Moartea – indrumatorul eficient al vietii

moartea indrumatorul eficient al vietii

Se vorbeste de tot mai mult despre persoane care au avut parte de moarte clinica, care s-au reintors la viata sa povesteasca despre trairile lor in Lumea de dincolo.

Relatari care aduc ceva lumina si raspund partial la aceste intrebari.

“In pragul mortii usa de “dincolo”  s-a deschis usor si am avut ocazia sa arunc o privire in lumea cealalta. Acolo lumina stralucea, limpezind problemele odinioara obscure. Am inteles clar: scopul vietii este depasirea obstacolelor pe care soarta le-a ridicat in fata noastra. Rezolvarea problemelor, depasirea dificultatilor este obligatorie. Nu avem posibilitatea altei optiuni.”(S.v.I.)

Acel om care traieste pe pamant fara sa cunoasca de ce traieste, l-as asemana cu o girueta care se invarte dupa cum bate vantul sau cu o marioneta care joaca dupa cum i se canta – pentru om acest lucru este o catastrofa. El devine un sclav intr-o lume in care sclavia s-a abolit!

Daca cumva tocmai aflarea rostului nostru aici pe pamant ar fi cea mai importanta chestiune din viata? Daca ne aflam aici tocmai pentru a ne gasi raspuns la aceasta intrebare si a ne cladi o viata conforma cu acest rost? Am putea oare cautand sa intelegem moartea sa gasim un raspuns la aceste intrebari? Nu sunt nasterea si moartea inceputul si sfarsitul in aceasta lume pamanteasca si totodata cele mai importante repere ale vietii noastre?

Dar, in general prea preocupati de experimentarea lumii materiale prin organele de simt, prea ocupati cu chestiuni de ordin material-pamantesc si prea putin interesati de cunoasterea adevarata, nu avem cum sa observam ca incepem sa traim cu adevarat abia odata cu recunoasterea rostului nostru in mecanismul Creatiei. „Caci nu vom intelege exact sensul acestei vieti pana nu vom putea pricepe ce se intampla dupa ea.” (dr. Aurel Balcesti).

“(…) dezvoltarea sufletului in special in ceea ce priveste facultatile spirituale ale dragostei si ale cunoasterii nu se opreste la moarte. Mai degraba continua in cealalta lume, probabil in mod vesnic, dar precis pentru o perioada de timp si pana la o adancime care poate fi doar ghicita si despre care noi cei ce traim inca in trupuri fizice nu ne putem face decat o idee obscura, ca intr-o oglinda.” – spune dr. Moody

Cei care au trecut printr-o moarte clinica vorbesc despre lumina, frumusete, liniste si pace sufleteasca, iubire neconditionata, despre un film al vietii in care el retraieste fiecare intamplare a vietii sale, fiindu-si el insusi singur judecator impartial. El retraieste fiecare fapta si gand – bun sau rau pe care l-a produs. El vede cu uimire ca acolo alte legi sunt cele care stapanesc: totul se socoteste pe baza legii iubirii, armoniei si dreptatii implacabile – lege care actioneaza si in lumea materiala dar pe care nu o apreciem si nu ii dam importanta in viata de zi cu zi.

Pe timpul filmului judecatii acestia percep ca nu si-au indeplinit scopul lor pe pamant. Deci iata totusi ca si ei percep in acele momente ca exista totusi un scop al vietii. Inteleg ca nu au profitat indeajuns de viata lor pe pamant. Ba chiar ca si-au irosit timpul in cautari sterile. Ca lucrurilor carora le-au dat importanta nu sunt de fapt importante.

Venim pe pamant cu o misiune: aceea de a ne dezvolta grauntele nostru spiritual si de a ne curati hainele spiritului nostru, pentru a ne putea intoarce puri si luminosi in Patria luminoasa a spiritului. Aici pe pamant ne putem dezvolta acele daruri ce le purtam in noi, ajuntandu-ne pe noi insine si pe semenii nostri. Dar asemenea celui care isi ingroapa talantul, cel care nu isi foloseste darurile este vinovat. El se intoarce in Lumea de dincolo fara a-si fi dezvoltat abilitatile spiritului.

Astfel, el va trebui sa mai rataceasca pe planuri mai putin luminoase pentru a recupera ceea ce a pierdut. In drumul nostru suntem datori a invata sa cunoastem Legile dupa care se misca Creatia, aceleasi pe care un suflet eliberat de corpul sau pamantesc le observa mult mai limpede la ceasul judecatii.

Cum putem noi altfel trai frumos daca nu cunoastem aceste Legi? Ne simtim ingoziti asculand povestile celor care s-au ratacit in salbaticie – nu suntem oare si noi niste rataciti intr-o jungla umana atunci cand nu cunoastem mecanismele lumii in care pasim? Nu este oare datoria noastra sa invatam despre aceste mecanisme si sa ne conformam lor, cladindu-ne viata pe baza lor? Cum sa putem oare altfel avea parte de frumos, iubire, dreptate daca nu le punem la baza vietii noastre?

Cat timp nu ne cunoastem pe noi insine ca fiinte spirituale si nu ne cunoastem scopul in aceasta lume, „oricat de inteligenti am fi – in aceasta situatie suntem orbi si surzi” (R. S.)

Doina Olariu, utilizator Aimee.ro, resurse pentru dezvoltare personala si evolutie spirituala

http://dardinsuflet.blogspot.com/

Bibliografie: Abd-ru-shin, „In Lumina Adevarului”; Raymond Moody, „Viata de dupa viata”; Stefan von Iancovich, „M-am reintors din moarte”, Dr. Richard Steinpach , “Cum de traim dupa moarte”, dr. Aurel Balcesti, „Enigma vietii si a mortii”