Strategia de viata – ca sa fim din ce in ce mai multi cei care nu mai traim la intamplare!

strategia de viata-ca-sa-fim din ce in-ce mai multi cei care nu mai traim la intamplareCosmin Alexandru, membru fondator si presedinte al Asociatiei Erudio – discurs la conferinta lui Michael Porter, Strategy and Leadership, 30 noiembrie 2007, Romania

Scopul Asociatiei Erudio este sa contribuie la constituirea unei comunitati de lideri si formatori de opinie, la confluenta dintre mediul de afaceri, cel al organizatiilor non-profit si cel cultural.

Buna ziua!

Ceea ce ati auzit dumneavoastra de cand m-am urcat aici, asta aud si eu in capul meu, cand cineva pronunta cuvantul strategie si imi cere sa-mi exprim o opinie. Linistea poate fi uneori un atribut al complexitatii. Bine, acum la mine n-a fost chiar liniste pentru ca imi auzeam inima batand din cauza emotiei.

N-am insa de gand sa tac pentru tot restul timpului alocat, asa ca am sa incep cu o observatie strategica: in panelul de vorbitori de astazi suntem numai barbati iar acest eveniment a fost organizat de trei femei – Afrodita, Georgeta si Cosmina, carora le multumesc pentru invitatia de ma adresa dumneavoastra astazi.

Nu mi-e clar daca e vorba de teama de substitutie sau de rivalitatea din industrie sau de bariere la intrare, dar imi vine sa zic ca rezultatul nu e cel mai bun. Ar fi fost mai bine sa ascultam astazi si de femei.

Pentru ca mi-am facut un obicei din a vorbi la conferinte si despre altceva decat subiectul conferintelor, va cer permisiunea sa nu ma dezmint nici astazi. Nu voi vorbi, deci, doar despre strategie in business.

Studiind o parte din cele scrise de domnul Porter am inteles ca un element foarte important al strategiei este diferentierea, asa ca eu am sa ma diferentiez printr-un discurs nu doar fara slide-uri, ci si fara cifre. Nu pentru ca ele nu sunt importante – ca director, vreme de 12 ani, al Institutului de cercetare de piata GfK Romania, le-am folosit din belsug – ci pentru ca nici despre ele nu vreau sa va vorbesc astazi.

Azi as dori sa fac o legatura intre strategia unei tari, strategia de business a companiilor de succes si strategia personala a oamenilor de succes. Simplificand putin, prin companie de succes inteleg o companie care are venituri din ce in ce mai mari iar prin om de succes inteleg o persoana care se bucura din ce in ce mai mult de veniturile pe care le are. Printr-o tara de succes inteleg Austria.

De doi ani conduc Asociatia Erudio, care organizeaza un program de Leadership Creativ de trei luni, la care participa lideri de companii si de departamente, atat antreprenori cat si angajati. Suntem la a patra serie, si nu pot sa nu constat, ca in fiecare serie, au existat intre cursanti oameni cu o remarcabila capacitate de a concepe si pune in practica strategii de business, care insa, uitasera aproape cu totul de ei ca oameni, in acest proces. Luati de val, de target-uri, de deadline-uri, de market share-uri si de alte uri, uitam cateodata de oamenii care trebuie sa le supravietuiasca pentru a le face posibile si pe cele de anul viitor.

Strategia de business e o sintagma relativ noua in Romania, strategia personala e una inca si mai noua.

La inceputul acestei saptamani am avut bucuria sa vad, pentru prima data, o schita de strategie de viata, pe urmatorii 10 ani a unei persoane de 24 de ani, Gabriela Tokacs, colega mea de la Erudio. Am ajutat-o putin in procesul initial de lamurire cu ea insasi dar rezultatul, pus in doua pagini, m-a lasat masca. Sa ma ierte traducatorii pentru expresie dar chiar asa am ramas in fata ecranului.

Cand mi-am revenit, mi-am dat seama ca sunt invidios si instantaneu mi-am dorit sa se predea lucrul asta la scoala, ca sa nu mai intalnim la interviurile de angajare atatia tineri al caror orizont de asteptare si interes, legat de viata lor, nu trece de cateva saptamani.

Cred ca strategiile de business din Romania ar avea mult de castigat daca ar introduce cat mai devreme in calcul factorul uman si educarea lui pentru a gandi strategic. Nu invatam asta nicaieri pentru ca nu avem de la cine. Daca sistemul de educatie ar fi fost competent pe acest subiect nu ar mai fi produs astazi atatia absolventi nedumeriti despre rolul lor in viata lor.

Daca elita noastra politica, si imi cer scuze fata de cuvantul elita pentru alaturare, ar fi fost competenta pe acest subiect, n-am mai cauta astazi, dupa aproape doua decenii de capitalism, sa aflam raspunsuri la intrebarile: cine suntem noi, ca natiune si ce avem de oferit restului lumii.

Asadar, ne place sau nu, responsabilitatea pentru introducerea si clarificarea conceptului de strategie pe agenda cat mai multor organizatii si institutii din Romania revine in principal companiilor private. Oamenilor ca noi, care ne-am adunat astazi aici pentru ca intelegem ca munca la intamplare, dupa ureche, e o enorma risipa de resurse. si suntem dispusi sa investim intr-o solutie.

Trebuie sa recunoastem ca ne aflam intr-o postura dificila. Am venit aici si platim ca sa intelegem mai bine stiinta strategiei iar dupa ce plecam de aici va trebui sa platim si ca sa-i facem pe altii sa o inteleaga. Nu vad insa alta cale strategica.

Apropo de cuvantul strategie, nu stiu daca vi se intampla si unora dintre dumneavoastra, dar eu, de multe ori, cand il tastez, scriu mai intai startegie si apoi corectez si scriu strategie. Am incercat sa interpretez inversiunea si nu pot decat sa-mi imaginez ca, in mintea mea, startul si strategia sunt in acelasi loc. Adica nu prea pot incepe ceva daca nu am in fata, cat de cat, o harta a drumului pe care vreau sa merg, unde vreau sa ajung si cam ce e de jur imprejur.

Dar cand ma uit in jur, in viata publica romaneasca, nu prea vad multi care sa mearga cu harta. Cred ca sloganul nostru de promovare externa “Romania – mereu surprinzatoare” de aici vine: nu stim niciodata unde o sa ajungem, doar ca, fiind structuri optimiste, incercam sa ne bucuram de fiecare data de surpriza.

Pe de alta parte, nici nu e asa de surprinzator ca nu stim unde vrem sa ajungem, pentru ca, in ultimii doua mii de ani, noi nici n-am vrut sa ajungem nicaieri. Am vrut doar sa stam linistiti pe loc. Dar n-am putut, pentru ca a trebuit sa ne aparam in continuu de cei care, avand harti, vroiau sa ajunga aici sau sa treaca pe aici.

Asta e o dilema de substanta: cum poti motiva un popor sa-si faca o strategie, iar am scris startegie, ca sa ajunga undeva, daca el vrea doar sa stea pe loc. Cand invatam de mici ca cea mai mare calitate a noastra e ca suntem ospitalieri. Adica ii primim bine pe cei care au un drum.

Din perspectiva celor de mai sus ma bucur enorm ca au aparut companii romanesti care se extind in regiune. in sfarsit, unii dintre noi, au si pun in practica o strategie de cucerire, nu doar de aparare. M-as bucura insa si mai mult daca aceste companii ar construi pe aceasta extindere studii de caz care sa faca parte din curicula de predare a afacerilor in toate liceele si facultatile din Romania. Ne-ar ajuta pe toti sa ii convingem si pe ceilalti ca succesul bazat pe strategie e mult mai consistent si mai durabil decat cel bazat pe noroc, relatii sau spaga.

Concluzia scurtei mele expuneri este urmatoarea: cheia succesului e o buna strategie insa principala provocare de care ne lovim in Romania este capacitatea oamenilor de a gandi in sens strategic, de a vorbi asa si de a actiona ca atare.

In timp ce asteptam o strategie nationala sau una a organizatiei in care lucram, ne-ar prinde foarte bine sa reusim creionarea unei strategii la nivel personal, pentru noi si pentru cei de langa noi. Relatia de cauzalitate ar fi mai naturala: de la persoana, la organizatie si apoi la tara.

Apelul meu este inspre o proportie mai mare a componentei strategice in programele de training si instruire, ca sa fim din ce in ce mai multi cei care nu mai traim la intamplare. Multi dintre noi ne-am asumat roluri de leadership in diverse organizatii si ne straduim sa dam acestor organizatii o directie strategica. In acest proces, ar fi util sa tinem cont ca strategiile sunt despre business-uri iar leadershipul despre oameni. Leadershipul bazat pe strategie ar trebui sa aseze lucrurile in ordinea lor fireasca.

Va multumesc!