Stereogramele sunt imagini bidimensionale care ascund in spatele lor imagini tridimensionale pana in momentul in care cel care le priveste isi focuseaza corect privirea.
Realitatea arata pentru fiecare dintre noi asa cum am invatat sa o privim, insa stereogramele dovedesc ca exista si alte posibilitati de a o percepe. Astfel, ele ne pun in fata unei intrebari tulburatoare: ce alte dimensiuni ale realitatii ne-ar putea fi accesibile atunci cand vom invata sa le accesam?
Accesand linkul urmator puteti vedea un video – din pacate exista doar o versiune in limba engleza – despre cele zece dimensiuni ale realitatii care se presupune in acest moment ca exista. Dupa cartea Imagining the Tenth Dimension, de Rob Bryanton.
http://www.tenthdimension.com/medialinks.php
Si acum sa revenim la stereograme. In starea de veghe, in fiecare moment, creierul primeste si prelucreaza un flux continuu de informatii care vin de la simturi. Inca din primele saptamani de viata invatam cum sa ne coordonam muschii ochilor si sa ne creem in minte modele mentale.
Percepem imaginea realitatii prin cei doi ochi, si fiecare dintre ei o vede din alt unghi (datorita faptulul ca ochiul stang si ochiul drept se afla la o distanta de aproximativ 6 cm). Creierul contopeste apoi cele doua imagini primite simultan de la nervul optic intr-o singura reprezentare tridimensionala.
Pentru a putea vedea imaginile tridimensionale ascunse in stereograme este nevoie sa invatam sa ne relaxam muschii oculari si sa le permitem sa-si schimbe singuri focalizarea. Secretul pentru a reusi consta in a-i lasa pe fiecare dintre cei doi ochi sa priveasca in locuri diferite in acelasi moment.
Cercetarorii care au studiat efectele stereogramelor asupra mintii umane au constatat ca in timpul realizarii convergentei oculare, creierul intra intr-o stare de relaxare, incepand sa emita unde alfa.
Exista trei feluri de a “descifra” stereogramele:
– Tehnica privirii incrucisate: incrucisarea privirii astfel incat liniile de vedere ale celor doi ochi sa se incruciseze inaintea planului desenului.
– Tehnica privirii paralele: crearea a doua linii de vedere paralele (una pentru fiecare ochi), ca si cum am privi un obiect foarte idepartat.
– Tehnica vederii interne: focalizarea privirii “prin” si “in spatele” imaginii. Imaginea devine mai intai neclara, apoi incepe sa se formeze cea tridimensionala.
Unele imagini sunt mai usor de descifrat, altele ma greu. Va propun in paginile care urmeaza cateva stereograme deosebit de frumoase si nu foarte grele.
Vulcan:
Trandafir:
Avion:
Ceai:
Papadie:
Delfini:
Infinitul:
Baraj: