ce sunt visele
Acum cateva luni am avut un vis interesant. Se facea ca…
“… intr-o vale secata, veneau autocare multe, pline cu suflete.
Daca la inceput am crezut ca sunt oameni care pleaca in excursie, imediat am realizat tristetea.
Erau oameni ca si noi, care mergeau in plutoane ordonate, flancate de fiinite care le coordonau. Desi acei oameni mergeau, ei nu stiau ce se intampla cu ei, erau atat de tristi …
La un moment dat, masa de suflete a devenit haotica si a inceput sa se miste dezordonat . Se pierduse controlul. Imediat cei care aveau grija de acele suflete au restabilit ordinea si au dat tonul unei melodii de imbarbatare, un imn pe care il cantau cu totii.
O particularitate era ca sufletele triste nu aveau fete, erau o masa de oameni si atat, cei care coordonau insa aveau inclusiv hainele colorate si fetele unor oameni sanatosi.”
M-am trezit profund impresionata, intrebandu-ma: “Ce sunt visele?”
Sunt instrumente extraordinare pentru evolutia noastra.
Visele ne spun foarte clar cat am mai crescut, cata cunoastere am mai dobandit, cata autoconstientizare am mai capatat.
Sunt vise in care evenimentele se desfasoara de la sine si ne poarta fara sa ne aducem aminte nicio clipa cine suntem, cum ne numim, cu atat mai putin de faptul ca suntem in pat si dormim.
Dar sunt si vise care ne permit uneori sa tragem cu ochiul in cartea universala a vietii.
Am o prietena care ma intreaba foarte des ce cred ca inseamna un anumit vis al ei.
Este foarte interesata sa descifreze visul din seara precedenta, iar eu ma intreb ce vrea sa imi spuna prin repetarea acestei intrebari atat de des.
Cand ratiunea adoarme, adevaratul “eu” cu bune si cu rele calatoreste liber. Dar de ce spun “liber”?
Libertatea se castiga cu pretul sacrificiului patimilor noastre. Mai degraba, acest “ eu” calatoreste manat de patimi si emotii neconsumate de azi, de ieri, de demult.
Lumile in care calatorim, actiunile pe care le facem in vis dar mai ales somnul dulce al ignorantei ne atrag atentia asupra a ceea ce suntem cu adevarat.
Se spune ca somnul este precursorul mortii.
Asa cum suntem in timpul visului de noapte, asa vom fi si dupa marea trecere. In fiecare seara incuviintam sa murim putin, cu increderea ca ne vom trezi a doua zi.
Suntem ceea ce visam si asta ar trebui sa ne dea de gandit. In astralul prin care zburdam nu este nicio cenzura, aproape niciodata. Putem face orice.
Am fost bucuroasa cand, intr-o noapte, am putut sa imi aduc aminte in vis cine sunt si am putut sa-mi explic de ce nu pot sa defasor o anumita calatorie.
Este foarte greu sa ne coagulam in vis si sa ne punem la treaba toate meditatiile, rugaciunile sau cursurile pe care le-am facut pentru a fi mai constienti.
De ce nu putem accesa aceasta stiinta, in vis, in mod constient? De ce nu ne trezim in vis?
Pentru ca inca nu am trezit in noi inima constienta si pentru ca tot ceea ce stim este mai mult teoretic si mai putin practic.
Proabil ca prin aceleasi planuri astrale prin care salasluim acum, in noapte, ne-am plimbat si inainte de a veni pe pamant. Impresiile memoriale raman vii in constiinta noastra, ca o atentionare, ca un semn de carte, in caz ca vrem sa schimbam ceva in noi.
Nu e nevoie sa stim foarte mult, este suficient sa ne aducem aminte sufleteste, daca ne-am simtit bine acolo, in locul din care am venit. Asa ca visele, cosmarurile mai ales, sunt faruri de semnalizare peste veacuri, sunt atentionari, sunt calauze care nu ar trebui sa ne sperie. Slava Domnului, atat cat suntem in viata, putem imbunatati orice la noi.
In loc sa ne intrebam, ce a insemnat acel vis, am putea sa ne preocupam in legatura cu modul in care sa eliberam acel vis urat.
Visele ne vorbesc despre gradul nostru de trezire, despre mesajele sufletului nostru, despre faptul ca nimeni nu paraseste cu adevarat aceasta lume si despre virtutile constientizarii.
Nicoleta, utilizator Aimee.ro
