Interviuri

Interviul saptamanii: Dorinta de a visa, inspiratia de a trai

interviul-saptamanii-dorinta-de-a-visa-inspiratia-de-a-trai

interviul saptamanii dorinta de a visa inspiratia de a trai

Dorinta de a visa vine din inspiratia de a trai.

In procesul de dezvoltare personala pe care il parcurgem, putem fi cu usurinta inspirati de ceilalti. Andrei Tudose sustine ateliere la incubator107 si ne inspira prin modalitatea prin care alege sa traiasca. Ne inspira pentru ca a renuntat la un job pe care multi l-ar fi ravnit pentru a actiona asa cum sufletul ii dicteaza sa o faca. Ne inspira prin proiectele sale pe care le puteti regasi pe site-ul www.deliveringlife.com. Daca v-am starnit curiozitatea, va invitam sa aflati mai multe despre el prin intermediul site-ului www.andreitudose.com, cat si prin interviul de mai jos.

 

1. Care a fost momentul declansator in cariera ta in care ai simtit ca este nevoie sa renunti la mediul corporatist pentru a face ce-ti place cu adevarat?

Ah, ce ma bucur ca ma intrebi asta. Eu imi imaginez ca inauntrul nostru sunt mii de balante care reprezinta diverse aspecte din viata noastra si in ale caror talere presaram din timp in timp experiente. Din cand in cand, unele dintre balante au cele 2 talere la acelasi nivel. Atunci este momentul in care urmatoarea experienta pe care o avem produce schimbarea.

Noi o consideram “experienta revelatoare”, “triggerul”, “omul care mi-a schimbat viata”, “cartea care m-a iluminat” etc. De fapt, suntem pe un drum si cu cat stim mai clar catre ce ne dorim sa mergem, cu atat fiecare experienta pe care o punem in acele talere este mai revelatoare. Putem trai intr-un continuu wow! Care a fost wow-ul care m-a scos din mediul corporatist? A fost ca mi-am implinit visul meu din facultate de a ajunge system administrator intr-o mare companie in Germania si cand am reusit m-am simtit gol si neimplinit. Ala a fost momentul in care m-am intrebat “dar eu cine sunt de fapt si ce vreau”? Cam de acolo am inceput drumul de intoarcere catre Romania si catre mine.

Am urmat apoi alte vise prin care am inceput sa ma cunosc din ce in ce mai bine si sa aflu cat mai multe despre Andrei, constient fiind ca niciodata nu voi sti totul. Am schimbat diverse pozitii in mediul corporatist, am investit si devenit partener intr-o companie de IT,  implinindu-mi visul de antreprenor. Am infiintat comunitati. A durat cam 6 ani si a fost inceputul unui proces constient de dezvoltare personala in care sunt si acum.

2. Proiectele tale se bazeaza pe spontaneitate si voie buna. Care sunt reactiile oamenilor laproiectele tale?

Diverse. Oamenii sunt surprinsi de noi in diverse situatii si cateodata asta este exact ce au nevoie, de ALTCEVA, de ceva care sa ii intrerupa din rutina in care traiesc si pe care nici nu o mai constientizeaza. Ei sunt cei mai fericiti, ei sunt adevaratii beneficiari ai actiunilor noastre. Sunt insa si oameni care ne judeca, care ne intreaba de ce nu mergem sa plantam un pom daca tot facem voluntariat.

Actiunile pe care le organizam nu sunt pana la urma pentru oricine. Si mai sunt oameni care ne evita, care nu
ne vad sau care se fac ca nu ne vad – din categoria “mai bine stau aici cuminte in casuta mea ca nu stiu ce o sa se intample daca scot capul.”

3. Ai simtit mai mult deschidere sau reticenta fata de perspectiva pe care o aduci prin intermediul acestor proiecte?

Am simtit foarte multa deschidere, din ce in ce mai multi oameni rezoneaza cu ce propunem. Oamenii cauta sau se cauta pe ei. Cred ca este din ce in ce mai vizibila diferenta intre a-ti trai viata ta si a trai viata pe care ai fost invatat sa o traiesti de la parintii tai, de la societate etc. Este si foarte multa reticenta si impotrivire, dar eu nu o simt sau nu ma lupt cu ea. Eu propun ceva, cine vrea este binevenit, cine nu … ce as putea sa fac?

4. Ce crezi ca ii impiedica pe oameni sa reactioneze conform propriilor dorinte si nevoi in viata de zi cu zi?

Oamenii nu le cunosc. Propriile dorinte si nevoi sunt al naibii de ascunse sub ani de educatie care nu au luat niciodata in considerare nevoia copilului, ci doar dragostea pentru el, dorinta de a-l ajuta sa nu treaca prin greutatile prin care au trecut parintii. Ani in care peste toate a domnit dorinta de a reusi, de a fi “cel mai bun”.

Sau poate nu e asta, poate e educatia societatii in care traim, in care sistemul de invatamant nu a promovat profesori care sa te intrebe: “Andrei, daca tot ai citit cartea, care e parerea TA despre ce a scris autorul?”. Sau poate nu, poate ca asa suntem facuti, sa ne descoperim in timp si fara sfarsit, sa fugim toata viata in cautarea sigurantei si sa ne oprim din cand in cand realizand ca niciodata nu o sa o gasim. Sau poate fiindca viata insasi este un parcurs si nu o destinatie.

5. Ce i-ai sfatui pe cei din jurul tau care isi doresc sa faca ceea ce simt, dar nu au curajul sa actioneze astfel?

Le-as spune doar ca eu prefer sa ma umfle rasul pe patul de moarte gandindu-ma la cate am incercat si au iesit aiurea, in loc sa ma uit cu tristete in gol constientizand ca mi-as fi dorit sa fac multe, dar mi-a fost frica si nu le-am incercat iar acum e mult prea tarziu caci viata s-a terminat …

6. Care este cea mai mare implinire pe care ai simtit-o in urma realizarii proiectelor tale?

Oamenii pe care i-am intalnit au fost cea mai mare realizare. M-am bucurat si ma bucur tot timpul sa descopar oameni care te inspira si care sunt liberi. Oameni care vor sa isi traiasca viata din plin. Oameni care au disponibilitatea sa faca ceva si pentru altii. Oameni pasionati si frumosi. Oameni.

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.