nastere unei vieti nebunesti, fara destinatie. Aceasta alergare fara tinta ne secatuieste de puterea pe care o avem. A incerca sa rezolvi azi problemele zilei de maine este neproductiv si inutil. Nu are rost sa ne preocupam de probleme absente.

Ziua de azi are in ea tot ce ne trebuie, trecutul e sigilat iar viitorul abia se intrevede. Lasati ziua de maine in pace. Asta nu inseamna sa ignoram in totalitate viitorul. Facem planuri, facem pregatiri calme, lasam lucrurile sa decurga linistite fara sa ne lasam bantuiti de obsesii. Luati atitudine impotriva grijilor. Dati-va demisia din postul de director general al Universului!! Acest post este deja ocupat de Cineva care poate indeplini cu succes aceasta slujba.

Este greu desigur sa mentinem echilibrul intre toate aceste urgente. Cum putem face sa fim atenti la ziua de azi, sa nu ignoram invataturile trecutului ca sa putem realiza un viitor frumos?

Am vorbit despre planuri. A avea o viata organizata este cel mai bine pentru noi. Crearea permanenta de obiective este un mod constructiv de a trai.

Anul trecut am avut un scop, un plan. L-am indeplinit pentru ca am avut grija sa-mi canalizez energia spre atingerea acelor scopuri. Acum ma simt un om implinit, dar vreau mai mult. Cel mai bine este sa-mi gasesc altceva de facut, ceva care sa ma reprezinte, care sa ma tina concentrat, care sa imi dea sens. Nu este greu, trebuie doar sa ma cunosc, sa-mi stiu limitele, aptitudinile, dorintele. Trebuie sa am un grup in care sa-mi desfasor activitatea, cu care sa ma consult la nevoie.

Am inceput acest ciclu al comentariilor despre mentaliatea de ostatic cu un gand: oamenii pot trai liberi. Incerc si acum si voi incerca mereu sa tin departe de viata si de mintea mea lucrurile care ma leaga si ma aduc in situatia de a nu mai putea inainta.

Viata ne ofera multe necunoscute, avem atatea limitari pe care nu le putem controla. Ne imbolnavim, suferim pierderi, intram in relatii care ne ranesc, ne seaca de putere, ne distrug increderea in noi. Dar depinde numai de noi sa luam neprevazutul asa cum este, sa-l acceptam si sa trecem mai departe. Depinde de noi daca ramanem legati sau alegem libertatea.

de Elena Reinerth

  • Sunt Mihaela Marinaș. Un spirit vizionar, cu misiunea de a aduce pe Pământ o nouă paradigmă în spiritualitate, relații și business. Catalizator pentru mii de suflete ale căror vieți le-am atins în cei 14 ani de lucru cu oamenii. Am creat și dezvoltat zeci de programe, cursuri, traininguri de evoluție spirituală, relații, Înregistrări Akashice și Înregistrări Akashice pentru business.

    Cei care vin cu sufletul deschis spre spațiile conținute prin mine și se află în momentul potrivit în călătoria lor își pot transforma cele mai dureroase și mai ascunse tipare și tot ceea ce îi ținea departe de conexiunea cu Sinele lor real. Oamenii și business-urile care vin în contact cu mine intră într-un proces care le poate readuce Sufletul pe linia reală de destin. Este ceva ce se face prin mine în mod firesc și este darul sufletului meu în această viață.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *