Daca ne mentinem compasiunea vie in timp ce relationam cu ceilalti, furia si iritarea nu au cum sa apara.
Iar daca nu reusim sa ne autoeducam in aceasta directie, o explozie de emotii va declansa.
Asemenea pompierului care ajuta la stingerea unui foc, asa ar trebui sa purtam si noi un costum adecvat pentru momentele in care ne infuriem.
Pompierul trebuie sa aiba furtunuri, apa si costumul care sa-l protejeze de foc.
El stie o multime de modalitati prin care sa se protejeze si sa stinga focul.
Cand ascultam intens pe cineva care sufera, este ca si cum am intra intr-o zona incendiata.
Este focul suferintei, al furiei care arde in persoana pe care o ascultam.
Daca nu suntem bine echipati, nu avem cum sa o ajutam, ba chiar putem deveni o victima a “focului” din cealalta persoana. De aceea avem nevoie de echipament.
In cazul de fata, intelegerea este echipamentul cel mai potrivit.
Ea poate fi hranita si mentinuta vie prin practica respiratiei constiente.
Ea ne ajuta sa mentinem vie dorinta initiala de a ajuta persoana indurerata, in loc de a ne intoarce cu capetele plecate sau si mai rau, in loc de a inteti furia celuilalt cu propriile flacari sufletesti.
Si tot ea este cea care determina intensitatea cuvintelor rostite de noi.
In momentul in care furia vorbeste, aceste cuvinte pot fi pline de asprime, de sentinte si de condamnari.
Aceste vorbe cu temperatura ridicata pot produce suferinta in noi si in cei din jurul nostru.
Poate ca nu ar trebui sa uitam faptul ca adesea ea se naste din intelegere si din empatie.
Iar daca cel de-al doilea element poate lipsi din cauza experientelor diferite fata de ceea ce a trait cealalta persoana, poate ca ar trebui sa gasim puterea de a asculta smeriti durerea celorlalti.
Pentru ca multi dintre noi uitam adesea ca furia nu este decat o suferinta pasiv-agresiva precum un vulcan care asteapta sa erupa.
Cand compasiunea si intelegerea sunt vii, suntem in afara oricarui pericol.
Ceea ce marturiseste celalalt nu ne va face sa suferim si-i putem asculta cuvintele in profunzime. Putem asculta cu adevarat.
In schimb, cand nu detinem compasiunea de care celalalt are nevoie, nu ne putem preface ca ascultam.
Ne vom da repede de gol si vom exploda. Cealalta persoana isi va da seama ca suntem cuprinsi de ganduri de suferinta si ca nu o intelegem cu adevarat.
Cand ea intervine in ascultarea celuilalt, putem ramane prezenti in fiinta noastra si putem fi in acelasi timp un sprijin autentic pentru persoana de langa noi.
Exact ca un pompier care cunoaste si isi asuma riscurile meseriei sale…
Eu mi-am format urmatoarea parere :fiecare vorbeste si se poarta dupa cum il duce capul .
De fiecare data cand cineva ma supara , ma gandeam : cu ce am gresit ?
Pana cand am vazut ca oamenii pot face observatii altora din invidie , sau au o stare proasta din cauza unor intamplari nefericite din viata lor personala .
In orice caz , fiecare are locul sau sub soare.
Mai devreme sau mai tarziu adevarul iese la iveala.
Nu am vrut si nu vreau raul celor care mi-au facut rau , ci ma rog sa li se lumineze mintea , sa-si dea seama ca au gresit. Energia negativa pe care unii o trim it altor persoane se rasfrange si asupra lor .Multi nu-si dau seama , iar daca au necazuri se intreaba de ce li se intampla asa ceva . asa ca trebuie sa fim atenti ce vorbim si ce facem , pentru ca nu-i cunoastem cu adevarat pe ceilalti .
Multumim pentru comentariu si pentru sinceritatea vorbelor dvs. Intr-adevar, “totul se intoarce”, insa uneori suntem incapabili sa constientizam actiunile noastre si mai ales, cat de usor putem fi cu totii raniti.