pana la visul implinit sa ne bucuram de realitate
Psihologie practica / Motivatie si succes

Pana la visul implinit, sa ne bucuram de realitate!

pana la visul implinit sa ne bucuram de realitate

pana la visul implinit sa ne bucuram de realitate

Uneori, tocmai nerealizarea dorintelor noastre ne permite sa simtim adevarata savoare a lectiilor de dezvoltare personala. Alteori, tocmai faptul ca ne opunem unei experiente, determina ca visul implinit sa fie de fapt rezultatul raportarii la realitate.

In cele ce urmeaza, Lisa Bu ne vorbeste despre importanta pe care cartile au avut-o in evolutia sa si despre usile care se deschid atunci cand altele aleg sa se inchida:

“Asadar, m-am antrenat timp de doi ani pentru a deveni gimnasta in Hunan, China, in 1970. Cand eram in primul an, guvernul a vrut sa ma transfere la o scoala pentru atleti, avand toate cheltuielile platite. Dar adversarul meu de temut, mama mea, a spus “Nu!”. Parintii mei isi doreau ca eu sa devin inginer ca si ei. Dupa ce au supravietuit Revolutiei Culturale, ei credeau cu fermitate ca exista o singura cale sigura spre fericire: un job sigur si bine platit. Nu era important daca acel job imi place sau nu.

Dar visul meu era sa devin o cantareata de opera. Aici sunt eu cantand la pianul meu imaginar. O cantareata de opera trebuie sa inceapa de tanara sa invete arta acrobatului, asa ca am incercat tot ce am putut pentru a merge la scoala de opera. Am scris chiar si directorului scolii si gazdei unei emisiuni radio. Dar niciunui adult nu i-a placut ideea. Niciun adult nu credea ca eram serioasa in ceea ce faceam. Doar prietenii mei ma sprijineau, dar ei erau copii, la fel de lipsiti de putere ca si mine. Asa ca la varsta de 15 ani stiam ca eram prea in varsta pentru a mai fi antrenata. Visul meu avea sa nu se indeplineasca niciodata. Imi era teama ca pentru restul vietii mele o fericire la mana a doua era singurul lucru la care puteam spera.

Dar era atat de nedrept. Asa ca eram hotarata sa gasesc o solutie. Nu e nimeni in jurul meu sa ma invete? Bine. Ma intorc la carti.

Mi-am satisfacut foamea de sfaturi parintesti dintr-o carte scrisa de o familie de scriitori si muzicieni: “Corespondenta in familia Fou Lei”.

Si am invatat sa fiu eficienta din aceasta carte. (“Cheaper by the Dozen”).

Si m-am inspirat sa studiez in afara citind acestea: “Complete Works of Sanmao” (aka Echo Chan) si “Lessons From History” de Nan Huaijin.

Am venit in Statele Unite ale Americii in 1995, deci ce carti am citit cand am venit aici pentru prima data? Carti cenzurate in China, desigur. “The Good Earth” se refera la viata saraca a chinezilor. Nu este deloc avantajos pentru propaganda. Mi-am dat seama. Biblia este interesanta, dar ciudata. (Rasete). Exista cate un subiect pentru fiecare zi. Dar cea de-a cincea porunca a fost o revelatie pentru mine: “Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta.” “Onoreaza”, m-am gandit. Este atat de diferit si mai bun decat “a te supune.” Asadar, a devenit instrumentul meu de a depasi aceasta capcana confuciana si de a reimprospata relatia cu parintii mei.

Cunoasterea unei noi culturi mi-a adus in fata obiceiul citirii comparative, oferindu-mi diferite perspective. La inceput, am vazut aceasta harta drept nepotrivita deoarece cu ea au crescut studentii chinezi. Nu mi-a trecut niciodata prin minte ca intr-adevar, China nu trebuie sa fie in centrul lumii. O harta contine cu adevarat perspectiva cuiva. Citirea comparativa nu este de fapt ceva nou. Este o practica standard in lumea academica. Exista chiar domenii de cercetare precum religia comparativa si literatura comparativa. Comparatia si contrastul ofera studentilor o mai buna intelegere a unui subiect. Asa ca m-am gandit, daca citirea comparativa functioneaza in cadrul cercetarilor, de ce sa nu functioneze si in viata de zi cu zi? Asa ca am inceput sa citesc carti pe perechi. Asa ca pot fi despre oameni care sunt implicati in acelasi eveniment (“Benjamin Franklin” de Walter Isaacson), (“John Adams” de David McCullough) sau despre prieteni care impartasesc aceleasi experiente (“Personal History” de Katherine Graham), (“The Snowball: Warren Buffett and the Business of Life” de Alice Schroeder).

De asemenea, compar aceleasi povesti in genuri diferite. (Rasete). (Holy Bible: King James Version) si (“Lamb” de Christopher Moore) – sau povesti similare din culturi diferite, asa cum Joseph Campbell a facut in cartea sa minunata (“The Power of Myth”). De exemplu, atat Iisus, cat si Buddha au trecut prin 3 tentatii. Pentru Iisus, ispitele sunt economice, politice si spirituale. Pentru Buddha, toate sunt psihologice: dorinta sexuala, teama si obligatia sociala – interesant.

Cartile mi-au oferit un portal magic pentru a ma conecta la oamenii din trecut si din prezent. Stiu ca nu ma voi mai simti niciodata singura sau lipsita de putere. A avea un vis distrus nu se compara cu ceea ce alti oameni au suferit. Am ajuns sa cred ca a deveni real nu este singurul scop al unui vis. Cel mai important scop este acela de a ne pune in legatura cu locul de unde vin visele, de unde vine pasiunea, de unde vine fericirea. Chiar si un vis zdruncinat poate sa faca acest lucru pentru noi.

Asa ca, datorita cartilor, ma aflu astazi aici, fericita si traind din nou cu un scop si cu claritate, in majoritatea timpului. Fie ca astfel de carti sa fie mereu cu voi.
Multumesc. (Aplauze).”

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.