libris.ro

Iata un adevar mare…pe care m-am decis sa il pun intr-un titlu, ca sa nu ma mai prefac ca nu-l vad. Un adevar si o provocare, cea mai mare provocare…

Pentru ca noi oamenii avem un mare talent: sa ne prefacem ca ceea ce e evident nu e chiar atat de evident, si chiar daca e, nu e important. Oare de ce facem asta?
Poate pentru ca adevarurile mari au nevoie de timp sa fie asimilate.
Poate pentru ca adevarurile mari nu se lasa dezvaluite dintr-o data, ci bucatica cu bucatica, pe o perioada indelungata. Poate pentru ca nu stim cum sa recunoastem un adevar mare.
Poate pentru ca nu stim cum se simte sa fii in contact cu un adevar mare.
Poate ca adevarul mare este format din mai multe adevaruri mici, iar adevarurile mici ni s-au parut atat de neimportante incat le-am transformat in cele mai mari minciuni ale vietii noastre.
Sau poate pentru ca stim ca un astfel de adevar va deschide un drum fara intoarcere.

Despre adevarul…adevarat, cea mai mare provocare a vietii noastre

adevar si provocare

Adevarul mare al vietii tale este acel lucru in legatura cu care, atunci cand ti se dezvaluie, stii ca nu mai e cale de intoarcere spre cine ai fost. Si ca singura alegere este sa te indrepti spre cine devii.

De aceea, orice adevar este profund inspaimantator. Pentru ca undeva, ceva in tine, la contactul cu acel adevar, va trebui sa moara. Pentru a face loc ca tu, cel care esti cu adevarat, sa renasti.

De aceea ne iese de minune jocul de-a v-ati ascunselea cu adevarul. Reusim intotdeauna sa pitim, undeva, in colturile sufletului, acel adevar care ne-ar putea elibera, insa in egala masura ne-ar pune sa platim portia de durere pentru dobandirea lui.

Poate tocmai de-aia ne ascundem, pentru ca stim ca adevarul costa. Costa durere, relatii, confort…insa felul in care ne simtim in interior atunci cand il gasim nu se poate compara cu nimic. Daca am sti acest lucru, poate nu am mai ascunde atat de profund adevarurile din noi.

Orice adevar e si adevar si provocare, in acelasi timp

Adevarurile mari sunt atat de evidente incat nu e nevoie de prea mult efort pentru a le ascunde. Se ascund de la sine prin insasi maretia lor. Cand sufletul nostru nu este pregatit sa primeasca o astfel de maretie, o interpreteaza altfel. Ramane la stadiul de povesti, de scenarii de viata, de victimizare. Si ceea ce ar putea sa ne elibereze ne incarcereaza, pentru o vreme.

Si acel adevar se face mai mic si se cuibareste in sufletul nostru, fara sa mai plece de acolo. Doar sta si asteapta. Din cand in cand, mai auzim o voce timida, ca in soapta, care ne aduce aminte de ceva ce parca stim, dar am uitat sau inca nu recunoastem pe deplin.

Vocea adevarului este atat de discreta incat la un moment dat trebuie sa invatam sa ne acordam auzul la frecventa ei. Sa ne ascutim simturile. Sa auzim ceea ce, atunci cand urla, nu a fost auzit. Atunci cand era peste tot, nu a fost vazut.

In fiecare moment al vietii noastre, avem un astfel de adevar care pluteste undeva in viata noastra. In ce unghere sta ascuns, din ce frici l-am dus acolo, ce incercam din rasputeri sa ascundem de noi insine? Fiecare stie raspunsul, in adancul sufletului sau.

Asa ca astazi, intrebarea mea pentru tine este:

Care este cel mai evident lucru care, daca ai inceta sa te faci ca nu-l vezi, ti-ar schimba perspectiva asupra vietii tale intr-o secunda?  Adevar sau provocare?

 

Cu multumiri Alexandrei,
Mihaela Marinas

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here