multumesc
Spiritualitate

Multumesc…

multumesc
multumesc


Ii multumesc frumos lui Steve Jobs in fiecare zi pentru ipod-ul la care ascult muzica cand merg pe strada si care face ca lumea sa para cu totul altfel invaluita in sunetul muzicii. Insa daca ar fi sa ii multumesc cu adevarat pentru ceva, acel lucru este declaratia pe care a facut-o acum ceva timp in fata studentilor de la Standford: “Stiu ca voi muri in curand si acesta este lucrul care m-a ajutat sa iau toate marile decizii in viata. Pentru ca aproape totul: asteptarile celorlalti, mandria, frica ca te vei face de ras, frica de esec, aceste lucruri palesc in fata mortii, lasand doar ceea ce conteaza cu adevarat.”

Cred ca acest paragraf se numara printre cele mai fumoase pilde de viata traita frumos pe care le putem avea. Pentru ca astfel realizam faptul ca numai constentizarea propriei mortalitati este cea care ne poate face sa ne traim viata din plin, atat cat suntem capabili sa o facem.

Multa tencuiala falsa se desprinde de pe sufletul nostru atunci cand privim in fata propria mortalitate. Atunci cand recunoastem, din acel loc al sinceritatii interioare, ca va exista o zi in care nu vom mai fi aici si ca tot ce putem face pana atunci este insusi faptul de a fi cu adevarat aici, cu tot devotamentul si daruirea de care suntem in stare. Atunci tencuiala cade, pentru ca nu se mai poate sprijini pe iluzia noastra ca suntem nemuritori, ca ne putem permite sa mai risipim un ceas fiind nefericiti…

{googleAds}<script type=”text/javascript”><!–
google_ad_client = “pub-6948912743393648”;
/* patrat mare in centru */
google_ad_slot = “8467714883”;
google_ad_width = 336;
google_ad_height = 280;
//–>
</script>
<script type=”text/javascript”
src=”http://pagead2.googlesyndication.com/pagead/show_ads.js”>
</script>{/googleAds}
Si in caz ca nu stiati, desi nu cred…tencuiala e reprezentata de “Ce sa fac daca X se supara pe mine?”, “Cum sa ma fac de ras in fata lui Y?” ,“Cum sa fac asa ceva? Ce va zice Z?” ,“Cum sa incerc sa fac asta, fara sa stiu sigur ca voi avea succes?”Toate aceste intrebari fara sens si fara raspuns care ne sufoca viata…nu mai au niciun sens in fata propriei morti. Si daca reusim sa ne imbratisam propria moarte, putem indrazni sa incepem sa cautam aur in interiorul nostru. Acel aur al esentei noastre, cea care are curajul de a trai asa cum simte. Este partea care ia marile decizii, deciziile sufletului. Care de multe ori nici nu trebuie luate, pentru ca se impun de la sine…Ce bine-ar fi sa ne aducem aminte in fiecare zi ca vom muri candva…poate asa am avea curajul sa fim fericiti. Multumim, Steve Jobs, ca ne-ai adus aminte!

 

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *