[fusion_builder_container hundred_percent=”yes” overflow=”visible”][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_size=”” border_color=”” border_style=”solid” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”no” center_content=”no” min_height=”none”]

nu accepta sa fii victima nimanui partea a treia
nu accepta sa fii victima nimanui partea a treia

Sa o luam de la capat cu nevoile omului.

Cum spuneam, Maslow a întocmit pentru prima data piramida nevoilor umane în 1954.

El sustine ca fiintele umane sunt motivate de anumite nevoi nesatisfacute si ca nevoile situate pe treptele inferioare ale piramidei trebuie satisfacute inainte de a se putea ajunge la cele superioare.

Desi toate nevoile sunt instinctive, nu toate sunt la fel de puternice. Astfel, nevoile cele mai puternice au fost asezate la baza piramidei trebuintelor. Cu cat o nevoie urca spre varful piramidei, cu atat este mai slaba si specifica individului respectiv.

Se observa astfel ca nevoile primare sunt comune atat tuturor oamenilor cat si animalelor. Ele includ necesitatile fiziologice (cum ar fi cele biologice ca hrana, apa, aerul, igiena), somnul, sexul si o temperatura relativ constanta a corpului.

Odata ce individul isi satisface acest nivel de necesitati, se poate concentra pe nevoile de siguranta. Acestea au de a face cu stabilitatea si consistenta intr-o lume relativ haotica. Ele tin mai mult de integritatea fizica, cum ar fi securitatea casei si a familiei. In unele cazuri, nevoia de siguranta motiveaza unii indivizi sa devina religiosi, religia oferindu-le confortul unei promisiuni de siguranta printr-un loc paradiziac. Nevoile de siguranta sunt cruciale pentru copii.

Urmeaza apoi nevoia de iubire si apartenenta. In acest nivel se includ nevoia de prietenie, familie, apartenenta la un grup, sau de implicare intr-o relatie intima non-sexuala.

La nivelul patru sunt nevoile de stima. Acestea cuprind atat recunoasterea venita din partea altor indivizi (care rezulta in sentimente de putere, prestigiu, acceptare, etc) cat si din respectul de sine, ce creeaza sentimentul de incredere, adecvare, competenta. Nesatisfacerea nevoilor de stima rezulta in descurajare, si pe termen lung in complexe de inferioritate. O nevoie pronuntata de acest fel (de exemplu nevoia pentru admiratie) are la baza nesatisfacerea unor nevoi care stau in varful piramidei, cele de auto-actualizare estetica.

Nevoile de auto-actualizare vin din placerea instinctiva a omului de a fructifica la maximum capacitatile proprii, pentru a deveni din ce in ce mai bun.

Pe primele patru nivele ale piramidei sunt nevoile asa-zise “deficiente” (primare): o persoana nu simte nimic special daca acestea sunt satisfacute, dar simte un disconfort cand nu sunt satisfacute. Dincolo de aceste nevoi, urmatoarele mai sunt numite de “crestere”. Acestea nu dispar cand sunt satisfacute, in schimb, motiveaza individul in continuare.

In 1970 Maslow a publicat o revizie a piramidei din 1954, situand in varful acesteia nevoile cognitive (de a cunoaste, de a intelege si de a explora) si pe cele estetice (pentru frumusete, ordine, simetrie). Cu toate acestea, nu toate versiunile piramidei sale includ ultimele 2 nivele.

Maslow a teoretizat ca nevoile cognitive (care tin de cunoastere) nesatisfacute se transforma in nevoi neurotice (non-productive, care perpetueaza un stil de viata nesanatos). Maslow crede ca singurul motiv pentru care oamenii nu se misca in directia auto-realizarii este din cauza obstacolelor puse in calea lor de societate, mai ales printr-o educatie deficitara ce nu poate schimba o persoana cu o slaba pregatire pentru viata intr-o persoana cu o abordare pozitiva.

Maslow e de parere ca educatorii ar trebui sa fie raspunzatori de potentialul pe care il are un individ pentru a ajunge la auto-realizare in felul sau. Asta este parerea lui. V-o aduc la cunostinta pentru ca este important sa cercetam toate lucrurile si sa luam ce este bun. Asadar, omul are cateva nevoi fundamentale pe care le-a desris deja Maslow. Aceste nevoi sunt motorul a ceea ce noi ne vom dori de la viata – sau nu!

Cum spuneam in primul articol, creierul uman poate fi impartit in trei componente: creierul reptilian (care se concentreaza asupra unui singur lucru: supravietuirea, este nonverbal, operand la nivelul stimulilor, este responsabil de nevoi elementare precum fuga, foamea, frica), sistemul limbic (dedicata emotiilor si sentimentelor, principalul loc in care se regasesc emotiile, atentia, amintirile cu incarcatura emotionala, se exprima in mod exclusiv sub forma emotiilor), care joaca rol de judecator intre creierul reptilian si neocortex (cu care procesam gandirea abstracta, cuvintele, simbolurile, logica si timpul). Neocortexul este divizat in emisfera stanga (rationala, verbala) si emisfera dreapta (spatiala, artistica).

Ce parte este preponderenta la noi? Suntem preocupati numai sa ne fie satisfacute nevoile primare: foamea, setea, siguranta… sau ne dorim mai mult? Ne conduce sistemul limbic, este el locomotiva vietii nostre asa incat satisfacerea nevoilor sentimentale trece pe primul loc? Sau avem aspiratii mai inalte, ori mai echilibrate?

Cum gasim drumul inapoi spre frumusetea vietii? Creierul omului a fost deseori asemanat de catre cercetatori cu un aisberg: abia varful se vede putin, dar peste 70% este sub apa. Cat din subconstient cunoastem? Oare putem avea acces la informatiile de acolo? Ce anume ne motiveaza sa mergem inainte? Ce anume ne motiveaza sa mergem inapoi?

Psihologii pun adesea esecurile din viata pe seama suferintelor din copilarie. Preotii le pun pe seama blestemelor generationale. Si unii si altii au dreptate, daca mentin echilibrul in expunerile lor si nu fac litera de lege din asta. Educatia conteaza. Mostenirea genetica conteaza. Mostenirea spirituala conteaza.

Altfel, cum se explica fenomenul larg raspandit cand cineva devine alcoolic daca si tatal sau a fost asa?! Este clar ca daca mama a avut cancer sau diabet, este mai mare riscul sa-l fac si eu, dar ce legatura are alcoolismul? Are si asta vreo gena?

De curand am aflat un lucru cel putin interesant. Inainte sa ma acuzati de fanatism religios, ganditi-va putin la cele pe care le voi spune. Stim ca omul are trup, suflet si duh. Daca mostenirea genetica este valabila si dovedita, de ce nu ar fi si cea spirituala?

Pentru ca nu toti oamenii cred in Dumnezeu si pentru ca este corect ca omul sa aiba dreptul de a alege in ce sa creada. Insusi Dumnezeu i-a dat omului dreptul sa aleaga atunci cand i-a spus: „Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina; dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el vei muri negresit.”

Dar omul a luat si a mancat. A murit? Nu, cel putin nu imediat! Dar moartea este de mai multe feluri. Pe langa moartea fizica exista si cea spirituala. Asta este despartirea de Creatorul nostru. Prin neascultare. Sau, cum spun teologii, pacat. Ce inseamna pacat? Pe langa neascultare inseamna si ratarea scopului pentru care am fost creati.

Oare Dumnezeu a vrut ca noi sa fim limitati cand ne-a cerut sa nu atingem acel pom? Nu cred! Stia ca nu avem protectie pentru ce va urma sa intelegem odata cu luarea din acel pom. Erau informatii pentru care nu eram pregatiti. Tot in acea gradina mai era un pom: pomul vietii. Din acela nu ne-a interzis sa luam, dar n-am fost curiosi!

Am ales „frucul oprit”. Neascultarea a dus la ruperea legaturii cu Cel ce este sfant, Cel ce este Adevarul. De atunci incoace toti ne alimentam din pomul cunoasterii, mai mult sau mai putin, dar cati din noi dorim pomul vietii? Cei care fac asta sunt marginalizati de societate, primesc etichete, sunt declarati fanatici, oare de ce? Pentru ca vor sa inteleaga ce este „dincolo de deal”!

Nu trebuie sa luati de bun ce zic eu, verificati! Dumnezeu ne-a lasat asa cum suntem pentru ca are un scop cu noi. Cum am mai spus, nu ne considera niste marionete pe care le trage de sfori, ci niste fiinte scumpe Lui, a caror viata vrea sa fie cat mai implinita.

Pentru ca sa putem gasi fericirea, implinirea, care – contrar multor filozofii – nu sunt iluzii, trebuie sa folosim ceea ce El ne-a dat. Fiecare din noi avem calitati, lucruri bune, pe care ajunge sa le valorificam.

Dar oare cati dintre noi ne punem intrebari legate de scopul vietii noastre? Cati ne intrebam cu adevarat ce e viata si de ce suntem aici? Adevarul este ca ne temem. De ceea ce putem gasi in noi. Dar oare de ce sa ne temem? E drept ca putem gasi acolo si lucruri care nu ne vor placea, dar ce ne impiedica sa le schimbam?

Stim cum vrem sa fim, stim cum am vrea sa devenim, ce ne opreste? Potentialul schimbarii este in noi. Si in relatia cu Creatorul nostru. Nu se poate sa nu gasim in jurul nostru oameni pregatiti si oameni intelepti care sa ne indrume in demersul nostru! Trebuie doar sa deschidem ochii!

Pornisem de la ideea de a va spune ce am aflat de curand. Parintele actioneaza in viata copilului sau asemeni unei umbrele care-l protejeaza de intemperii. Daca viata parintelui nu este tocmai curata, tocmai in regula, aceasta umbrela are gauri. Prin care „ploile” ajung la copil. Asa ca, in pragul tineretii ne trezim incepandu-ne viata cu poveri, cu handicapuri, cu incapacitati, cu lipsuri materiale, emotionale, spirituale.

Nu e vina parintilor, ei au dat ce au putut, dar au putut doar atat! Acum ramane la latitudinea noastra ce facem cu viata noastra. Daca parintii nu si-au facut treaba bine, hai sa ne schimbam noi viata in ceea ce ne dorim! Hai sa cautam adanc in noi, sa vedem ce ne lipseste, sa vedem ce putem schimba si sa nu mai dam mereu vina pe altii, pe parinti, pe viata, pe soarta, pe societate!

Este timpul bilantului: asta am facut, asta nu! Asta vreau, acesta este scopul meu, hai sa gasesc si mijloacele de a-l atinge. Oare care sunt caile prin care imi pot atinge scopul? Scopul meu este unul bun, viabil, imi va aduce bine si nu va deranja pe nimeni? Multi sunt superstitiosi spunand: nu pot sa-mi propun nimic pentru ca voi fi dezamagit daca voi esua. Dar nu este o atitudine buna. Daca ne propunem lucruri si atingem din ele jumatate tot este mai bine decat sa nu facem nimic. Altfel nu vom inainta.

Oamenii pot pierde controlul asupra vietilor lor si pot experimenta un sentiment de frustrare din cauza faptului ca se concentreaza pe lucrurile neesentiale – a lucrurilor pe care doresc sa le evite sau a acelor pe care le-au pierdut. Cel putin acestea ofera o relativa (desi falsa) siguranta a „potecii batatorite”, a imaginii cunoscute! Devenim propriii nostri ostatici cand facem acest lucru, iar din aceasta cauza se produc exact lucrurile pe care dorim sa le evitam.

Putem sa ne convingem sa intram intr-o stare de spirit negativa sau pozitiva cu ajutorul autocunoasterii. Faptul ca stim cum functionam, stim cine suntem si ce putem si ne acceptam dorind sa imbunatatim punctele tari si sa estompam punctele slabe, ne poate ajuta in demersul cautarii scopului personal.

Lumea noastra interioara poate fie sa ne incurce, fie sa ne ofere un avantaj. Datorita alegerilor pe care le facem cu totii avem puterea de a creea un succes sau un esec.

Totusi, exista foarte multi oameni care nu stiu ca au de ales si care, in consecinta, devin victima ale propriilor emotii, nevoi, dorinte neimplinite care se pot dezvolta pana la frica si atitudine negativa fata de viitor.

Pana la urmatorul articol, toate urarile de bine, gasiti directia buna si urmati-o!
Elena Reinerth[/fusion_builder_column][/fusion_builder_row][/fusion_builder_container]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here