Meniul
Iata mai jos un fragment din carte unde sunt prezentate o parte din cele 106 reguli ale comunicarii relationale, care se aplica si in viata adultilor, chiar daca aceasta carte este mai mult pentru cei mici.
1.Nu uit ca in orice relatie suntem intotdeauna trei: celalalt, relatia dintre mine si el si eu.
2. Eu fac diferenta intre ceea ce primesc de la celalalt (un mesaj care imi este destinat) si ceea ce inteleg eu (mesajul primit): nu intotdeauna este acelasi lucru!
3. Ceea ce transmit eu (mesajul trimis) nu este intotdeauna ceea ce intelege celalalt (mesajul primit). Celalalt imi raspunde in functie de ce a inteles.
4.Trebuie sa fiu atent sa nu confund sentimentele cu relatia:
– pe de o parte exista dimensiunea afectiva emotionala
– pe de alta parte, dimensiunea relationala: a cere, a da, a primi si a refuza
5. Sunt atent sa mentin un echilibru intre cele patru dimensiuni – a cere – a da – a primi – a refuza.
6. In diverse stadii ale unei relatii pot sa imi formulez aporturile, asteptarile, sa imi definesc mai clar zonele de intoleranta si sa il invit si pe celalalt sa se pozitioneze in functie de cele trei aspecte.
7. Cand vreau sa vorbesc despre mine vreau sa fiu inteles si eu pot sa verific daca celalalt este pe aceeasi lungime de unda si ma asculta in acelasi registru in care vorbesc (fapt-sentiment-emotie-imaginar-simbolic), in care ma exprim.
8. Daca ma simt atins, ranit de vorbele sau de comportamentele celuilalt, oare voi reusi sa observ la mine comportamentele si sentimentele prin care incerc sa ma protejez sau sa il atac?
9. Pot sa ma intreb: cui sau carui fapt spun cu adevarat Nu, atunci cand spun Da, celuilalt?
10.Am posibilitatea de a exprima in cuvinte ceea ce simt, fie ca este vorba despre ceva pozitiv, fie ca este ceva negativ, pentru a nu fi constrans sa vorbesc despre celalalt si de a ramane astfel in reactional?
11. Oare pot sa inteleg ceea ce rezoneaza in mine, ceea ce este atins, prin mesajul, comportamentul pe care il primesc de la celalalt?
12. Pot sa am anumite dorinte care pot fi excese ce pot duce la scaderea respectului fata de mine sau ma pot face surd in ascultarea adevaratelor mele nevoi.
13. Mi se poate intampla sa am o stare de ambivalenta, adica sa simt in acelasi timp sentimente pozitive si sentimente negative fata de aceeasi persoana.
14. Eu sunt responsabil de a nu confunda dorintele cu nevoile mele. Nevoia tine de dimensiunea supravietuirii (trebuie sa fie satisfacuta pe un termen mai scurt sau mai lung). Dorinta se situeaza la nivelul placerii, care are nevoie sa fie inteleasa si recunoscuta.
15. Pot sa ma pozitionez in fata celuilalt, folosind mereu“Eu”.
16. Evit sa fac generalizari sau sa folosesc locuri comune sau sa ma refugiez in spatele vorbelor altor persoane, asumandu-mi riscul de a vorbi despre un model personal, concretizand, plecand de la un model trait, personalizat.
17. Invat sa vorbesc despre mine celuilalt si sa nu vorbesc despre celalalt, renuntand astfel la o relatie de tip claxon (bazata pe folosirea lui tu, tu, tu).
18. Pot sa detin o multime de cunostinte, dar nu pot sa stiu ceva pentru celalalt, pot sa impartasesc ceea ce stiu, fara sa incerc sa impun ceva!
19. Daca pot sa imi recunosc propriile sentimente ca fiind ale mele, acest lucru ma ajuta sa evit sa le neg sau sa le proiectez asupra celuilalt (sa le atribui celuilalt).
20.Daca ma exprim intr-o relatie apropiata vorbesc despre ceea ce traiesc si despre ceea ce simt in acea relatie.
21. Fiecare relatie este unica si nu poate fi schimbata cu o alta. Evit sa aduc intr-o relatie ceea ce apartine unei alte relatii.
22. Daca vreau sa fiu inteles, pot sa aleg sa renunt la o exprimare implicita pentru a fi mai explicit.
23. Incerc sa practic o comunicare directa. Nu vorbesc despre cineva in absenta acelei persoane si refuz sa ascult pe cineva care vorbeste despre o persoana care nu este de fata.
24. Daca gandesc in locul celuilalt (consider ca acesta este prea mic, nu poate intelege sau risc sa il ranesc), daca fac ceva in locul celuilalt (deoarece acesta este prea slab, cred ca nu este capabil sau nu va reusi) risc sa infantilizez acea persoana (indiferent ce varsta are) si sa ii intretin depedenta fata de mine.
25. A iesi dintr-o relatie de supunere sau de dependenta inseamna a-ti asuma riscul de a spune nu.
26. Cum sa obtinem mai multa autonomie si mai multa reciprocitate: sa facem din ce in ce mai putine lucruri in locul celuilalt, pentru a face tot mai multe lucruri impreuna cu el.
27. Sa observ daca folosesc injunctii sau il definesc preamult pe celalalt. Atunci cand dictez ceva, propun, ii sugerez celuilalt ceea ce trebuie a spuna, sa simta sau sa faca adopt o pozitie de influenta si de putere prin care vreau sa il definesc.
28. Atunci cand nu mai pun in evidenta aspectul negativ al trecutului, al vietii sau al comportamentului celorlalti si al propriului meu comportament, cand incetez sa mai vad doar lucrurile care nu functioneaza, pentru a ma centra pe prezentul relatiilor mele.
29. Cand il las pe celalalt sa vorbeasca despre mine, sa imi dicteze sau sa imi sugereze ceea ce trebuie sa fac sau sa simt, risc sa ma las inchis intr-o imagine care nu corespunde cu ceea ce simt cu adevarat.
30. Incerc sa ma concentrez pe prezent in relatiile mele. Deoarece persoana care imi vorbeste azi nu mai este aceeasi cu cea care mi-a vorbit ieri! Persoana care sunt astazi este de asemenea diferita de persoana care eram eu ieri.
31. Evit sa fac comparatii, renunt sa pun etichete, sa emit judecati de valoare sau sa intretin zvonurile si barfele.
32. Cand vorbesc despre un anumit fapt, spun in primul rand cum am vazut eu acel lucru, cum l-am trait, lasand astfel loc si pentru o alta viziune asupra lucrurilor.
33. Evitand devalorizarile, fara sa scot in evidenta mereu ceea ce nu a spus celalalt, ceea ce ar fi trebuit sa spuna sau sa faca, ma respect pe mine si il respect si pe celalalt.
34. Cand evit comparatiile directe sau indirecte, pot sa primesc mai bine ceea ce imi transmite celalalt.
35. Cand evit sa folosesc santajul, amenintarile reale sau imaginare, presiunile fizice sau morale, ma respect pe mine si il respect pe celalalt.
36. Nu voi cultiva culpabilizarea, daca sunt dezamagit, frustrat, eu sunt cel care va trebui sa ma ocup de deceptia mea, de frustrarea mea fara sa il fac responsabil pe celalalt pentru ceea ce simt eu.
37. Cand formulez o cerere deschisa, imi asum riscul raspunsului celuilalt. Altfel, cererea mea se transforma intr-o exigenta mascata.
38. Cand pot formula cereri directe, ma confrunt cu raspunsul celuilalt si imi asum consecintele acestui raspuns. Fara sa uit insa faptul ca cererea mea nu va disparea daca a fost respinsa sau refuzata!
39. Nu voi intretine deceptii si frustrari inutile, cerandu-i mereu celuilalt exact ceea ce nu poate sa imi ofere.
40.Nu il voi face pe celalalt responsabil, indiferent de ceea ce a spus sau a facut, pentru ceea ce simt eu. Ceea ce simt imi apartine doar mie, iar acel sentiment decurge din rezonanta pe care am avut-o fata de un episod pozitiv sau negativ din trecutul meu sau fata de o situatie neterminata.
41.Trairile celuilaltmi se pot parea excesive, nedrepte, gresite, dar acestea ii apartin doar lui!Altfel spus, acesta trebuie sa fie inteles cu trairile pe care le are.
42. Cel care vorbeste are de obicei ceva de spus… chiar si dincolo de ceea ce a spus de fapt.
43. A raspunde prea repede la o intrebare inseamna sa iti asumi riscul de a nu fi inteles intrebarea, interogatia reala din spatele intrebarii formulate.
44. Pentru a nu cultiva auto-culpabilizarea, conflictele si neintelegerile inutile nu voi confunda exprimarea in cuvinte cu punereamea in cauza de catre celalalt, atunci cand incearca sa exprime o dificultate sau o situatie dificila traita in relatia dintre noi.
45. Pentru a nu intretine pseudo-ascultarea si nereceptarea mesajului, nu voi uita faptul ca cel care vorbeste vrea sa fie inteles in ceea ce a trait si a simtit el.
46. Atunci cand evit proiectele in gol (tot ceea ce nu voi putea face cu celalalt), pot sa ma concentrez pe proiectele cu sanse de reusita (tot ceea ce vreau sau ceea ce as putea face cu celalalt).
47. Voi renunta la victimizare, la acuzatii, la scuze pentru a intelege mai bine impactul pe care il are asupra mea mesajul celuilalt.
48. Eu sunt responsabil de a recunoaste ceea ce traieste celalalt, asa cum a simtit el acel lucru, fara sa minimalizez sau sa il descalific.
49. In loc sa pun foarte multe intrebari, pot face propuneri deschise prin care il invit pe celalalt sa vorbeasca despre el, despre ceea ce a trait. Interogatoriul este de obicei intruziv sau prea directional.
50. Imi va fi greu sa il insotesc pe celalalt, in ceea ce este el, atunci cand ma indrept spre el avand o idee preconceputa despre el.
51. Cand il confund pe celalalt cu comportamentul sau cu functia lui, imi asum riscul de a nu-l intalni niciodata.
52. In spatele oricarei intrebari exista o interogatie, mai importanta. Interogatia este adeseori semnul unui schimb mai important decat subiectul abordat la inceput.
53. Persoana care vorbeste este mai importanta decat problema, care adeseori este un ecran in spatele caruia acea persoana se poate adaposti si ascunde.
54.Pentru a comunica, pentru a pune in comun, voi acorda un timp si pentru tacere (pentru celalalt si pentru mine).
55.Nu imi insusesc problema celuilalt, ci ii confirm faptul ca deocamdata este problema lui. Astfel, il voi intreba ce poate face el insusi pentru acea problema, cu sau fara ajutorul meu.
56. Pot sa ascult limbajul corpului si manifestarile sale – somatizarile – comportamentele atipice – ticurile – gesturile, care sunt mesaje prin care se exprima sau se ascund lucrurile nespuse.
57. Atunci cand ma stradui sa implinesc dorintele celuilalt, fara ca acesta sa fi exprimat o cerere clara, nu inseamna neaparat ca ii fac acestuia un serviciu.
58. In loc sa incerc sa inteleg, sa explic, pot sa ascult si sa confirm ceea ce am inteles.
59. Cel mai frumos cadou pe care il putem face cuiva, nu este neaparat sa il iubim, ci sa ii permitem sa se iubeasca el insusi.
60. Daca sunt parinte, rolul meu este de a raspunde nevoilor copiilor mei si nu dorintelor lor. Stiind ca o dorinta are nevoie de a fi recunoscuta, inteleasa si uneori valorizata, ceea ce nu inseamna sa fie realizata.
Sunt Mihaela Marinaș. Un spirit vizionar, cu misiunea de a aduce pe Pământ o nouă paradigmă în spiritualitate, relații și business. Catalizator pentru mii de suflete ale căror vieți le-am atins în cei 14 ani de lucru cu oamenii. Am creat și dezvoltat zeci de programe, cursuri, traininguri de evoluție spirituală, relații, Înregistrări Akashice și Înregistrări Akashice pentru business.
Cei care vin cu sufletul deschis spre spațiile conținute prin mine și se află în momentul potrivit în călătoria lor își pot transforma cele mai dureroase și mai ascunse tipare și tot ceea ce îi ținea departe de conexiunea cu Sinele lor real. Oamenii și business-urile care vin în contact cu mine intră într-un proces care le poate readuce Sufletul pe linia reală de destin. Este ceva ce se face prin mine în mod firesc și este darul sufletului meu în această viață.
Echipa care dezvolta acest site va roaga sa nu copiati articole de pe site si sa le publicati la voi pe blog/site/facebook sau in orice alta parte. Daca doriti sa ne ajutati, va rugam sa scrieti articole originale si sa puneti link catre noi, daca ceva din ceea ce scriem v-a inspirat.
