De la jocul invinuirii la responsabilitate

Majoritatea problemelor noastre personale si culturale izvorasc din faptul ca propriile noastre obiceiuri subconstiente sunt in mare parte invizibile pentru noi. Aceste comportamente, asa cum am aflat, au fost inregistrate fara nicio discriminare, din cuvintele si actiunile celorlalti – ei insisi programati, fara indoiala, cu multe asemenea credinte restrictive. Desi constientul incearca sa ne indrepte pasii spre indeplinirea visurilor noastre, este posibil ca, fara sa ne dam seama, programele subconstiente sa ne saboteze si sa ne impiedice sa le realizam.

Din fericire, subconstientul nu este acel abis freudian, intunecat si amenintator. Este, pur si simplu, un mecanism de inregistrare/redare, care imprima experiente de viata, pe benzile magnetice ale obiceiurilor noastre. In timp ce constientul este creativ, subconstientul ruleaza programe inregistrate anterior.

Spre deosebire de constientul care este supravegheat de o entitate, subconstientul seamana mai mult cu o masina- ceea ce inseamna ca nu exista nicio entitate constienta care sa controleze programele noastre subconstiente.

Insa, data viitoare cand veti vorbi cu voi insiva in speranta de a schimba programele subconstiente care va saboteaza, retineti urmatoarele: a folosi logica pentru a comunica cu subconstientul si a-i schimba programele are acelasi efect cu a incerca sa schimbi un program de pe o caseta, vorbind cu casetofonul. In nici unul dintre cazuri nu exista o entitate sau o componenta in mecanism care sa va raspunda.

Vestea imbucuratoare este ca programele subconstiente nu sunt fixe si imuabile. Avem capacitatea de a rescrie credintele restrictive si, in acest proces, sa preluam controlul asupra vietii noastre si asupra procesului nostru de dezvoltare personala.

Insa modificarea programelor necesita activarea unui proces, nu angajarea intr-un dialog unilateral si inutil cu subconstientul. In notele de final ale acestei carti, exista o serie de lucrari in care veti gasi tehnici care au dovedit ca faciliteaza procesul de rescriere a credintelor restrictive din subconstient, prin intermediul carora pierdem din puterea personala si ne autosabotam.

Odata ce intelegem ca modul in care ne-am comportat in trecut a fost dictat de functionarea invizibila a mintii subconstiente, ne oferim sansa de a ne ierta pe noi insine. Este bine de stiut ca obiceiurile noastre invizibile reprezinta programe rezultate in principal din credintele altor persoane care, la randul lor, au fost programate de altii si tot asa. Poate in loc de pacat originar, ar trebui sa spunem perceptia originara gresita.

In orice caz, nici parintii nostri si nici parintii lor nu au stiut ca actionau dupa un scenariu scris anterior. In aceasta privinta, este important de retinut faptul ca toti oamenii cu care am interactionat erau si ei antrenati in comportamente invizibile, rezultate din programe descarcate in subconstient, pe cand erau copii. Asadar, nici ei nu au stiut ce impact a avut asupra vietilor noastre participarea si contributiile lor invizibile.

Aceste informatii sunt extrem de importante in incercarea de a aduce pace intr-o lume in care majoritatea cetatenilor reactioneaza in mod inconstient la conceptii culturale gresite, perpetuate generatie de generatie, din trecut si pana acum. Din aceasta perspectiva, este de datoria noastra sa facem un pas inapoi si sa ne reconsideram conceptiile cu incarcatura emotionala, despre vina, invinovatire, victime si vinovati. Ultimele descoperiri stiintifice au confirmat deja indemnul biblic: “Iarta-i Doamne, ca nu stiu ce fac?”

Studiind viata si invataturile lui Iisus, putem observa ca el a recurs la aceasta noua stiinta a constiintei in comportamentul si biologia lui. Acesta este motivul pentru care Iisus a subliniat ca, daca nu ar exista credintele noastre restrictive, toti am putea face miracolele pe care le-a facut el. A avut dreptate cand a aspus ca am putea sa ne reinoim vietile prin intermediul credintelor. Mai mult, el a vazut in realitatea iertarii cea mai importanta cale catre pace. Daca suficient de multi dintre noi am face acest simplu act local, am ajuta, cu adevarat, la evolutia noastra globala.

Bazandu-se pe descoperirile stiintifice referitoare la modul de functionare a mintii noastre, biologia de ultima ora ne implora sa ascultam sfatul tuturor marilor profeti: sa iertam greselile celorlalti. Suntem sclavii unor lanturi emotionale create de comportamente disfunctionale, programate de povesti din trecut. Prin iertare, aruncam lanturile si ne eliberam de vechea poveste. Atunci, si doar atunci, vom fi liberi sa ne cream un viitor pozitiv.

Asa cum spunea dr. Fred Luskin, expert in consiliere, psihologia sanatatii si a iertarii, in cartea sa “Iertarea ne permite sa nu ramanem blocati in trecut.”  Colin Tipping, un alt guru al iertarii si autor al cartii: “Iertare radicala”, merge si mai departe, sugerand ca iertarea “transforma arhetipul victimei”, odata pentru totdeauna. Pe langa programarea individuala subcosntienta, si societatea are credinte colective invizibile.

Ganditi-va ca perceptiile noastre culturale subconstiente sunt, de fapt, credinte comune si, prin urmare, invizibile si pentru ceilalti. Ganditi-va ca aceasta situatie face ca aceste credinte sa fie si mai daunatoare.

Intr-adevar, filosofia determina in final biologia, deoarece sarcina creierului nostru este de a crea coerenta intre credintele subconstiente colective si realitatea pe care o traim.

Extras din cartea “Evolutie spontana”, Bruce Lipton