trauma sau ceea ce nu cunoastem ne poate rani
Psihologie practica

Trauma sau ceea ce nu cunoastem ne poate rani

trauma sau ceea ce nu cunoastem ne poate rani

trauma sau ceea ce nu cunoastem ne poate rani

Atunci cand avem de-a face cu trauma, ceea ce nu cunoastem ne poate rani.

Faptul ca nu suntem constienti ca suntem traumatizati nu inseamna ca nu suntem in continuare afectati de cauzele care au determinat aparitia unei traume.

Cu toate acestea, din cauza dezinformarii si a numeroaselor mituri care exista despre trauma, negarea acesteia este usor de inteles.

Este dificul sa incercam sa tratam trauma mai ales atunci cand este insotita de anxietatea ca nu intelegem ceea ce experimentam si mai ales ca nu stim daca simptomele pe care le traim vor disparea vreodata.

De asemenea, este posibil ca atunci cand traim o trauma sa experimentam o mare durere din cauza faptului ca familia si prietenii nu inteleg situatia cu care ne confruntam. Poate ca ei isi doresc ca noi sa ne purtam normal deoarece considera ca ar fi trebuit sa invatam pana acum sa traim cu simptomele traumei.

Putem trai emotii precum lipsa de speranta, inutilitate sau disperare deoarece nu simtim ca primim sfaturile de care avem nevoie.

Apoi frica si instrainarea pot aparea insotite de teama de a vorbi cu cineva despre simptomele pe care le traim deoarece ni se par prea bizare si credem ca nimeni altcineva nu trece prin ceea ce trecem noi.

La fel de bine este posibil sa consideram ca nimeni nu ne va crede daca ii vom prezenta starile prin care trecem si ca ceilalti vor considera ca am innebunit.

Realitatea unei persoane traumatizate

Intensitatea unei experiente traumatice nu poate fi sfidata de o descriere in cuvinte. Foarte multe persoane care sufera de o trauma simt ca traiesc intr-un iad personal in care nicio alta persoana nu poate intra.

Iata cateva dintre afirmatiile pe care le putem auzi de la o persoana care traieste o trauma:

• “Imi este teama sa ma dau jos dimineata din pat.”
• “Imi este teama sa-mi parasesc propria casa.”
• “Simt o mare frica de moarte. Si nu ca as muri candva, ci ca voi muri in urmatoarele minute.”
• “Simt furia mea si a celorlalati chiar si cand nu sunt furios.”
• “Ma tem de respingere si de abandon.”
• “Imi este teama de succes si de esec.”
• “Simt o durere in piept aproape zilnic.”
• “Simt ca nu mai pot continua.”
• “Ma simt nervos tot timpul.”
• “Inghit mancarea cu greutate .”
• “Sunt dezorientat si ma panichez cu usurinta.”
• “Imi lipsesc motivatia si energia atunci cand am ceva de facut, iar atunci cand il realizez, nu simt nicio satisfactie.”
• “Ma simy coplesit, pierdut si fara speranta.”

Deoarece simptomele si emotiile asociate cu trauma pot fi atat de intense, multi dintre noi vom avea intentia de a le reprima.

Din pacate, aceasta negare tacuta nu ne va ajuta sa ne vindecam. Si tot din pacate, in cultura noastra exista o lipsa acuta de toleranta fata de vulnerabilitatea emotionala a celor care experimenteaza astfel de trairi.

Negarea problemelor este atat de comuna in societatea noastra incat a devent cliseica.

Oare de cate ori nu am auzit cu totii expresia: “Aduna-te, totul s-a terminat. Ar fi bine sa uiti ce s-a intamplat. Confrunta situatia prin care ai trecut pentru ca e timpul sa-ti vezi de viata ta”?

In continuare, iata care sunt factorii care determina evolutia traumei:

• Evenimentul in sine.

Cat de amenintator a fost acesta? Cat timp a durat? Cat de des ne reapare in minte? Evenimentele care ne-au marcat revin adesea in drumul nostru de dezvoltare personala. Cele mai comune exemple in acest sens sunt razboiul si abuzurile din copilarie.

• Contextul vietii persoanei respective in momentul in care trauma s-a instalat.

Sprijinul familiei si prietenilor (sau lipsa acestuia) poate avea un impact urias asupra noastra. La fel de semnificative sunt sanatatea precara, stresul continuu, oboseala sau hranirea necorespunzatoare.

• Caracteristicile fizice ale individului.

Anumiti oameni sunt ajutati din punct de vedere genetic pentru a face fata evenimentelor traumzatizante. De asemenea, la fel de importanta este rezistenta acestora la stres sau la alte evenimente neplacute. Nu putem neglija nici varsta persoanei care a suferit o trauma. De exemplu, un copil de 5 ani lasat singur intr-o camera goala pentru cateva ore reactioneaza altfel fata de un adolescent sau fata de un adult.

• Capacitatea unei persoane de a face fata unei situatii neplacute.

Copiii sau alte persoane carora le lipseste capacitatea de a face fata unei situatii traumatizante sunt mult mai vulnerabili la trauma. In exemplul de mai sus, adolescentul si adultul pot tolera cu mai multa usurinta situatia prin care trec, ba chiar pot cauta o solutie de a parasi camera sau de a se ajuta singuri.

Din pacate, aceste variante nu sunt intotdeauna disponibile si in cazul copiilor care nu se pot descurca pe cont propriu. Din aceste considerente, experimentele traumatice ne intorc adesea in ceea ce am trait in copilaria timpurie.

• Capacitatea unei persoane de a face fata pericolului.

Anumite persoane se simt capabile sa faca fata pericolului in timp ce altele afirma exact contrariul in ceea ce le priveste.

Capacitatea unei persoane de a face fata pericolului depinde atat de resurse exterioare (mediul in care traieste, prietenii, o arma pe care o poate avea la indemana atunci cand experimenteaza trauma), cat si de resurse interioare (instinctul, intuitia, experientele prin care am mai trecut).

Asadar, trauma nu este deloc o experienta pe care o putem trece cu vederea cu usurinta.

Noi, oamenii, suntem adesea precum un copac care desi a fost ranit, continua sa creasca. Pe masura ce copacul creste, rana devine din ce in ce mai mica. Totusi, acest lucru nu o determina sa dispara.

In final, tot ce putem spera este sa gasim cu totii puterea de a vorbi despre durerea noastra si de a cauta sprijinul de care avem nevoie. Abia apoi vom reusi sa ne inaltam peste experientele noastre precum un copac care aspira catre cerul inalt.

Fragment tradus din “Waking the tiger – Healing trauma “ – Peter A. Levine and Ann Frederick

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *