[fusion_builder_container hundred_percent=”yes” overflow=”visible”][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_size=”” border_color=”” border_style=”solid” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”no” center_content=”no” min_height=”none”]

nu-ti pune toate ouale in acelasi cos
nu-ti pune toate ouale in acelasi cos

Nici nu stiu de unde sa incep.

Aproape zilnic imi scriu sau ma suna prieteni care ma intreaba, printre altele, cum rezist intr-o corporatie, mai ales ca nu sunt genul carieristo-corporatist, cum de am energie si un tonus bun.

Ca ei nu mai pot, ca lucreaza enorm, ca sunt deprimati sau depresivi, lipsiti de energie si fara chef de viata. Ca sunt pe punctul de a renunta, dar ce si cum sa faca, ca nu stiu sa faca altceva.

De unde sa inceapa schimbarile, cand ei simt ca se duc din ce in ce mai jos si ca orice zbatere (a se citi decizie) nu face decat sa ii scufunde si mai rau.

Mi-a pus capac azi un vechi prieten care, la un suc amar de gref si o cafea cu zahar, mi-a spus ca el e inert, traieste pana la capat caderea, cu un soi de voluptate perversa (sunt cuvintele lui), nu e capabil sa genereze solutii, pentru ca nu stie altceva, toata viata lui in campul muncii a insemnat doar munca, program de dimineata pana noaptea tarziu.

Un om care la intrebarea “Si ce mai faci in rest?”, raspundea sec si sincer: “Dorm.” “Si in viata personala?” ”Care viata personala?”

Acum cativa ani, cand il auzeam, izbucneam in ras amuzata, credeam ca exagereaza el just for fun. Astazi, cand marea companie pentru care a muncit zile si ore in sir s-a scuturat de el, s-a trezit ca nu stie ce sa faca: cu timpul lui, cu viata lui, cu el insusi.

Are oferte, nu asta e problema, ci socul, dusul rece al trezirii: unde a fost pana acum, ce facea cand nu era la serviciu, unde sunt prietenii, cine este si ce ii place sa faca? Toate intrebarile astea sunt atat de bulversante, incat este incapabil, probabil pana nu raspunde la ele, sa isi canalizeze energia pentru vreun alt job.

L-am intrebat pe el, va intreb si pe voi toti: nu a(t)i auzit oare niciodata proverbul “Nu-ti pune toate ouale in acelasi cos!”?

Si daca totusi le pui, se mai intampla, pazeste-l bine! Diversifica. Cheia echilibrului interior, sa rezisti intr-un loc de munca aducator de venituri, mai putin de satisfactii interioare este sa muti centrul de greutate pe altceva: un hobby, un sport, prieteni, familie (cei care au copii, mai ales micuti, sunt fericiti-pot, gratie copilului sa intre intr-o lume paralela fascinanta, locuita de melci-codobelci, veverite, vrabii , chiote de bucurie si leagane colorate), dedicarea unei cauze (voluntariat, dezvoltare personala) etc.

Orice ar fi, ai grija si diversifica. Chiar daca te pasioneaza ceea ce faci si consideri ca acum e timpul sa tragi tare, sa devii cineva. Chiar si asa, nu iti pune toate ouale intr-un singur cos, nu fii atat de naiv.

de Andreea Dragomir
http://www.andreeadragomir.blogspot.com

[/fusion_builder_column][/fusion_builder_row][/fusion_builder_container]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here