Meniul
Efecte posibile, nedorite de parinti si cum am putea evita situatiile create…
Motto : “Copilul ajunge pentru parintii sai, dupa educatia pe care o capata:RASPLATA sau PEDEAPSA” – Jean Jacques Rousseau
Intr-un supermarket am asistat la o scena care m-a pus pe ganduri: o familie tanara, impreuna cu cei doi copii, se aflau la raionul de jucarii.
Fetita, aparent linistita, s-a apropiat de standul cu papusi si a smuls o cutie mare, urland ca asta isi doreste. Baiatul, mai mare ca fetita, a tras de pe raft o masina si a fugit de langa parinti, tipand ca el a fost mai cuminte…
Mama a tras cu brutalitate cutia din bratele fetitei, plesnind-o, iar tatal, alergand dupa baiat, l-a prins si l-a lovit peste mana. Am urmarit scena cu mare interes, incercand sa-i aflu deznodamantul. Cum credeti ca s-au terminat ostilitatile, trecand peste plansete, rugaminti si negocieri ? Vizibil jenati, au pus in cosul de cumparaturi papusa si masina si s-au indreptat grabiti spre iesire.
Cert este ca alegerea NE APARTINE si de cele mai multe ori, ca adulti suntem responsabili de consecinte, la fel ca si copiii nostri. Insa prin actiunile noastre nu facem altceva decat sa le validam comportamente care ne deranjeaza. Le aplicam corectii imediat, fara sa le explicam greselile lor, ca mai apoi sa ne dezicem de actiunile (aplicarea corectiei) noastre, validandu-le motivul.
Cu alte cuvinte, intai ii plesnim ( violenta), apoi ii criticam spunandu-le ca au gresit, ca in final sa cedam cumparandu-le ce si-au dorit (le validam atitudinea). Ce inteleg copiii ? Ca motivul lor este corect: au obtinut ce si-au dorit ! Si acest ciclu se repeta de multe ori…
Ca adulti, ar fi necesar sa intelegem ca asa cum NOI avem alegeri de facut, si EI ar trebui sa aiba, la randul lor, alegeri de facut. Din punctul meu de vedere, daca ar fi sa ma aflu in situatia de mai sus, as lua calm cutia din bratele fetitei si i-as explica (ton scazut) ca ar putea obtine papusa daca o cere frumos, imi spune de ce ar trebui sa o cumpar si o pune la locul ei, pentru inceput. Ori poate continua sa urle si atunci nu primeste ce si-a dorit.
In cazul baiatului, l-as lasa sa plece, ca atunci cand se intoarce (alegerea de a fugi ii apartine) sa il rog sa imi dea masina sau sa o puna el insusi, la loc pe raft.
Prin tonul calm, le aratam copiilor ca nu este necesar sa tipe, pentru ca NOI ii auzim. Prin atitudinea calma le transmitem ca nu acceptam atitudinea lor provocatoare. Stiu ca este dificil sa fim calmi tot timpul (stres-ul cotidian ne afecteaza)!
In schimb, daca se intampla sa explodam, am putea sa le cerem scuze ca am ridicat tonul si sa le explicam cu calm, motivul greselii lor. Le aratam astfel, ca ii respectam ca fiinte umane si atunci cand gresim, suntem capabili sa ne cerem scuze. Doar asa ii putem invata sa spuna: TE ROG… IARTA-MA… si MULTUMESC.
Pedeapsa, ca o corectie aplicata imediat, fara explicatii, se incadreaza in stilul autoritar. Acesta transmite copilului ca El trebuie sa se supuna fara sa inteleaga de ce ar trebui sa faca acest lucru – autoritate absoluta, bazata pe forta si putere.
Copilul intelege ca el NU este CAPABIL (competent) si/sau CURAJOS sa intreprinda o actiune. Gandurile pe care le-ar putea avea ar fi de genul: Nu ma poti obliga ! sau Nu ma poti opri ! ganduri care invita la o LUPTA de PUTERE !
Sau ar putea sa gandeasca: Mai bine sa fiu considerat lenes, dacat prost! gand care l-ar determina sa RENUNTE, sa se retraga… Sentimentele copilului, care se dezvolta in timp, sunt de INADECVARE (nu am putere=nu sunt capabil) si cel de INFERIORITATE (teama de esec).
Lupta de putere, in timp, poate creea rezistenta si sfidare. Copiii din ziua de astazi sunt capabili de a suporta orice fel de pedeapsa, pentru a-si apara “drepturile”! Cand vorbim despre drepturi, ma gandesc la apartenenta in cadrul familiei, la locul lui “de drept” . Prin aceasta atitudine Ei ne comunica ca doresc sa fie respectati, sa li se recunoasca pozitia in familie !
In schimb, pedeapsa, fara corectii aplicate imediat, cu explicarea motivului pentru care NOI, ca parinti, consideram ca EI fac o greseala si dublata de posibilitatea de a face alegeri, se incadreaza in stilul democratic.
In special in situatia in care le si explicam ca si noi putem face greseli. In astfel de cazuri, copiii inteleg ca nu sunt criticati, si A GRESI este NORMAL pentru orice fiinta umana… Deci retineti un principiu de parenting: Cu cat ii pedepsim mai mult pe copiii, cu atat ei se razbuna mai tare!
Sunt mult mai rezistenti decat noi, mai ales ca sentimentul de vinovatie, in cazul lor (copii mici) nu apare deocamdata…! Aveti grija, insa… la varsta adolescentei vinovatia poate degenera in atitudini distructive indreptate impotriva propriei persoane!
In ceea ce priveste rasplata, actiunea poate fi la fel de daunatoare ca si pedeapsa! Mai ales fara a le explica motivul pentru care ii rasplatiti. Altfel copiii nu pot intelege motivul nostru si poate sa apara nevoia ATENTIEI NECUVENITE.
”Ne rasplatim inferiorii pentru favoruri sau fapte bune. Intr-un sistem de respect reciproc intre egali, un lucru este facut pentru ca este necesar, iar satisfactia vine din armonia dintre doi oameni care fac un lucru impreuna…” (dr.Rudolf Dreikurs, Cum sa cresti copii fericiti, Ed.IPPA, Bucuresti, 2011,pag.68).
N-ar trebui sa ne recompensam copiii pentru lucrurile pe care pot sa le faca pentru familie. Astfel i-am putea descuraja si nu s-ar putea dezvolta, natural, responsabilitatea. Prin lucrurile pe care le fac pentru familie, ei isi pot manifesta apartenenta – locul lor in familie, bine stabilit.
“Comportamentul bun din partea copilului se naste din dorinta lui de a apartine, de a contribui in mod util si de a coopera. Cand mituim copilul pentru un comportament bun, de fapt ii aratam ca nu avem incredere in el si asta este o forma de descurajare. ”(dr.Rudolf Dreikurs, Cum sa cresti copii fericiti, Ed.IPPA, Bucuresti, 2011,pag.70).
Satisfactia copilului provine din creerea posibilitatii de a contribui la familia din care face parte ! Nu ar trebui sa creada ca satisfactia poate proveni dintr-un troc: Faci tu, fac si eu, ca parinte ! Nu le creem decat un comortament de tip pavlovnian de instalare a conditionarii:
Doriana-Silvia Souca
mediator & life-coach M-V
psiholog-psihoterapeut
website : www.psihobv.ro
Sunt Mihaela Marinaș. Un spirit vizionar, cu misiunea de a aduce pe Pământ o nouă paradigmă în spiritualitate, relații și business. Catalizator pentru mii de suflete ale căror vieți le-am atins în cei 14 ani de lucru cu oamenii. Am creat și dezvoltat zeci de programe, cursuri, traininguri de evoluție spirituală, relații, Înregistrări Akashice și Înregistrări Akashice pentru business.
Cei care vin cu sufletul deschis spre spațiile conținute prin mine și se află în momentul potrivit în călătoria lor își pot transforma cele mai dureroase și mai ascunse tipare și tot ceea ce îi ținea departe de conexiunea cu Sinele lor real. Oamenii și business-urile care vin în contact cu mine intră într-un proces care le poate readuce Sufletul pe linia reală de destin. Este ceva ce se face prin mine în mod firesc și este darul sufletului meu în această viață.
Echipa care dezvolta acest site va roaga sa nu copiati articole de pe site si sa le publicati la voi pe blog/site/facebook sau in orice alta parte. Daca doriti sa ne ajutati, va rugam sa scrieti articole originale si sa puneti link catre noi, daca ceva din ceea ce scriem v-a inspirat.
