Bine ati venit la licitatia de suflete si suflete pereche!
Asezati-va confortabil in …cum, nu stiati ca aceasta este tematica noastra? Nu ati venit pregatiti? Va simtiti inselati acum? Nu-i nimic, o sa va dam mai multe detalii. Nici noi nu stiam ca o organizam astazi, insa am aflat ca aceasta are loc in fiecare zi a procesului nostru de dezvoltare personala. Iata cum stau lucrurile…
La inceput, apar o serie de intrebari si framantari sufletesti.
Ne intrebam cine suntem, de unde venim si mai ales, care este rostul nostru pe acest Pamant vazut uneori ca o binecuvantare si alteori ca o durere…Confuzia acestor intrebari este insotita de un puternic sentiment al cautarii, al explorarii sufletului nostru, pasii nostri fiind directionati si redirectionati de catre cei din jurul nostru spre anumite etape.
Si in ciuda faptului ca aceasta calatorie a inceput de foarte multa vreme, ghiozdanul incertitudinilor de pe umerii nostri pare sa se ingreuneze. In loc sa fi gasit rezolvarea dilelemelor pe care le purtam in noi insine, pare ca strangem un surplus de informatii carora nu le cunoastem in mod constient folosul.
Adunand o serie de informatii in propria evolutie spirituala, ajungem sa ne punem intrebari pe care nu ni le-am fi adresat vreodata si ajungem sa exclamam ceva despre care nu stim daca provine din adancul sufletului sau dintr-o carte rasfoita.
Cati dintre voi nu v-ati intrebat din ce ceruri proveniti si cati dintre voi nu ati dat vina pe karma cand puteati pur si simplu sa rezolvati problema prin comunicare?
Cati dintre voi nu ati preferat sa dati o interpretare mareata unui fapt minuscul si concret?
Cati dintre voi nu ati simtit uneori ca ceilalti nu merita sa stea in jurul vostru pentru ca nu au vibratia suficient de inalta?
Dar mai ales, cati dintre voi nu ati afirmat ca misiunea voastra este aceea de a ajuta Pamantul, uitand de nenumarate ori ca inainte de toate este nevoie sa va ajutati pe voi insiva?
Eu am facut-o de nenumarate ori. Tocmai de aceea ma imping pe mine sa particip la aceasta licitatie de suflete si ma intreb cu tristete daca nu cumva am ajuns sa privim curiosi ,,Cine ofera mai mult?” pentru o salvare, pentru o tamaduire, pentru o purificare…Am ajuns la aceasta licitatie din cauza egourilor noastre care ne bruscheaza catre o continua comparatie cu ceilalti, intrebandu-ne care dintre noi este mai pur, mai bland, mai maret, intrebarea insasi fiind cea care ne indeparteaza de ideea de puritate.
Am ajuns sa ne incalcam liberul arbitru in cel mai fatis mod cu putinta si sa le rostim prietenilor blocajele energetice pe care le simtim fata de ei inca din primele minute ale unei intalniri in loc sa-i imbratisam si sa vedem efectiv ce mai fac, am ajuns sa-i catalogam pe ceilalti in ,,lectii” si ,,misiuni”, toata aceasta contorizare fiind doar un alt strigat disperat al sufletului nostru…
Sufletul…pentru ca despre el este vorba…oare el ar vrea vreodata sa fie comparat, masurat, etichetat?
Eu cred ca e atat de stapan pe el insusi incat stie foarte clar ce are de facut chiar si in cel mai disperat moment de pierzanie.
Licitatia de suflete este realizata de oameni, dar sunt sigura ca atunci cand sufletele se intalnesc intre ele, stiu clar ce au de transmis celorlalte.
La aceasta licitatie, cu totii avem loc in primul rand si cu totii trecem pe scaunul damnatului in acelasi timp.
Cu totii devenim maestrii celorlalti si agresorii lor in acelasi timp…parca ne-am intors intr-un trecut indepartat, parca ne-am intors la facerea lumii in momentele in care Dumnezeu cernea orzul si negina.
Sau poate este doar un joc al imaginatiei care ne joaca o festa continua…
Mi se pare atat de frumos ca cel mai spiritual om poate fi batranul care a renuntat la intrebari, cel mai spiritual gest poate fi al celui care nu a pasit niciodata in biserica, iar cel mai limpede suflet poate fi al celui care isi lasa ochii sa vorbeasca si atat…
E loc de frumusete pe acest Pamant, poate daca am renunta sa ne mai licitam sufletul pentru a fi complimentati sau iubiti, am invata cu adevarat sa-i apreciem splendoarea…
