Multi dintre parinti ofteaza spunand: “Sunt un om bun, onest, dar nu inteleg de ce am un asemenea copil! Niciodata nu pierd timpul in zadar, ii cer sa fie ordonat, nu-l rasfat. Sunt convins ca l-au stricat prietenii de la scoala.”
Acum priviti situatia cu ochii copilului:
1. In sufletul lui, copilul sufera de lipsa de iubire- mama pe mine nu ma observa, nu imi acorda atentie si nu m-a primit cu dragoste in pragul vietii mele. Subliniez, sunt stresurile copilului. Mama are aceleasi stresuri, dar le neaga.
2. Fara iubire, copilul comite greseli, iar parintii il pedepsesc. Asa apare stresul fata de parinti, si stresul de a mai face ceva, in general.
3. Dorinta copilului de a actiona este imensa, dar pe el il obliga altii sa faca ceva chiar atunci cand copilul se apucase de treaba. Parintii se simt bine cand il obliga, nu-l compatimesc, nu-l mangaie, invata copilul sa aiba o personalitate care strapunge orice obstacol. Aceasta provoaca la copil frica fata de obligativitate, tristete, spirit de impotrivire si incapatanare. Si, ce este mai rau decat orice- sentimentul ca pe mine nu ma iubesc.
Parintii ii ordona copilului sa invete, dar nu inteleg ca si fara insistenta lor, copilul este impins de necesitatea de a cunoaste. Parintii considera necesar ordinul de a invata, dar acest ordin constituie o violenta asupra copilului. Micutului i se spune: “Nu face, nu te duce, nu atinge…” in loc sa i se spuna:”Du-te si vezi, du-te si atinge, du-te si fa”.
Se pare ca parintii se simt bine atunci cand pe copil nu-l intereseaza nimic. Copilul este bun atunci cand nu ii incurca pe parinti. Ei nu observa cum copilul devine un introvertit si isi pierde pofta de a munci. Apoi, aceluiasi copil i se reproseaza: “De ce nu faci, de ce nu te uiti, de ce esti indiferent?” El simte cum in sufletul lui se instaleaza un gol imens care il obliga sa fie indiferent fata de parinti si incepe sa caute o iesire din situatie. Aceasta este munca numita copii contra parinti.
5. Parintii isi invata copiii sa traiasca dupa vorbele lor si nu dupa fapte:
- nu-ti fie teama- ei insisi fiind fricosi
- nu este bine sa faci asta- ei, insa, sunt preocupati de lucruri urate
- sa nu te duci- iar ei insisi merg pe cai gresite
- sa nu te grabesti- iar ei n-au timp sa-si duca gandul pana la capat
6. Parintii nu inteleg ca un copil vede totul si stie totul. Tu esti ignorant, iar eu sunt destept, invata de la mine! Cate talente se irosesc din cauza aceasta din frageda tinerete, intrucat parintii au distrus adevaratul “Eu” al copilului lor. Ei il transforma in proprietate personala si pe parcursul transformarii care are loc sub egida educatiei, ii strivesc sufletul.
7. Nemultumirea parintilor, frica si ura fata de toti cei care le invata copilul (educatoara de la gradinita, profesorii, antrenorii), ii provoaca si copilului aceleasi sentimente si ii determina comportamentul. Astfel, profesorii sunt prosti, rai. Cu toate acestea, unul si acelasi profesor, pentru un elev este inger si pentru celalalt, este necuratul. Cu dispozitia gandurilor sale copilul atrage catre sine comportarea corespunzatoare din partea profesorului. Apoi du-te si descurca, cine a inceput primul. Iesirea din situatie poate fi, in general, iertarea.
Trasaturile de caracter ale parintilor se transmit si se intensifica in copii.
Cu timpul se acumuleaza tot mai multe stresuri si atat parintii cat si copiii incapatanati se invrajbesc unii impotriva altora.
Copilul=parintele vazut intr-o oglinda stramba.
Copilul are nevoie de adevar. Parintilor nu trebuie sa le fie frica sa le spuna copiilor adevarul despre necazuri, pericole.
Copilul este o lectie pentru parinti, parintii constituie o lectie pentru copii.Stresurile asteapta eliberarea.
Copilul va simti cand vorbiti din suflet si cand va justificati. El va intelege si justificarea, daca ii veti spune:”Acum, nu pot altfel, dar ma voi simti bine daca vei intelege ca aceasta problema nu s-a ivit din cauza ta.”
Copilul doreste sa fie bun.
Copilul doreste ca parintii sa fie buni. Oferiti-i aceasta posibilitate inca din copilarie si nu o sa va para rau niciodata.
Mai mult ca orice, copilul tanjeste dupa iubire. Daca nu va putea atinge acest scop prin alte mijloace, atunci o va face prin boala si cu pretul suferintelor. Daca parintii nu-si iubesc copiii, ei cresc niste bolnavi de profesie- oameni slabi, care se imbolnavesc la fiecare neplacere si nu inteleg ca, astfel, ei cersesc iubire.
“Lumina Sufletului. Invata sa te ierti”, Luule Viilma, Editura Dharana
