Meniul
In astfel de momente, salvarea pe care noi o ofeream inainte nu se mai regaseste acum in sufletele noastre. Tematori de acea cutie a Pandorei care isi cere drepturile de a se extinde, preferam sa ne inchidem in noi insine si sa refuzam ajutorul din exterior.
De cate ori nu vi s-a intamplat in procesul de dezvoltare personala pe care il parcurgeti sa va ascundeti suferinta sub cel mai stralucitor, dar fals zambet? De cate ori nu ati strans mainile unui prieten care isi varsa propria durere, insa nu i-ati permis si sufletului vostru sa planga din simplul motiv ca voi sunteti cei care ii salveaza pe ceilalti si nu aveti timp sa va purtati ca niste victime? De cate ori incurajati o cunostinta ranita care repeta un comportament distructiv in timp ce pe voi va invinovati in loc sa va spuneti cuvinte blande?
Obisnuindu-ne sa purtam masca salvatorului, uitam ca si noi avem tot dreptul de a cere ajutor, de a cere pauze, de a ne recunoaste suferinta, de a distruge castelul iluziilor pe care ni l-am cladit…pentru a gasi puterea de a o lua de la capat.
Ne temem sa cerem ajutorul deoarece nu reusim sa lepadam tiparul: ,,Eu te ajut pe tine, nu tu pe mine”, ne temem deoarece credem ca la un anumit nivel nu vom mai indeplini asteptarile celorlalti: ,,Daca el vede ca eu am probleme pe care nu le pot rezolva, cum o sa mai aiba incredere ca eu il pot ajuta?”, dar mai ales ne temem pentru ca ne vom judeca pe noi insine deoarece ne vom demonstra noua ca nu avem raspunsurile la toate intrebarile.
Asadar, dragi salvatori, primiti salvarea din locuri si de la persoane nebanuite sau va mai ascundeti putin de voi insiva? Draga mama, cat vrei sa mai cari pe umerii tai povara intregii familii pe care ceilalti membri ti-o pot ridica daca si tu le permiti asta? Draga indragostita, cat vrei sa te mai ascunzi dupa cuvintele ,,Sunt pregatita pentru o noua relatie” cand sufletul tau inca vibreaza la amintirea celui plecat? Draga femeie-eu-pot-sa-le-fac-pe-toate, cand o sa intelegi ca nu-ti cere nimeni sa te epiuzezi si ca poti lua o pauza chiar acum? Draga angajatule, de ce tii neaparat sa preiei si sarcinile celorlalti pentru ca in momentul in care ajungi acasa, tot ce poti face este sa te odihnesti?
V-am adresat aceste intrebari pentru a reflecta impreuna la faptul ca uneori cererea de ajutor sparge zidurile rigiditatii si ne ofera solutii negandite. Poate ca cea mai mare greseala pe care o putem face atunci cand resursele noastre se limiteaza treptat este sa credem ca putem continua.
Testul cel grandios este acela de a gasi rabdarea si puterea din noi insine care sa ne reaminteasca faptul ca suntem oameni, nu supereoi, ca obosim, ca ne imbolnavim, ca ne doare ceva fie el sufletul sau propriile ganduri si trupuri…Abia apoi (ne) vom mai putea salva…
Sunt Mihaela Marinaș. Un spirit vizionar, cu misiunea de a aduce pe Pământ o nouă paradigmă în spiritualitate, relații și business. Catalizator pentru mii de suflete ale căror vieți le-am atins în cei 14 ani de lucru cu oamenii. Am creat și dezvoltat zeci de programe, cursuri, traininguri de evoluție spirituală, relații, Înregistrări Akashice și Înregistrări Akashice pentru business.
Cei care vin cu sufletul deschis spre spațiile conținute prin mine și se află în momentul potrivit în călătoria lor își pot transforma cele mai dureroase și mai ascunse tipare și tot ceea ce îi ținea departe de conexiunea cu Sinele lor real. Oamenii și business-urile care vin în contact cu mine intră într-un proces care le poate readuce Sufletul pe linia reală de destin. Este ceva ce se face prin mine în mod firesc și este darul sufletului meu în această viață.
Echipa care dezvolta acest site va roaga sa nu copiati articole de pe site si sa le publicati la voi pe blog/site/facebook sau in orice alta parte. Daca doriti sa ne ajutati, va rugam sa scrieti articole originale si sa puneti link catre noi, daca ceva din ceea ce scriem v-a inspirat.
