Oglinzile magice

Cand eram copii, noi, cei din generatiile mai “vechi”, asteptam cu nerabdare sa fim dusi duminica in Herastrau, in zona “Rotii mari”, ca sa ne jucam la oglinzile magice – de fapt, niste oglinzi deformante. Ele ne faceau slabi, grasi, scurti, lungi, strambi sau “cu valuri”.

Doar intr-un colt, singura si deloc atractiva, era o oglinda normala, care ne arata asa cum eram noi: scunzi, grasi, inalti, slabi. Mergeam in grup si ne distram de minune: radeam de ceilalti cat puteam; mai putin de noi insine.

La un moment dat am inteles ca noi, copiii de atunci, am mutat oglinzile magice in mintea noastra; si ca muti dintre noi au uitat sa ia cu ei acea oglinda “normala”, mai putin atragatoare. Mult mai tarziu am inteles ceva si mai important: oglinzile magice erau in noi inca de la inceput si ca, la maturitate, le cautam in exterior!

Oglinzile magice sunt, de fapt, modalitati in care ne raportam la lume si viata, la noi insine si la ceilalti.

Analiza Tranzactionala le denumeste “pozitii de viata”, “pozitii existentiale” sau “ferestre spre lume”. Ele sunt credintele fundamentale despre noi insine si despre ceilalti, atitudinile individuale fata de valoarea esentiala pe care o vedm in noi si in ceilalti, credinte pe care le folosim pentru a ne justifica deciziile si comportamentele.

Oricare dintre ele are o componenta rationala, emotionala dar si actionala: ne putem gandi la, dar si simti, convingerea sau valoarea intrinseca a acestor pozitii. Este ceea ce un individ gandeste despre valoarea proprie si a celuilalt, ceea ce simte despre valoare proprie si a celuilalt si comportamentul pe care il are fata de valoarea proprie si a celuilalt.

De exemplu, daca vedem la televizor ravagiile facute de un cutremur, inundatie sau uragan, simtim parere de rau, gandim ca am putea trimite niste bani ca ajutor umanitar, dar nu facem nimic!

Sunt patru pozitii “clasice”:

EU SUNT OK (EU+)
EU NU SUNT OK (EU-)
TU ESTI OK (TU+)
TU NU ESTI OK (TU-)

si patru combinatii posibile:

EU+TU+
EU+TU-
EU-TU+
EU-TU-

Unii considera ca aceste credinte se formeaza inca de la nastere. Se intra in viata cu EU+, argumentand ca toti suntem OK atunci cand ne nastem, existand acea interdependenta confortabila, acea incredere fundamentala, intre copil si mama. Pozitia se modifica doar atunci cand interdependenta dispare. Altii spun ca este EU NU SUNT OK, ca urmare a traumei fizice reprezentata de nastere.

Originea acestor pozitii este doar de interes academic. Totul in viata noastra, tot ceea ce ni se intampla sau nu ni se intampla, depinde de credintele MELE despre MINE si de credintele MELE despre TINE. Oglinzile prin care priveam in copilarie se reflecta in viata adulta printr-un tip specific de interactiune sociala.

Daca intram intr-una din aceste pozitii din Copil (in sensul atribuit de Analiza Tranzactionala, ca stare a eului), fara sa ne dam seama de acest lucru, creem o justificare pentru acea pozitie. Dar avem si posibilitatea de a alege: sa intram in Adult (tot ca stare a eului) si sa folosim oricare dintre pozitii, fiind constienti de ele.

Fiecare pozitie poate fi descrisa la doua niveluri: de suprafata, prin comportamentele de moment, si de caracter.

Privita la primul nivel, o pozitie poate fi temporara si poate fi schimbata de mai multe ori pe zi, in raport cu interlocutorul, ca reflexie a starii eului si a tipului de tranzactie (in sensul dat conceptului de catre Analiza Tranzactionala) pe care o folosim. Ea este aleasa liber sau reprezinta o reactie specifica la mediu.

La al doilea nivel, lucrurile sunt mai profunde. Pozitia nu mai este de moment ci permanenta, reflectand caracterul individului. Majoritatea dintre noi are o singura pozitie de caracter, care se mentine pe parcursul intregii noastre vieti. Ca urmare, acest nivel nu este influentat de mediul in care traim si nu poate fi schimbat doar prin decizie constienta. Reprezinta, in esenta, fundamentul pe care ne-am construit personalitatea.

Cele doua niveluri nu se exclud, ci se influenteaza reciproc: nivelul de caracter influenteaza usurinta cu care adoptam o anumita pozitie la nivelul de suprafata.

Exista un model al celor patru pozitii de baza, numit “OK corral” care ne permite sa intelegem ce se intampla in jurul nostru. Un lucru care merita remarcat: este imposibil sa ii vedem pe ceilalti ca fiind (-) fara sa credem ca macar o particica din noi este (-)!

Uneori, aceste patru pozitii sunt suficiente pentru a acoperi majoritatea situatiilor cu care ne intalnim in viata. Alteori, dorim sa credem ca il valorizam pe celalalt la fel de mult ca pe noi insine, dar comportamentul nostru arata ca, de fapt, nu facem asa. Ca urmare, structura de mai sus nu ar trebui sa fie echilibrata si simetrica, existand, potential, mai multe pozitii.

Sunt multe cazuri in care il percepem pe interlocutor ca fiind OK – dar noi suntem un pic mai OK decat el! Exprimata grafic prin EU++TU+, pozitia implica existenta unei scale valorice interne.

Sau EU-TU–: “e drept ca eu nu sunt OK, ca nu sunt bun de nimic, ca nu stiu nimic, ca nu sunt in stare sa realizez nimic; dar tu esti mult mai rau decat mine!”.

Sau cazul in care eu sunt asa cum trebuie sa fiu (EU+), dar tu nu contezi, esti irelevant (TU?). Este o pozitie narcisistica. Opusul ei (EU-TU?) reprezinta pozitia borderline sau schizofrenica: lipsa de iubire fata de celalalt sau fata de sine.

Credeti ca astea sunt toate cele 8 oglinzi? Nici gand! Tot mai lipseste ceva!

Intr-o organizatie este destul de rara interactiunea numai a doua persoane. Lipseste al treilea participant, acel “ceilalti”, respectiv restul grupului. Ca urmare, modelul se complica, deoarece si ceilalti, la randul lor, pot fi (+) sau (-). Si obtinem urmatoarea structura:

Aceasta este cea mai buna dezvoltare a modelului pentru aplicare in cadru organizational: in orice organizatie, atunci cand se proiercteaza o interventie pentru schimbare, consultantul are nevoie de analiza inter-relationarii grupurilor sau a indivizilor cu grupurile carora le apartin. In acest sens, pozitia de viata este o “ideologie a oamenilor”, deoarece fiecare dintre ele este o presupozitie despre felul in care relationam cu ceilalti in context organizational.

In tara noastra, o interventie pentru schimbare in acesti parametri, datorita caracteristicilor generale a unei culturi organizationale poluate de comunism, este delicate si dificila. Se adopta cu precarede orice alta pozitie in afar aceea sanatoasa: EU+TU+!

Schimbarea pozitiei de viata implica si schimbarea cadrului de referinta, iar aceasta schimbare “combinata” reprezinta esenta unei strategii de schimbare pe termen lung. Cel mai dificil este sa ii facem pe ceilalti – dar si pe noi – sa inteleaga ca toti oamenii sunt OK: asta nu inseamna ca sunt perfecti, ci ca fiecare are valoarea sa si pot sa se comporte ilogic uneori (conform criteriilor noastre). Este greu; o putem face daca ne aducem aminte ca si noi suntem OK si asertivi.

Elementele discutate sunt utile si in coaching, nu numai in training sau consultanta, pentru a genera constientizarea nevoii de a armoniza ceea ce exista in interiorul nostru cu ceea ce aratam in exterior. Si asa se ajunge, usor, usor, la autonomie, la nevoia de a trece in Adult si de a mentine sau impune EU+TU+ si de a nu ramane in Copil Adaptat, caz care implica acceptarea pozitiei impuse din exterior, de catre Parintele Normativ al interlocutorului.

Fara asumarea de la inceput a pozitiei EU+TU+, a oglinzii nedeformante, nu se va putea face nici o schimbare. Si cel mai dificil este cand intalnim situatia descrisa in “Ghidul autostopistului galactic”: “Universul ma uraste!”. Daca privim numai aceasta oglinda, orice schimbare va fi doar cosmetica: arata minunat dar nu se stie ce este in spatele ei.

de dr. Bogdan Serbanescu
Trainer & Coach
Membru ICF (International Coaching Federation), EMCC (European Mentoring and Coaching Council), ARAT (Asociatia Romana de Analiza tranzactionala), EATA (European Association for Transactional Analysis), IDTA (Institute for Develpopmental Transactional Analysis)