[fusion_builder_container hundred_percent=”yes” overflow=”visible”][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_size=”” border_color=”” border_style=”solid” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”no” center_content=”no” min_height=”none”]

cum ne agatam de povestile noastre
cum ne agatam de povestile noastre

“Frica noastra de schimbare, de a pasi in sfera unor noi realitati, este atat de adanca, incat ne agatam cu disperare de lumea pe care o cunoastem. Adeseori confundam familiaritatea cu siguranta. Confortul perceput a ceea ce este familiar ne face sa traim iluzia propriilor povesti. Insa intrebarea asupra careia ar trebui sa meditam este:”Suntem cu adevarat in siguranta, in cadrul acestor povesti?”

In loc sa riscam, ne agatam de ceea ce avem si ne opunem incertitudinii necunoscutului.

Am citit candva o poveste despre o femeie care a innotat de-a lungul unui lac, tinand o piatra in mana. Cand aceasta femeie s-a apropiat de mijlocul lacului, a inceput sa se scufunde din cauza greutatii pietrei.

“Arunca piatra!”, i-au strigat niste oameni de pe mal. Insa femeia a continuat sa inoate, disparand din cand in cand sub apa.”Arunca piatra” strigau mai puternic cei care priveau. Femeia a ajuns in centrul lacului si parea ca nu mai are putere. Din nou, oamenii o indemnau :”Arunca piatra”. In clipa in care femeia a disparut sub apa pentru ultima oara, au auzit-o spunand: “Nu pot. Este a mea.”

Majoritatea dintre noi am petrecut prea mult timp impotrivindu-ne dramelor si nu am cautat intelepciunea din fiecare aspect, credinta si circumstanta nedorita. Impotrivirea ne inchide in interiorul durerii emotionale a unei situatii, in realitatea pe care vrem cel mai mult sa o schimbam. Rezistenta apare din dorinta ca situatia si circumstantele din prezent sa fie diferite.

Pana si cea mai mica nazuinta ca lucrurile sa se schimbe poate crea stari multiple de impotrivire interioara. Fie ca ne opunem intregii povesti sau unei anumite parti, aceasta rezistenta ne creeaza dezechilibre launtrice. Actioneaza pe post de lipici, atasandu-ne chiar de sentimentele si credintele de care vrem cel mai mult sa scapam.

Desi pare o actiune inversa, primul lucru pe care trebuie sa-l facem pentru a ne vindeca este sa acceptam tot ce am respins. Ceea ce respingeti persista. Daca interpretati aceasta fraza cu inima, veti avea puterea de a face schimbari permanente si sanatoase in toate domeniile existentiale.

Majoritatea oamenilor continua sa-si urasca unele aspecte din viata. Nu conteaza ipostazele despre care este vorba-relatiile, parintii, felul in care arata trupul sau veniturile-deoarece impotrivirea si vindecarea nu se impaca. Asadar, in cazul in care alegeti sa respingeti ceva in viata-daca judecati, urati sau dispretuiti acel aspect- va garantez ca problema va persista.

Impotrivirea ne neaga linistea interioara si finalul fericit pe care ni-l dorim. Este motivul pentru care ramanem mereu la fel. A ne opune in a pasi mai departe si in a ne infrunta problemele reprezinta cauza comportamentelor noastre repetitive. Respingerea a ceea ce este ne goleste de energie vitala si ne blocheaza fluxul natural al evolutiei.

Pentru a ne transcende suferinta, trebuie sa ne depasim instinctul de a tine strans si, totodata, sa ne predam alternativei de a nu mai opune rezistenta. Orice dorim sa schimbam, lucrurile de care ne este frica, care ne supara sau refuzam sa le acceptam, ne vor mentine legati de trecut, atasati de povestile noastre si de credintele umbrei care le conduc.

Abandonarea in fata a ceea ce este ne cere sa ne inmuiem inimile, sa renuntam la asteptarile care subzista in povestile noastre si sa acceptam orice ne prezinta viata. Renuntarea in fata tuturor ingredientelor care ne alcatuiesc viata ne invita sa ne ascultam cu urechi sincere mesajul mai adanc al durerii, fara sa fim opriti de concluziile obisnuite emise de cutia umbrei. Numai atunci cand vom accepta  faptul ca ne agatam de confortul povestilor noastre, vom putea renunta la a mai opune rezistenta si vom dobandi intelepciunea provenita din experientele de viata.

Doar prin luarea unei decizii de a ne folosi povestile ca sa ne iubim pe noi insine, mai degraba decat sa ne pedepsim prin intermediul lor, vom reusi sa ne eliberam pentru a le utiliza in scopul in care au fost create.

Va promit ca, daca nu mai opuneti rezistenta, daca va dati demisia din pozitia de Director General al Universului si renuntati la rolul principal al dramei voastre, viata vi se va simplifica si veti reusi sa va auziti chemarea profunda a sufletului!

Fragment din “Secretul Umbrei: Puterea de a-ti asuma propria poveste”, Debbie Ford, Editura For You

 

[/fusion_builder_column][/fusion_builder_row][/fusion_builder_container]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here