Daca i-am transmite mamei ca suferinta sa este inscrisa in arborele genealogic sub forma unei repetitii pe care femeile din familia sa au urmat-o orbeste, este posibil ca aceasta sa nu ne creada.
Sau daca i-am dezvalui prietenei cele mai bune ca durerea sa nu este altceva decat cea mai profunda modalitate de a-si exprima loialaitatea fata de tatal sau, este posibil ca si aceasta sa ne intoarca spatele.
Sau mai ales, daca am intelege ca sentimentele de rusine ar disparea o data ce anumite secrete de familie ar fi scoase la suprafata, s-ar putea ca nici noi sa nu mai intelegem ce se intampla.
Dar taramul pe care am poposit nu este deloc unul nou.
Din contra, arborele genealogic si studierea istoriei familiei reprezinta tehnici la fel de vechi precum omul insusi.
Insa discutia noastra va avea drept destinatie o forma inedita de terapie transgenerationala: psihogenealogia.
In calatoria noastra in acest taram necunoscut si totodata familiar, ne vom lua drept ghid cartea “Ma dor stramosii – Psihogenealogia sau cum sa ne schimbam viitorul cunoscandu-ne trecutul”, scrisa de Patrice von Eersel si Catherine Maillard.
Aparuta la Editura Philobia, lucrarea de fata cuprinde 7 interviuri cu cele mai reprezentative nume din zona psihogenealogiei: doctor Anne Ancelin Schutzenberger, Alexandro Jodorowsky, Bert Hellinger, Didier Dumas, Chantal Rialland, Serge Tisseron, Vincent de Gaulejac.
Fiecare dintre ei abordeaza psihogenealogia dintr-o perspectiva proprie, de la munca de constelatii familiale ce-i revine lui Bert Hellinger la importanta eliberarii secretelor de familie despre care ne vorbeste Serge Tisseron la “romanul familial” asupra caruia se opreste Vincent de Gaulejac.
Indiferent care ar fi taramul in care am alege sa ne odihnim putin, stim ca o data ce am patruns in arborele genealogic al familiei noastre, cu greu ne putem indeparta de radacinile de care suntem legati.
Poate ca una dintre cele mai semnificative idei ale acestei carti este definirea propriului arbore genealogic si indepartea iluziei care ne indeamna sa credem ca arborele genealogic este un concept care ne trimite in mod irevocabil in trecut.
Aflam astfel ca arborele genealogic “este foarte viu si foarte prezent in fiecare dintre noi! Arborele traieste in mine.
Eu sunt arborele. Eu sunt intreaga mea familie. Atinge-mi piciorul drept si tata o sa inceapa sa vorbeasca, pune-mi mana pe umarul stang si bunica o sa inceapa sa suspine!”
Astfel, descoperim ca arborele genealogic se intinde pe o linie temporala infinita, cuprinzand trecutul, prezentul si viitorul in acelasi timp.
Si mai aflam ca o data ce un membru al familiei da startul procesului de vindecare, intregul arbore incepe sa se miste .
Ne aflam fata in fata cu miscarile inconstiente ale “sufletului colectiv”, cu loialitatile ascunse fata de parintii sau strabunii nostri, cu persoanele excluse care doresc sa-si revendice locul, cu secretele de familie ingropate, cu “fantomele” stramosilor nostri, dar si cu o fuga constanta de toate acestea.
Mai departe, aflam ca aceste forme de terapii transgenerationale nu au ca scop principal vindecarea, ci restabilirea ordinii familiale, mai exact asezarea fiecarui membru al familiei pe locul care ii apartine.
Asadar, munca transgenerationala ne ajuta sa depasim imaginile pe care ni le-am creat despre noi insine.
Sa ne descotorosim de povestile pe care ni le repetam continuu despre propria persoana sau despre propria familie.
In momentul in care mentinem un contact constient cu arborele genealogic (in masura in care ni se permite acest lucru), ne putem privi pe noi insine, dincolo de povestile noastre.
In incheiere, va las cu un citat despre “aliatul” nostru in aceasta cautare continua:
“Care este scopul?
Sa ne impacam cu propriul inconstient.
Nu sa ne eliberam de inconstient (ce-o mai fi insemnand si asta…!?), ci sa facem din el un aliat.
Daca inconstientul imi devine aliat, pentru ca i-am invatat limbajul si detin, astfel, cheia tainei sale, el incepe sa lucreze pentru mine: trece in serviciul meu si eu in al sau, asadar vom functiona impreuna.
Or, inconstientul nostru este familia.
Nu e vorba sa ne rupem efectiv de propria familie, ci sa-i patrundem sensul si sa ne facem din ea un aliat, in forul nostru interior. “
Daca doriti sa comandati aceasta carte, intrati pe site-ul Editurii Philobia (www.philobia.ro).
Autorii cartii “Ma dor stramosii – Psihogenealogia sau cum sa ne schimbam viitorul cunoscandu-ne trecutul”, sunt Patrice von Eersel si Catherine Maillard!
Autori: Patrice von Eersel si Catherine Maillard