libris.ro

De câțiva ani, folosesc atunci când lucrez cu sufletele care vin spre mine următoarea frază legată de inițierile spirituale: “În energia sufletului, totul e simplu. Însă în această dimensiune, nu e întotdeauna ușor”. Da, aici, pe Pământ, sunt momente în care calea spirituală pare atât de grea.

De aceea, scriu acest articol pentru cei care trec în mod periodic prin procese de deconstrucție și reconstrucție interioară. Pentru a vedea că nu este chiar atât de greu pe cât pare și că totul are un sens din perspectiva sufletului.

De ce pare însă greu uneori să înaintăm pe calea sufletului și să trăim conectați la sufletele noastre?
O dată pentru că suntem oameni și avem sentimente omenești, care uneori ne copleșesc. Simțim frică, durere, neputință, furie iar uneori le simțim la cote atât de înalte încât pierdem perspectiva mai înaltă asupra a ceea ce ni se întâmplă.
Alteori, pentru că ego-ul se opune transformării spirituale și vrea ca lucrurile să rămână la fel pentru a ne simți în siguranță. Și nu în ultimul rând, pentru că energiile de pe Pământ sunt copleșitoare și e nevoie să câștigăm din ce în ce mai multă măiestrie în a lucra cu ele.
Alteori, ni se pare greu pentru că, pentru a înainta pe o cale spirituala e nevoie să lăsăm în urmă multe atașamente, pentru a lăsa să iasă la iveală cine ești cu adevărat. Uneori e nevoie să lăsăm în urmă identități, roluri sociale, joburi, locuri, oameni. Totul pentru a deveni din ce în ce mai mult cine suntem cu adevărat.
La nivel de suflet e ușor, la nivel uman uneori e atât de greu încât ai vrea să nu fi început procesul ăsta niciodată. Iar tot acest proces greu și ușor în același timp este marcat de inițierile spirituale pe care le primim periodic.

Ce înseamnă inițierile spirituale?

Înseamnă orice moment în care sufletul învață o lecție prețioasă. Inițierile spirituale vin de obicei printr-o întâmplare, eveniment, fapt de viață care se simte ca ceva greu de dus în plan uman.
Inițierile spirituale se întâmplă pe două planuri: prin purificare în plan uman, la nivelul ego-ului și al personalității, accesăm din ce în ce mai mult energia sufletului și ne conectăm cu cine suntem cu adevărat și cu planul sufletului nostru.
Pe măsură ce ești confruntat cu energii grele și copleșitoare, începi însă să dai sens și să găsești o semnificație pentru ceea ce ți se întâmplă. Pare copleșitor în plan uman, dar în planul sufletului capeți claritate și înțelegere. Și din ce în ce mai multă înțelepciune la nivel de suflet. Și începi să afli din ce în ce cine ești, dincolo de cine ai crezut că ești.
Mulți oameni trec prin inițieri ale sufletului pe parcursul vieții lor, chiar dacă și-au asumat sau nu în mod conștient o cale spirituală. Mulți dintre ei însă nu își decodifică astfel întâmplările prin care trec. Însă cei care își asumă la nivel conștient faptul că sunt într-o călătorie de reunire cu esența lor reală, sunt împinși într-un proces care nu mai poate fi oprit și care funcționează în spirale.
Periodic, mergem din ce în ce mai profund pentru ca apoi să ne ridicăm din ce în ce mai sus. Apoi avem o perioadă de staționare la același nivel, după care din nou suntem împinși spre adâncurile întunericului din noi pentru a ajunge apoi și mai sus în lumină.

Semne ale inițierii spirituale

De obicei, semnele că trecem printr-o inițiere spirituală sunt următoarele: destructurare a cine știai că ești, sentiment temporar de confuzie la nivel de suflet, sentimentul de moarte simbolică care vine din nevoia sufletului de a lăsa în urmă lucruri care țin de identificarea cu Sinele vechi, sentimentul că ai coborât într-o peșteră întunecată din care încă nu vezi calea de ieșire.
După ce această etapă de destructurare se încheie, începem să simțim partea luminoasă a procesului: bucurie din ce în ce mai mare la nivel de suflet, claritate din ce în ce mai mare asupra identității noastre reale, asupra a cine suntem și ce avem de făcut ca suflete pe Pământ și asupra următorilor pași în viața noastră.
Încet-încet, întregul proces este menit să ne conducă spre o aliniere a conștiinței noastre limitate cu voința divină. Vom simți o curățare emoțională și  o stabilitate emoțională sporită. Ne vom percepe ca find conectați cu Universul și interconectați la un nivel mai mare. Ne vom simți parte dintr-un câmp unificat mai degrabă decât ca un sine limitat într-un corp limitat.
Chiar și la acest nivel însă, tot vor fi momente în care vom avea nevoie să săpăm în adâncime pentru a ieși apoi la suprafață.
Acest proces este unul în spirală și se repetă periodic, în funcție de lecțiile pe care le avem de învățat.
De la un punct încolo însă, devine mai ușor. Atunci când ne-am recuperat suficient de mult din energia sufletului, atunci când începe să ne devină din ce in ce mai clar cine suntem, atunci când trecem pragul de la buclele karmice și cercurile vicioase la calea de lumină a sufletului, atunci devine mai ușor.
E la fel de provocator, însă te simți echipat cu mai multe resurse. Simți că ai mai mult sprijin și în dimensiunea aceasta și în dimensiunile înalte. Devine mai ușor. Și rămâne la fel de simplu cum a fost întotdeauna.

2 COMENTARII

  1. Frumos și dureros de adevărat! Cum nu știu să existe prea multe informații privind aceste aspecte, e minunat să învățăm din experiențe împărtășite cu Iubire. Uneori (de cele mai multe ori!), credem că nu e bine ce se întâmplă. Asta pentru că nu mai știm cine suntem și de ce am venit aici. Ni se tot spune că suntem scântei divine și am venit din Iubire, să ajutăm; iar acum învățăm să ne amintim. Iată, e așa cum spune un Sfânt Părinte: „Ne ajutăm unii pe alții și Dumnezeu ne ajută pe toți”. Uneori, însă, durerea ne poate fi aliat de nădejde doar dacă vrem s-o vedem ca pe un aliat, nu ca pe o povară. Și, da, chiar să ne bucurăm, așa cum făceau strămoșii noștri – dacii. Această conexiune mi-a revelat că, de câte ori m-am văietat de orice, l-am judecat pe Cel Atotputernic, Gândul Etern, Marele Spirit sau cum l-am numi pe Creatorul Unic, considerând că greșește… Interesant, nu-i așa, ce face mintea umană?! Îl judecă pe Creatorul ei. Ea, mintea, trebuie să slujească și, iat-o regină. Normal că e speriată: e știe lumea asta, nu pe cea nevăzută, pe care n-o cunoaște prin experiență. Recunoaște numai CE cunoaște. Și se vaietă, acuzând sus (pe Creator) și jos (pe cel „rău”), în dreapta și stânga (cei din lumea asta)… Foarte instructiv și acest material, dragă Mihaela, la fel ca toate pe care ni le dăruiești. Felicitări! Și multe-multe mulțumiri pentru tot ce faci pentru noi, toți.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here