photoinsights.ro

Când am stabilit oare că siguranța stă în lucruri, oameni, energii din afara noastră? Care a fost momentul în care am decis ca e nevoie de ceva din afară pentru a ne simți cu adevărat în siguranță? Ca și cum propria respirație, propriul corp și propria conexiune cu Sursa ne-au trădat și nu ne-au fost un adăpost suficient de sigur. Poate că am făcut această alegere acum câțiva ani sau acum câteva vieți.

Și nu, nu e nimic în neregulă cu a face această alegere. Dar este mult prea dureros când ne condiționăm ființa de siguranța pe care ne-o dă ceva din afara noastră.

Iar pentru cei care suntem pe calea ajungerii la esență prin conștientizare, de obicei ce se întâmplă este următorul lucru: când te vei agăța mai mult de locul în care ți-e cel mai cald, atunci ți se va arăta că e momentul să mergi la următorul nivel și să arunci în aer toată siguranța care credeai că te protejează. 

Pentru că nu mai putem merge la sigur. Și pentru că siguranța e o iluzie. Ne protejează de măreția a cine suntem dincolo de ea. În același timp, ne e cel mai bun profesor. Ne pune în contact cu locurile în care vrei să controlezi viața, conștiința, Universul, pe tine însuți. Dar, vine momentul în care îți dă și lucrare de control și îți oferă și lecția în același timp: Nu poți controla și trăi în același timp. Nu poți controla și fi conștient în același timp.

Agățarea de siguranță ne arată locurile în care investim cu rolul de Sursă a vieții noastre oameni, lucruri și energii din afara noastră.

De multe ori, ne vindem sufletul pentru iluzia siguranței. Pierdem bucăți importante din energia vitală, având falsa impresie că putem câștiga la schimb siguranță. Iar când facem asta suficient de mult timp, sufletul începe să ne șoptească. Iar apoi să urle. Că e momentul să dăm la schimb siguranța pe bucurie, indiferent ce ni se pare că pierdem. Pentru că bucuria este sistemul real de ghidare.

Dacă nu facem alegeri în fiecare zi care să ne scoată din confortul siguranței și să ne inunde cu bucurie, confortul siguranței vine și se instalează din nou. 

Când începem să credem că știm cum stau lucrurile, când începem să credem că am depășit anumite etape, când simțim  că acum avem curaj pentru că am făcut și am trăit multe, exact atunci confortul siguranței începe să ne dea târcoale.

Și să ne aducă aminte că e nevoie să facem o alegere în fiecare moment. Să trăim dincolo de ceea ce majoritatea definește drept realitate, să trăim în mister, în necunoscut, în tot ceea ce este dincolo de siguranță. Chiar dacă e inconfortabil. Chiar dacă ne pune pe o cale pe care nu avem nicio garanție. Chiar dacă trebuie să ne deconstruim și să ne punem la loc într-un mod nou, miraculos și vindecător, de fiecare dată. De aici începe miracolul.

Suntem dispuși să trăim în miracol? Suntem dispuși să fim atât de vulnerabili?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here