Ca si cum…

ca si cum

Sa ne comportam…
… ca si cum am avea timp. Pentru ca, de fapt, avem foarte mult timp la dispozitie. Pentru ca pierdem foarte mult timp in fiecare zi. Pentru ca, intotdeauna renuntam sa facem o multime de lucruri pe motiv ca nu avem timp. Pentru ca, atunci cand avem un termen strans, tindem sa consumam mai multa energie stresandu-ne ca nu vom termina la timp, decat pentru munca in sine.

… ca si cum problemele noastre ar putea fi depasite. Pentru ca, atunci cand ne petrecem timpul lamentandu-ne si traind cu frica unor consecinte nefaste, facandu-ne scenarii negative si fiind stresati, ne diminuam foarte mult sansele de a gandi calm, pozitiv si rational si a gasi o solutie optima.

… ca si cum munca noastra ar fi remunerata corespunzator. Pentru ca, daca ne facem meseria cu dezinteres si delasare, nu putem spera ca la un moment dat sa fim apreciati si sa castigam mai mult sau sa obtinem un loc de munca mai bun. Pentru ca, incercand mereu sa ne perfectionam in ceea ce facem, ne acordam noua insine o sansa pentru viitor si adunam o avere pe care nu ne-o poate lua nimeni.

… ca si cum am avea o situatie materiala satisfacatoare. Pentru ca astfel, putem evita sa facem din bani un scop, sa devenim sclavii banilor. Putem sa ne permitem sa actionam in functie de credintele si visele noastre, nu in functie de cati bani ne poate face sa castigam sau sa pierdem o anumita actiune.

… ca si cum am trai intr-o tara civilizata, in care nimeni nu arunca gunoiul pe jos, nimeni nu se imbranceste in tramvai, nimeni nu ne injura in trafic, nimeni nu fura, si asa mai departe. Pentru ca, in felul acesta, vom simti nevoia sa ne comportam noi insine civilizat. Atitudinea „daca ma port frumos sunt luat de fraier” e foarte paguboasa. Cei cu comportament civilizat vor avea sansa sa nu mai fie „luati de fraieri”, doar atunci cand vor deveni majoritari.

… ca si cum am avea oameni de valoare. Pentru ca avem. Acestia coexista cu nonvalorile, dar exista. Suntem prea ocupati sa ne revoltam de promovarea prostiei si lipsei de talent, dar, cu toate acestea, le acordam foarte mult timp si atentie celor din aceasta categorie. Faptul ca nu ne apreciem si sustinem valorile, nu inseamna ca ele inceteaza sa mai existe. In plus, recunoasterea oamenilor de valoare tine doar de noi.

… ca si cum am fi fericiti. Pentru ca atunci cand suntem fericiti, avem disponibilitatea de a fi generosi, de a ne urmari idealurile si de a genera frumusete in jurul nostru. Pentru ca un zambet poate schimba o lume. Pentru ca fericirea nu e utopie, ci o stare pe care o putem crea noi insine.

… ca si cum am fi un rege sau o regina, iubit(a) si respectat(a) de cei pe care ii conducem. Pentru ca un rege se bucura de mari privilegii, dar trebuie sa-si asume si mari responsabilitati, iar daca profita doar de privilegii si nu isi indeplineste obligatiile, nu va fi nici iubit, nici respectat. Si pentru ca atitudinea si imaginea pe care o oferim celorlalti despre noi insine, conteaza.

… ca si cum am fi un exemplu pentru cei din jur. Pentru ca asta ne obliga sa ne preocupam incontinuu de a ne imbunatati propriile performante, de a fi civilizati, de a face bine, de a evolua, de a fi responsabili.

… ca si cum parerea noastra ar conta. Pentru ca, prima conditie ca punctul nostru de vedere sa fie luat in considerare este aceea de a-l exprima si sustine. Pentru ca fiecare dintre noi are ceva de spus si merita sa fie auzit.

… ca si cum fiecare zi din viata noastra ar fi importanta. Nu sunt adepta celebrei fraze „Traieste ca si cum fiecare zi ar fi ultima din viata ta”, pentru ca aceasta implica atitudini extreme, care nu pot genera rezultate multumitoare pe termen lung. Satisfactiile reale provin din echilibru. Insa putem constientiza faptul ca fiecare moment ne sta la  dispozitie, pentru a il valorifica asa cum vrem.

… ca si cum maine ar fi o zi buna. Pentru ca doar astfel ne putem gasi energia necesara de a merge inainte, de a evolua, de a ne urmari planurile si ideile.

… ca si cum am avea de invatat de la cei din jur. Pentru ca nimeni nu este atoatestiutor, nimeni nu a trecut prin toate situatiile posibile si, uneori, o solutie sau o idee geniala poate veni de unde te astepti mai putin.

… ca si cum cei apropiati ne-ar vrea binele. Pentru ca, de multe ori, se produc rupturi aproape imposibil de reparat in familii sau intre prieteni, din simplul motiv ca, orbiti intr-un moment de furie, alegem sa ii privim pe cei de langa noi ca si cum ne-ar fi dusmani.

… ca si cum niciodata n-ar fi prea tarziu. Pentru ca pierdem enorm de mult, doar pentru ca abandonam lupta inainte de a o incepe. Pentru ca, de multe ori, e suficient foarte putin, pentru a obtine foarte mult.

… ca si cum nu am avea optiunea compromisului. Pentru ca a crede ca putem obtine o rezolvare printr-un compromis, nu e decat un miraj periculos. Un compromis nu face decat sa inrautateasca o situatie deja precara si sa ne creeze probleme suplimentare, uneori mult mai complicate si dificile decat cele initiale.

… ca si cum am putea schimba lumea. Pentru ca nu putem face nimic, daca nu credem ca ceea ce ne propunem este realizabil. Pentru ca nu ne ajuta la nimic sa ne plangem de ceea ce nu avem. Pentru ca viata noastra nu se poate imbunatati, decat prin propriile noastre eforturi. Pentru ca un pas mic intr-o directie buna, e mult mai eficient decat o mie de pasi in directii gresite. Si lista poate continua.

Articol scris de Tea Cristescu, utilizator Aimee.ro, resurse pentru dezvoltare personala si evolutie spirituala