libris.ro

Zilele trecute am gasit un citat despre diferenta dintre optimismul fals si optimismul constient.

“Optimismul fals exista atunci cand ne intoarcem spre pozitivitate ca un mecanism de aparare, ca o scurtatura si o aparare impotriva luarii in stapanire a propriei umbre. Adesea avand radacini in experiente provocatoare, acest mecanism ne tine in viata in timpuri grele, dar poate deveni un mod de a ne detasa de adevarul nostru. Optimismul constient se naste in autenticitate si constientizare. Nu devenim pozitivi in efortul de a evita corpul de durere – ci alegem sa devenim pozitivi pentru ca simtim organic acel lucru in momentul respectiv…Optimismul adevarat vine din interior inspre in afara…” Jeff Brown.

Da, asa simt si eu.

Optimismul adevarat este o stare de bine, de asezare in interior, de conectare permanenta cu sursa.

Este fin ca o adiere sau o mangaiere. Stii ca orice ti s-ar intampla, nu ai cum sa pierzi acea conexiune cu Sursa. Stii ca esti sustinut in orice moment si nu ai alta alegere decat aceea de a te simti bine in pielea ta.

Esti tu in tine, te locuiesti pe tine si ti-e bine. Nu este vorba despre euforie continua sau despre o stare provocata artificial. Nu este nimic exagerat, nimic adaugat, nimic redundant.

Optimismul real este decent si lin. Este acolo. Nu se expune, nu este ostentativ, nu simte nevoia sa atraga atentia. Este in inima ta si nu te va parasi niciodata, chiar daca uneori simti si tristete si durere si treci prin momente grele.

Pe de alta parte, optimismul contrafacut este ca o frisca apetisanta pusa pe un blat de prajitura stricat. Lucrul autentic pe care il avem de facut este sa ajungem sa privim cu sinceritate la bucatica de blat de dincolo de frisca: ce anume l-a stricat, ce putem face, de ce este nevoie ca sa refacem compozitia acelui blat.

Daca insa ne impunem sa fim pozitivi pentru ca simtim ca am muri in momentul in care ne-am permite sa fim tristi… daca afisam un zambet artificial  atunci cand unei parti din noi i-ar trebui o viata intreaga sa-si urle durerea…atunci acel optimism este un mecanism de aparare.

Ne ajuta o perioada sa supravietuim, insa pe termen lung ne deconecteaza de la noi insine.

Daca vrei sa plangi, plangi. Daca vrei sa urli, urla. Proceseaza tot ce sta in calea accesului tau liber la Sursa.

Apoi optimismul vine de la sine. Te insoteste la fiecare pas, pentru ca il vei avea in fiecare celula. Si devine un aspect integrat organic in constiinta ta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here