elefant.ro

De ce sunt relatiile din ziua de astazi atat de grele? De ce pare ca esuam in dragoste de fiecare data, in ciuda fapului ca incercam din greu? De ce am devenit incapabili sa facem relatiile sa functioneze? De ce e mai usor sa o luam la goana decat sa stam?

Am uitat cum sa iubim? Sau, mai rau, am uitat ce este dragostea?

Vrem ca totul sa fie usor. Renuntam. O luam la goana prea usor. Nu avem nevoie decat de un singur obstacol care sa ne faca sa cadem. Nu permitem dragostei sa creasca, ci renuntam inainte de vreme.

Nu mai cautam dragostea, ci excitarea si fiorul. Vrem pe cineva cu care sa ne uitam la filme si sa ne ducem la petreceri, nu pe cineva care sa ne inteleaga in cele mai profunde taceri ale noastre.

Petrecem timp impreuna, dar nu ne facem amintiri. Nu vrem o viata plictisitoare. Nu vrem un partener pe viata, ci pe cineva care sa ne faca sa ne simtim vii acum, in secunda asta.

Cand fiorul dispare, descoperim ca nimeni nu ne-a pregatit pentru cotidian. Nu credem in frumusetea predictibilitatii, pentru ca suntem prea orbiti de fiorul aventurii.

Goana interioara in viata de zi cu zi

Ne scufundam in aglomeratia vietii de oras, nelasand niciun fel de spatiu pentru dragoste. Nu avem timp sa iubim, nu avem rabdarea sa avem relatii. Suntem prea ocupati sa vanam vise materialiste. Relatiile nu sunt decat o alta convenienta.

Cautam satisfactii de moment in orice facem – in ceea ce postam online, in carierele pe care le alegem si in oamenii de care ne indragostim.

Vrem imediat maturitate intr-o relatie, ceea ce nu se construieste decat in timp, vrem pe loc conexiune emotionala si vrem imediat sentimentul apartenentei, cand de-abia cunoastem cealalta persoana.

Aparent, nimic nu mai merita timpul si rabdarea noastra – nici macar dragostea.

Mai degraba am petrece cate o ora cu o suta de oameni, decat o zi intreaga cu o singura persoana. Vrem optiuni. Credem mai mult in a intalni oameni decat in a-i cunoaste.

Suntem lacomi. Vrem sa avem totul. Intram in relatii la cea mai mica atractie pe care o simtim si pasim in afara in momentul in care gasim pe cineva mai bun. Nu stim sa scoatem ce e mai bun din celalalt. Vrem ca celalalt sa fie perfect. Ne intalnim cu multe persoane, dar foarte rar le acordam o sansa reala. Suntem dezamagiti de toata lumea.

Tehnologia ne-a adus mai aproape, atat de aproape incat e imposibil sa respiram. Prezenta fizica a devenit inlocuita de texte, mesaje vocale si apeluri video. Nu mai simtim nevoia sa petrecem timp impreuna. Avem deja prea mult din celalalt. Nu mai e nimic de vorbit. Pentru ca suntem intr-o goana perpetua.

Suntem o generatie de ratacitori care nu mai stiu sa stea prea mult intr-un singur loc. Toata lumea are fobie de angajament. Credem ca nu suntem facuti pentru relatii. Nu vrem sa ne stabilizam. Chiar si simplul gand al angajamentului este infiorator.

Nu ne putem imagina cu o singura persoana pentru restul vietii noastre. Fugim. Dispretuim stabilitatea ca pe un rau social. Ne place sa credem ca suntem diferiti de restul. Ne place sa credem ca suntem diferiti daca nu ne conformam normelor sociale.

Suntem o generatie care se considera “eliberata sexual”. Separam sexul de dragoste. Suntem generatia “hook-up-break-up”. Mai intai facem sex si apoi decidem daca vrem sa iubim pe cineva.

Sexul vine usor, loialitatea insa nu. Sexul este noul alcool al generatiei noastre. Il facem nu pentru ca iubim cealalta persoana, ci pentru ca vrem sa ne simtim bine. Este implinirea temporara de care avem nevoie.

Sexul in afara relatiilor nu mai este un subiect tabu. Relatiile nu mai sunt atat de simple. Exista, de altfel, tot felul de relatii: relatii deschise, prieteni cu beneficii, flirturi, aventuri de o noapte, relatii fara nicio obligatie – si in toata aceasta ecuatie, nu exista loc pentru dragoste.

Suntem o generatie practica, condusa doar de logica. Nu mai stim sa mai iubim nebuneste. Nu am zbura spre un taram indepartat doar sa vedem pe cineva pe care iubim. Ne-am desparti pentru ca distanta e prea mare. Suntem prea sensibili pentru dragoste. Prea sensibili pentru binele nostru.

Suntem o generatie speriata – speriata sa ne indragostim, sa ne luam angajamente, sa cadem, sa fim raniti, sa ne frangem inimile. Nu permitem nimanui sa intre si nici nu iesim in afara noastra sa iubim pe cineva neconditionat.

Pandim de dupa zidurile pe care le-am creat, cautand permanent dragostea si luand-o la goana in momentul in care am gasit-o. Pentru ca, dintr-o data, nu o putem gestiona. Nu vrem sa fim vulnerabili. Nu vrem sa incredintam sufletul nostru nimanui. Suntem plini de armuri.

Nici macar nu mai valorizam relatiile. Dam drumul celor mai minunati oameni, pentru a cauta altceva. Nu ii consideram sacri.

Nu exista nimic ce nu am putea cuceri in aceasta lume si cu toate astea iata-ne, extrem de zgarciti cand vine vorba de jocul iubirii – cel mai de baza instinct omenesc.

Asta nu inseamna insa ca nu trebuie sa dam si drumul anumitor relatii, atunci cand a sosit timpul sa mergem inspre altceva.

E nevoie insa sa facem diferenta clara intre teama de stabilitate si de a sta intr-un loc pentru a investi intr-o relatie si dorinta legitima de a merge inspre o noua etapa de viata atunci cand soseste timpul. Iar pentru a face asta uneori este necesar sa iesim din relatiile in care suntem.

De aceea, e nevoie de constientizare si de asumare la fiecare pas.

Sursa: http://www.mensxp.com/

 

4 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here