sindromul de stres posttraumatic-un semnal de alarma
Psihologie practica

Sindromul de stres posttraumatic: un semnal de alarma

sindromul de stres posttraumatic-un semnal de alarma
sindromul de stres posttraumatic-un semnal de alarma

Astazi o sa vorbim despre o problema de sanatate mult prea mult ignorata sau tratata superficial, in zilele noastre, cu o atitudine de genul “o sa treaca de la sine”: sindromul de stres posttraumatic.

Sindromul de stres posttraumatic (numit in continuare SSPT) este o afectiune serioasa care se poate dezvolta dupa ce o persoana a experimentat sau a fost martora unui eveniment traumatic sau terifiant in care a suferit daune fizice sau in care viata i-a fost amenintata.

Despre sindromul de stres posttraumatic

SSPT este o consecinta pe termen lung a unor incercari traumatice care cauzeaza frica intensa, neajutorare, oroare, precum razboi, acte de terorism, dezastre naturale, accidente de masina, atacuri la persoana, viol, moartea neasteptata a cuiva drag. Familiile victimelor pot avea in egala masura SSPT, precum si personalul de urgenta sau cei care lucreaza in servicii de salvare.

Multi oameni, atunci cand experimenteaza un eveniment traumatic pot avea reactii care sa includa soc, furie, nervozitate, frica, vinovatie. Aceste reactii sunt naturale si pentru multi oameni, dispar doar in timp. Pentru o persoana cu SSPT aceste sentimente continua sa creasca si sa devina atat de puternice incat sa il impiedice sa traiasca o viata normala. Oamenii cu SSPT au simptome pentru mai mult de o luna si nu pot functiona la fel de bine ca inainte de desfasurarea evenimentului.

Pot aparea dificultati de somn. Te poti simti detasat de viata de zi cu zi. Poti avea cosmaruri sau flash-uri cu reexperimentarea brusca a amintirilor sau emotiilor traumatice. De obicei, aceste simptome dispar intr-o saptamana. Cand nu dispar sau cand reapar mai tarziu, atunci persoana respectiva este diagnosticata cu  SSPT. Aproximativ unul din trei oameni cu  SSPT dezvolta acest sindrom pe termen lung.

SSPT ne tulbura viata de zi cu zi. Ne este greu sa ne concentram la job si ne complica relatiile cu familia si prietenii. Adesea, duce la divort sau la probleme de parenting.

SSPT nu reprezinta, de regula, singura problema a persoanei afectate. Persoanele cu PTSD au adesea si depresie, predilectie spre abuz de substante sau alte tulburari fizice sau mentale. Au si predispozitia de a se sinucide de sase ori mai mare decat cei fara acest sindrom.

Care sunt simptomele sindromului de stres posttraumatic?

Cel mai adesea incep in trei luni de la eveniment. In anumite cazuri, oricum, nu incep decat ani de zile mai tarziu. Severitatea si durata bolii variaza. Unii se recupereaza in sase luni, altii sufera mult mai mult.

Simptomele se pot grupa in trei categorii principale:

  • Retrairea traumei: persoanele cu acest sindrom retraiesc in mod repetat evenimentul prin ganduri si amintiri ale traumei.

Pot fi incluse flashuri, halucinatii si cosmaruri. Persoanele afectate pot simti un nivel mare de stres atunci cand anumite lucruri le reamintesc de trauma (de exemplu,  aniversarea datei unui eveniment.

  • Evitarea: Persoana ii poate evita pe cei din jur, locuri, ganduri sau situatii care ii pot reaminti de trauma.

Asta poate duce la sentimente de detasare sau izolare de familie si de prieteni, precum si la o pierdere a interesului fata de activitatile care altadata ii faceau mare placere.

  • Stare de excitare nervoasa: include emotii excesive, probleme de relationare cu ceilalti, inclusiv in a simti si a arata afectiune, dificultate in a adormi, iritabilitate, izbucniri nervoase, dificultati de concentrare.

Persoana poate de asemenea suferi simptome fizice, precum presiune crescuta a sangelui, puls rapid, tensiune musculara, greata, diaree.

Copiii mici cu SSPT pot suferi de dezvoltare intarziata in domenii precum igiena proprie, abilitatile motorii sau dezvoltarea limbajului.

Care sunt cauzele SSPT?

Oamenii rsunt programati sa reactioneze la evenimentele care le ameninta viata prin raspunsul instinctual lupta sau fugi. In acele momente, mesagerii chimici din creier ne anunta ca exista un pericol si ne pregatesc sa ne aparam. Daca exista pre multa stimulare sau daca stimularea se petrece pe parcursul unei perioade mai mari de timp, intregul nostru sistem sufera efecte secundare. Anumite functii si structuri ale creierului sunt modificate iar anumiti hormoni de stres ies de sub control.

Factorii de risc care pot contribui la SSPT au de multe ori de-a face si cu o istorie familiala legata de anxietate, antecedente de separare de parinti, abuz infantil sau traume anterioare.

Cine este predispus la SSPT?

Fiecare om reactioneaza in felul sau unic la evenimente traumatice. Fiecare persoana este unica in abilitatea sa de a face fata fricii si stresului si de a face fata amenintarii impuse de un eveniment sau o situatie traumatizanta. Din acest motiv, nu toata lumea care experimenteaza sau este martora unei traume va dezvolta acest sindrom.

Apoi, tipul de ajutor si de sprijin pe care o persoana il primeste de la prieteni, membri ai familiei si profesionisti, dupa ce trec printr-o trauma poate influenta dezvoltarea acestui sindrom precum si severitatea simptomelor.

SSPT a fost adus pentru prima data in atentia comunitatii medicale de veteranii de razboi.

In orice caz, SSPT poate aparea in cazul oricarei persoane care a experimentat un eveniment traumatic. Oamenii care au fost abuzati ca si copii sau care au fost in mod repetat expusi la situatii amenintatoare de viata prezinta un risc ridicat de dezvoltare a sindromului.

Cat de intalnit este SSPT?

Aproximativ 3.6% -adica 5,2 milioane – din adultii americani sufera de SSPT in timpul unui an de zile si aproximativ 7.8 million americani vor avea SSPT intr-un anumit moment din viata lor. Femeile sunt mai predispuse decat barbatii sa manifeste acest sindrom. Acest lucru se poate datora faptului ca femeile sunt mai predispuse sa fie victime ale violentei domestice, ale abuzului sau ale violului.

Cum este diagnosticat SSPT?

Daca simptomele sunt prezente, doctorul poate incepe o evaluare prin a cerceta istoria medicala si a face un examen fizic. Desi nu exista teste de laborator care sa poata diagnostica sindromul de stres posttraumatic, doctorii pot folosi diferite teste pentru a-si da seama daca exista afectiuni fizice ca efecte ale sindromului.

Daca nu este gasita nicio afectiune fizica, se poate apela la un psihiatru sau psiholog sau specialist in sanatatea mentala pregatit pentru a diagnostica si a trata astfel de afectiuni.

Despre tratamentul SSPT

Scopul tratamentului este acela de a reduce simptomele fizice sau emotionale, de a imbunatati viata de zi cu zi si de a ajuta persoana sa integreze evenimentul care a provocat simptomul. Tratamentul pentru SSPT poate include psihoterapie, medicatie sau ambele. O metoda non-formala extrem de eficienta este terapia sistemica familiala si constelatiile familiale.

Recuperarea este graduala si este un proces continuu. Simptomele dispar in cazuri rare in mod complet, dar tratamentul ii poate ajuta pe cei care sufera sa le faca fata cu mai multa eficienta. Tratamentul poate duce la simptome mai putin intense, precum si la o abilitate mai mare de a integra si procesa sentimentele legate de trauma.

Cum poate fi prevenit sindromul de stres posttraumatic?

Unele studii sugereaza ca interventiile timpurii asupra celor care au suferit traume pot reduce unele din simptomele stresului posttraumatic sau le pot preveni intr-o oarecare masura. Odata instalata insa, aceasta afectiune trebuie tratata cu responsabilitate pentru ca poate fi un factor major de perturbare a vietii linistite si frumoase pe care ne-o dorim cu totii.

Resurse: http://www.webmd.com

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *