Meniul
despre curaj unde fugim de noi insine
Afirmam despre o persoana ca are curaj in momentul in care alege sa calatoreasca singura in jurul lumii, isi risca viata pentru a salva pe cineva de la inec sau renunta la propria casnicie dupa multi ani de durere si intristare.
Cu siguranta exista o doza imensa de curaj in toate aceste exemple pe care le putem cataloga drept extreme, insa va propun o alta abordare despre curaj, din perspectiva unui om obisnuit.
In ultima perioada, mi-am observat diminetile. Apasatoare sau luminoase, toate imi transmiteau acelasi mesaj: ,,Grabeste-te!” de parca trebuia sa particip la un maraton, iar daca nu ajungeam la timp, pierdeam chiar startul si nu ma mai puteam bucura de cursa care abia incepea. Ma trezeam uitand sa multumesc pentru o noua zi, gustand din acea zi asa cum mananci in graba, fara a-i simti savoarea mancarii, ci doar finalitatea si poate chiar saturatia. Apoi salutam oamenii in graba, lucram in graba, ascultam in graba, vorbeam la telefon in graba, zambeam sau plangeam in graba…totul era o jumatate de masura deoarece in scurt timp, ,,trebuia” sa alerg catre un alt loc pe care aveam sa-l parasesc dupa putin timp…
Tocmai de aceea vreau sa va vorbesc despre curaj. Deoarece, la un moment dat, dupa ce vartejul existentei incepe sa ne poarte in locuri de neimaginat, devine un act de curaj sa ne intoarcem la noi insine. Brusc, lucrul cel mai firesc din lume – acela de a fi tu – necesita o doza atat de mare de curaj incat este nevoie de asumare pentru a reusi sa ducem la bun sfarsit aceasta actiune.
Astfel, curajul este redefinit, insa din start pare a fi asezat intr-o pozitie de inferioritate. Lupta devine din ce in ce mai absurda in momentul in care observam ca ne inarmam pentru a realiza cele mai naturale lucruri cu putinta.
Tocmai de aceea vreau sa va vorbesc despre curaj. Deoarece avem nevoie de acest element de dezvoltare personala pentru a constientiza ca ne putem indeparta din intepenirea in care pasim in fiecare zi, traindu-ne vietile din ce in ce mai mecanice. Daca a privi blandetea ochilor persoanei iubite sau a spune ceea ce simtim cu adevarat au devenit farame de curaj ale timpului nostru, nu vreau sa ma intreb care va fi traiectoria pe care acest element o va avea de-a lungul timpului.
Intrinsec fiind, el asteapta sa iasa la suprafata pentru a imbratisa lupta, nu pentru a o purta…Poate ca in momentul in care alegem sa nu mai incaltam cei mai potriviti pantofi pentru a fugi de noi insine, in momentul in care nu ne mai salutam de parca am face cunostinta cu un strain, in momentul in care uitam sa lasam soarele sa ne arda pentru cateva secunde chipul morocanos pentru a-l inlocui cu o clipa de recunostinta, poate ca in momentul in care nu ne mai intoarcem spatele si ne privim direct si sincer in ochii sufletului, poate ca atunci, vom simti cu adevarat curajul de a fi vii, in deplinatatea fiintei noastre. Da, atunci vom fi trait.
Sunt Mihaela Marinaș. Un spirit vizionar, cu misiunea de a aduce pe Pământ o nouă paradigmă în spiritualitate, relații și business. Catalizator pentru mii de suflete ale căror vieți le-am atins în cei 14 ani de lucru cu oamenii. Am creat și dezvoltat zeci de programe, cursuri, traininguri de evoluție spirituală, relații, Înregistrări Akashice și Înregistrări Akashice pentru business.
Cei care vin cu sufletul deschis spre spațiile conținute prin mine și se află în momentul potrivit în călătoria lor își pot transforma cele mai dureroase și mai ascunse tipare și tot ceea ce îi ținea departe de conexiunea cu Sinele lor real. Oamenii și business-urile care vin în contact cu mine intră într-un proces care le poate readuce Sufletul pe linia reală de destin. Este ceva ce se face prin mine în mod firesc și este darul sufletului meu în această viață.
Echipa care dezvolta acest site va roaga sa nu copiati articole de pe site si sa le publicati la voi pe blog/site/facebook sau in orice alta parte. Daca doriti sa ne ajutati, va rugam sa scrieti articole originale si sa puneti link catre noi, daca ceva din ceea ce scriem v-a inspirat.
