De la un prieten

Stiam ca, de cand am decis sa ne ocupam de acest site, atingem vietile oamenilor in nenumarate moduri, vazute si nevazute. Si mai stiam si ca cei care ne calca pragul si participa la cursurile noastre ne binecuvanteaza in fiecare zi viata cu recunostinta si dragostea lor.

Suntem recunoscatori in fiecare zi pentru fiecare om care ne citeste si fiecare persoana care vine la cursurile noastre. Voua va dedic mesajul pe care l-am primit ieri de la prietenul nostru,

Cu drag,
Mihaela

“Stiti cu totii cum incep povestile, intotdeauna cu o transmutanta intr-o perioada cat mai indepartata, mai aproape de timpul cand numaram cu totii stelele in palma, pe vremea cand trovantii erau in visele copacilor, crescand infinit.

Acolo am pasit si noi, acest februarie, calauziti de doua suflete frumoase, Mihaela si Dan. Am pasit alaturi de ei peste timp si materie, ca sa putem simti si primi viitorul luminii. Am devenit un stup, o termitiera, un musuroi, fiecare in directia deja trasata, dar parte din acelasi vis etern.

Scriu aceste randuri pentru cei care stau in fata sufletului lor, dar nu il pot atinge, pentru cei care plang atunci cand privesc catre stele, sau simt timpul incolacit in jurul inelelor din copaci, care cauta izvorul nesecat de iubire din ei, care vor sa FIE. Si de aici povestea poate curge, la lumina focului etern, cu strajeri de nadejde in jurul lui, alimentandu-l cu iubirea lor.

Ne-am adunat, cunostinte stravechi, de acolo de unde incepe cuvantul dintai, ne-am recunoscut unii, ne-am daruit iubire, si am incercat sa deschidem ochii si sufletele. Ma simt, in padurea care ne leaga de caminul ancestral, ca un Gandalf incercand sa scrutez orizontul in cautarea mea acolo, si a voastra, a unimii ce vom deveni.

Singularitati pirdute nu suntem, suntem numai decuplati partial, pentru a indeplini un plan divin, voit, acceptat si asumat. Nu stiu de ce gandul m-a aruncat in universul plin de magie al lui Tolkien, dar parca asa ar trebui sa vada toti oamenii lumea, prin ochii copiilor nostri, caci Ea asa e, noi asa suntem, sub stratul de praf, mocneste infinitul, gata sa fie eliberat.

Incerc sa fiu cat mai concret si va invit, daca simtiti pe sira spinarii furnicaturi la muzica samanilor sau la mirosul zorilor, sa gustati din darul acesta ce am primit. E o experienta, chiar si pentru un Homo Modernicus adanc infipt in lumea materiala, e un declansator astral al planurilor supra senzoriale, e o mana intinsa de spirit pentru re-intregire. Nu e decat o foita pe care o inlaturam de pe retina noastra obosita de atata lipsa, e un sens in intunericul dintr-un freamat inutil catre asa zisa prosperitate.

Caci fructele pe care le culegi sunt numai gust pierdut daca nu stii sa mangai frunzele in semn de multumire sau sa oferi, ofranda, macar un gest sau un gand frumos naturii din care esti parte integranta. Sa fii catalizatorul schimbarilor care ne vor conduce peste frecventa de echilibru, in pace.

In final, as vrea sa transmit si celor cu care am pornit, Fratia inelelor de piatra, cum mi-ar placea sa ne cheme, macar in visul meu, toata iubirea mea si multumirea ca au fost acolo si au depus, geana de lumina peste geana de lumina, baza unei constructii infinite pentru spiritele noastre si constiinta noastra comuna. Va imbratisez si va doresc o viata frumoasa.

Ritualurile Munay Ki au deschis pentru mine o alta pagina din Cartea Vietii, mi-au daruit un ram din Copacul Vietii si mi-au oferit un dram din Apa Vietii, sa curg alaturi de ceilalti, dar senin si recunoscator. Priviti, cititi, informati-va si decideti, timpul curge…”

Razvan Filip
http://flipi-secher-nbiw.blogspot.com/

Multumim, esti un prieten adevarat!