Te iubesti suficient?

Suna ciudat pentru multi dintre noi. Cum adica sa ma iubesc pe mine? Pare o tendinta narcisista sau cel putin una egoista. E adevarat, trebuie sa-mi iubesc familia, sa-mi iubesc copiii, prietenii, vecinii, colegii de serviciu. Pe toata lumea, in afara de mine.In momentul in care ma iubesc pe mine, inseamna ca nu ma mai gandesc la ceilalti. Mi se pare chiar periculoasa iubirea de sine.

De cate ori nu am gandit asa?

Insa daca am sta sa meditam asupra acestui subiect un singur moment, ne-am aduce aminte ca si Iisus spunea: “Iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti.” Daca Iisus plasa iubirea de sine pe cea mai inalta treapta, ce drept avem noi sa nu facem asta?

De cate ori nu auzim in jurul nostru : “Nu sunt bun de nimic. Nu-mi place cum arat. Am nasul prea mare. Iar m-am imbracat urat. Iar am facut acceasi greseala. Din cauza mea s-a intamplat asta. N-am facut ce trebuia. Nu pot sa ma tin de cuvant. Am mai incercat asta si nu mi-a iesit. N-ar fi trebuit sa spun asta. E vina mea. Iar mi s-a intamplat. Numai mie mi se poate intampla asa ceva. Sunt asa de deprimat. Nimic nu ma poate ajuta. Pur si simplu nu pot face lucrurile ca tine. Nu sunt in regula in nimic din ceea ce fac. Sunt doar o persoana mediocra. Nu pot sa fac asta, nu am nimic special. Eu nu sunt ca tine. Tu esti altfel, esti mai puternic.”?

Le auzim in fiecare zi. Fie in jurul nostru, fie in capul nostru. Nu exista om care sa nu fi trecut prin asa ceva. Fiecare din frazele de mai sus reprezinta o modalitate pe care creierul o inventeaza pentru a nu ne iubi pe noi insine. Ne criticam, ne consideram vinovati petru toate situatiile din viata noastra, ne indoim de propria valoare, ii consideram pe toti ceilalti superiori noua – de fapt cream modalitati prin care nu ne respectam si ne consideram nedemni de propria noastra dragoste.

Cum iesim din aceata situatie?

In primul rand, trebuie sa devenim constienti de toate modalitatile in care nu ne respectam si nu ne iubim. Sa intelegem jocurile pe care mintea noastra le joaca in fiecare secunda.

Cartile de dezvoltare personala ne pot ajuta sa devenim mai constienti de balastul mental pe care trebuie sa-l eliminam.

Apoi, trebuie sa ne acordam putina intelegere. Sa revedem circumstantele vietii noastre si sa fim blanzi cu noi, incercand sa intelegem ca am reactionat pe cat de bine am putut la momentul respectiv in orice situatie a vietii noastre.

Apoi, e necesar sa intelegem faptul ca dintr-o farfurie goala nu putem hrani pe nimeni. Daca nu ne iertam pe noi insine, daca nu ne intelegem si nu ne iubim, nu avem nici o sansa sa ii iubim pe cei din jur cu adevarat. Nu ne putem creste copiii intr-un climat sanatos si nu putem relationa sanatos cu nimeni. Autocondamnarea se va proiecta mai devreme sau mai tarziu asupra celor din jur. Vor deveni ei vinovati de problemele noastre. Sa avem incredere in propria noastra frumusete interioara si propriul proces de dezvoltare personala !

Sa intelegem ca e foarte important sa stim sa fim egoisti din cand in cand. Sa fim preocupati sa ne simtim bine in orice moment, sa fim primii care ne sarim in ajutor, sa ne hranim emotional si sa crestem spiritual in fiecare zi.

Sa nu uitam niciodata ca a te iubi inseamna a te sprijini. Si a te sprijini pe tine insuti cu intelegere, rabdare si iubire, e cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci pentru tine si pentru ceilalti in toata viata ta.
Fii pentru tine cel mai bun prieten, cel care te intelege cel mai bine.
Bucura-te de existenta ta, caci numai asa prezenta ta va fi o bucurie pentru cei din jur.

“Ai rabdare cu tot ce nu este rezolvat in viata ta.. Invata sa iubesti chiar dificultatile, pana cand intr-o zi, fara sa stii, o sa-ti dai seama ca ai trait deja solutiile.” Rainer Maria Rilke.