[fusion_builder_container hundred_percent=”yes” overflow=”visible”][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_size=”” border_color=”” border_style=”solid” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”no” center_content=”no” min_height=”none”]

dezvoltare personala pentru copii
dezvoltare personala pentru copii

Copii fiind, pastram samanta pe care parintii nostri o planteaza in interiorul nostru. Insa, uneori, aceasta nu incolteste in modalitatea in care ei si-ar fi dorit. In cele ce urmeaza, va invitam sa reflectam la felul in care putem interveni intr-un mod obiectiv in procesul de devoltare personala pe care cei mici il au de trait.

1. Independenta se invata inca din copilarie.

Din anumite puncte de vedere, dependenta fata de propriul parinte face parte din ordinea fireasca a lucrurilor. Insa in momentul in care ii educam pe cei mici astfel incat sa ramana agatati de noi, nu exista nicio indoiala ca efectele negative se vor vedea.

Asadar, ceea ce putem face este sa ii incurajam pe cei mici sa fie independenti, iar cea mai simpla modalitate de a incepe acest lucru este prin a comunica cu ei si a le cere parerea fara a o impune pe a noastra, nici macar intr-un mod subtil.

2. Este important sa ia propriile decizii.

In procesul de dezvoltare personala pentru copii, parintii trebuie sa inteleaga ca proiectarea propriilor aspiratii si nevoi asupra lor este uneori primejdioasa, putand avea ca efect acumularea unor frustrari care vor fi varsate o data cu trecerea anilor.

Daca noi ne-am fi dorit sa urmam o cariera in domeniul muzicii, asta nu inseamna ca trebuie sa-l fortam pe cel mic sa incerce toate instrumentele muzicale pentru ca dorinta noastra sa fie indeplinita.

Cel mai important in acest sens este sa ramanem deschisi fata de alegerile copilului si sa fim pregatiti sa imbratisam domeniile spre care se indreapta, chiar daca nu corespund propriilor valori. La urma urmei, copiii nostri nu trebuie sa fie copia noastra la xerox, ci este important sa se conecteze la propria individualitate.

3. Intelegerea responsabilitatii inca de la o varsta frageda.

Chiar daca suntem tentati sa ne tinem copiii sub o aripa protectoare, este ideal sa-i invatam practica responsabilitatii. Aceasta se naste din cele mai mici obiceiuri si merita sa-i acordam atentie.

De exemplu, dupa ce baietelul nostru si-a intins pe covor jucariile sale preferate si a petrecut o buna bucata de timp acolo, ii putem spune ca ar fi frumos sa-si stranga jucariile si sa le puna la locul lor. Astfel, va intelege responsabilitatea pentru propriile fapte pornind de la cele mai mici actiuni.

Daca, in schimb, vom alege sa ii strangem noi jucariile de fiecare data, se va obisnui cu acest tip de comportament, iar mai tarziu este posibil sa simtim ca nu ne putem impune in fata lor.

4. Comunicarea – mai mult decat o obisnuinta.

Pentru a dezvolta o relatie sanatoasa intre parinti si copii, este nevoie sa comunicam foarte des atat propriile nevoi, dorinte, cat si temeri si suparari.

Ar fi indicat ca acest element sa nu lipseasca in relatia noastra, iar in momentele in care suntem prea obositi sau nu avem dispozitia necesara, ar trebui sa-i spunem cat mai clar si asertiv posibil: ,,Acum sunt obosita pentru ca am avut o zi foarte plina. Tine minte ceea ce vrei sa imi spui si vorbim maine dimineata.” Astfel, el nu se va simti neglijat si va gasi un sprijin in tine atunci cand are nevoie.

De asemenea, este important sa ne incurajam copilul sa gaseasca un echilibru in procesul comunicarii. Cu alte cuvinte, sa-si exprime emotiile si trairile atunci cand este entuziasmat, dar si atunci cand ceva il apasa si nu gaseste o solutie.

5. Evitarea exagerarilor

Exista foarte multi oameni care au diferite temeri pe care le accentueaza, de la teama de boala si teama de moarte la teama lipsei de control si teama de esec. Atunci cand este mic, copilul este deschis la mediul exterior si interiorizeaza cu usurinta ceea ce acesta ii ofera.

Asadar, atunci cand vedeti ca cel mic se loveste sau are bubite pe corp, nu incepeti sa va exacerbati grijile de fata cu el si sa va imaginati cele mai cumplite scenarii cand nu este cazul deoarece ii puteti dezvolta anumite frici care isi pot arata repercusiunile deloc placute.[/fusion_builder_column][/fusion_builder_row][/fusion_builder_container]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here