natura cel mai curat invatator
Ganduri (in)directe

Natura – cel mai curat invatator

natura cel mai curat invatator

natura cel mai curat invatator

Intotdeauna am considerat ca natura este cel mai curat invatator.

Fiind foarte pregatita, ne ofera lectiile sale fara ca noi sa stim daca a repetat dinainte invataturile pe care ni le transmite in drumul de dezvoltare personala pe care il parcurgem sau daca ni le daruieste pur si simplu.

Prin ciclicitatea anotimpurilor, prin alternanta dintre zi si noapte, prin locul pe care luna si soarele si-l cedeaza constant, ea ne invata ca exista un timp al rabdarii si un timp al actiunii, un timp in care putem medita, reflecta sau strange informatii si un timp in care tot ce putem face este sa (ne) canalizam intreaga energie catre exterior si sa (ne) oferim celorlalti.

Prin curcubeul care urmeaza furtunii ne reamineste ca dupa o perioada de tristete, indoiala sau incercare, vom fi alinati chiar daca va trebui sa privim spre cer sau in noi insine pentru a gasi aceasta mangaiere.

Prin setea muntelui de sare si prin interactiunea unor parti atat de opuse ne sopteste ca exista contradictie in fiecare dintre noi si ca aceasta poate fi un rezultat al echilibrului. Prin imensitatea muntelui si prin infinitul oceanului ne arata cata bogatie exista in fiecare dintre noi, doar ca uneori propria maretie ne face sa ne simtim atat de mici…

Prin cutremurele, inundatiile si avalansele ce vin din partea ei ne arata glasul imprevizibil al propriilor furii, temeri, slabiciuni si frustrari, al nelinistilor care adunate, nu puteau decat sa izbucneasca, ne arata imaginea propriei razbunari.

Prin copacii care adapostesc veverite si pasari si prin iarba in care gazele isi cladesc locuinta ne demonstreaza inca o data ca suntem gazdele unor oaspeti temporari, care vin in viata noastra pentru a ne impartasi tainele lor sau pentru a le oferi ceva din noi insine.

Prin floarea-soarelui care se orienteaza doar dupa soare si prin regina noptii care se deschide treptat o data cu lasarea intunericului ne arata incapacitatea noastra de a controla viata, dar si frumusetea firescului caruia nu ii putem opune rezistenta.

Prin mirosul specific al fiecarei plante sau arbore, cat si prin gustul si culoarea fiecarui fruct ne transmite ca suntem unici in acest univers si ca ii putem invita pe ceilalti sa se bucure de ceea ce noi avem de oferit chiar daca suntem atat de diferiti unii de ceilalti si nu ne putem juca decat propriile roluri.

Ce parere ai, omule?

Oare vreun plop s-a intrebat vreodata de ce nu miroase ca un brad sau de ce nu are frunza atat de frumoasa precum cea a unui artar? Sau oare zapada a vrut vreodata sa-si faca aparitia in plina vara? Sau randunelele care pleaca toamna s-au gandit vreodata ce se va intampla daca nu cumva se vor intoarce primavara?

Nu, ele isi urmeaza cursul si stiu ca vor indeplini ceea ce au de realizat chiar daca isi pun intrebari sau nu. Poate ca ar trebui sa le urmam si noi exemplul si sa lasam indoiala privind viitorul in seama cerului senin de la orizont…poate ca asa ne vom simti aripile, nu doar mainile…

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.