[fusion_builder_container hundred_percent=”yes” overflow=”visible”][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_size=”” border_color=”” border_style=”solid” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”no” center_content=”no” min_height=”none”]

id ego superego
id ego superego

Structura personalitatii fiecarui om are trei dimensiuni. Freud, parintele psihanalizei, a impartit-o in Id, Ego si Superego.

Atunci cand se naste, fiecare copil are o personalitate simpla nedezvoltata, ce consta numai in dorinte primitive, neinsusite, porniri pe care le mosteneste. Asadar, el este este un cumul de instincte (tendinte innascute) si reflexe, un cumul de energie neincorsetata care cauta cu disperare sa-si satisfaca instinctele. Freud denumeste personalitatea copilului nou-nascut ID.

El, copilul nou-nascut, nu stie ce inseamna posibil sau imposibil si nici nu are simtul realitatii. Nu are constiinta si nici reguli morale dupa care sa se conduca. In aceasta faza, cea mai puternica pornire este satisfacerea imediata a pulsiunilor – daca unui nou-nascut ii este foame, de exemplu, el nu asteapta. Cand copilul trebuie schimbat, ii este frig, cald, il doare ceva sau vrea sa i se acorde mai multa atentie, Id-ul anunta aceste lucruri pana cand nevoile copilului sunt satisfacute.

Insa chiar din primele zile de viata, pornirile instinctuale ale copilului se vor confrunta cu realitatea. Instinctul de a manca (el este corelat cu supravietuirea) nu poate fi intotdeauna satisfacut imediat, uneori mama este ocupata si atunci satisfacerea nevoii copilului se face cu intarziere. Apare astfel un o diferenta intre impulsurile copilului si ceea ce primeste. Acest conflict constant intre ID si realitate dezvolta un al doilea nivel al personalitatii, Ego-ul.

Ego-ul se dezvolta atunci cand copilul incepe sa-si da seama de ceea ce este posibil si ceea ce nu este posibil. Este nivelul rational al personalitatii umane, orientat catre realitate. Copilul ajunge sa intelega ca gratificarea de amanare este o evolutie asteptata si ca scopurile pe termen lung impun uneori refuzarea scopurilor pe termen scurt.

Ego-ul intelege ca ceilalti oameni au si ei propriile dorinte si nevoi si ca un comportament egoist si impulsiv poate avea efecte negative. Este de datoria Ego-ului sa satisfaca cerintele Id-ului, tinand totodata cont si de lumea Inconjuratoare.

Desi ID-ul cere o gratificare imediata, Ego-ul duce aceste dorinte in directia cea mai profitabila pentru individ. Este important de subliniat ca cele doua niveluri ale personalitatii reprezentate de ID si Ego nu sunt in opozitie, ci conlucreaza catre atingerea aceluiasi scop, si anume satisfacerea trebuintelor si instinctelor individului.

In schimb Superego-ul se afla in opozitie cu primele doua. Acest termen se refera la aspectele morale ale personalitatii. Ca si Ego-ul, acest al treilea nivel al personalitatii se formeaza din contactul cu realitatea, desi Superego-ul priveste mai mult realitatea sociala decat cea psihica. Evolutia Superego-ului (constiinta) nu apare in primii ani ai copilariei.

Conform presupunerilor lui Freud, Superego-ul rezulta in principal dintr-un proces de identificare cu parintii si in special cu parintele de acelasi sex. Copilul incerca sa fie la fel ca parintii: sa adopte valorile si credintele lor, precum si comportamentul lor. Astfel, copilul invata regulile culturale si religioase care guverneaza comportamentul parintilor lui si aceste reguli devin, apoi, parte a Superego-ului sau.

Trebuie ca cele mai importante convingeri religioase, precum si regulile culturale si sociale implicite si explicite sa se opuna pornirilor ID-ului. De aici, Superego-ul si ID-ul sunt in mod necesar conflictuale, fapt presupus de Freud ca fiind explicatia multora dintre comportamentele deviate.

Multi considera ca Superego-ul este acelasi lucru cu constientul, dat fiind faptul ca diferentiaza binele de rau. Freud insa sustine ca Superego-ul contine doua parti, constientul si egoul ideal. Constientul poate fi exprimat prin metafora familiara a ingerului si demonului, fiecare stand pe cate un umar. Constientul decide cursul actiunilor care trebuie intreprinse. Ego-ul ideal este o viziune ideala a propriei persoane.

Potrivit teoriei sustinute de Freud, un Superego puternic reuseste sa inhibe instinctele biologice ale Id-ului, pe cand un Superego slab cedeaza in fata acestora.

Mai mult decat atat, nivelul de vinovatie resimtit in cele doua cazuri va fi mai ridicat si, respectiv, mai scazut. La o persoana normala, Ego-ul trebuie sa fie cel mai puternic – pentru a putea satisface nevoile Id-ului fara sa supere Superego-ul si tinand cont de realitatea din exterior. [/fusion_builder_column][/fusion_builder_row][/fusion_builder_container]

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentGanduri pentru 2008
Articolul următorBiblia invingatorului

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

7 COMENTARII

  1. Interesant ca “stiinta popularizata”. Este doar efectul faptului ca zeci de ani nu am avut acces la informatie (combinat cu pudibonderia comunista). Occidentul stia aceste lucruri de mult timp, le-a apreciat, le-a vazut limitele si a mers mai departe. Noi abia acum le descoperim! La sfarsitul anilor ’60 s-a “inventat” Analiza Tranzactionala – o noua abordare, diferita, a personalitatii. Nu cred ca este momentul sa discut diferentele intre viziunea lui Freud si cea a lui Berne. Ca o “introducere” la teoriile personalitatii, pentru a se vedea de unde s-a plecat, articolul este OK – numai daca face parte dintr-o serie care va prezenta si celelalte teorii pe acelasi subiect: personalitatea umana.

  2. Ma bucur pentru aparitia acestui articol dar e regretabil ca se prezinta ca informatie noua deoarece tot ce este scris, chiar si in Teoria Analizei Tranzactionale sunt banale redescoperiri de ‘bebelusi’ fata de ceea ce se stia foarte bine si detaliat, cu proceduri practice de lucru in urma cu peste 2.000 ani si nu se rezuma doar la fiintele umane. Aceste cunostinte inca mai pot fi accesate partial din informatia ce a ajuns pana in zilele noastre atat pe cale scrisa cat si orala a stiintei cabbalistice. Sa nu uitam ca atat Freud cat si Einstein au studiat aceasta stiinta straveche.

  3. Imi place ceea ce citesc. Este exact ceea ce-mi trebuie deoarece eu trebuie practic sa ma reeduc si sa-mi crez o noua personalitate (sa am incredere in mine, sa-mi vad valoarea etc). Am nevoie de site-ul acesta. Imi este foarte necesar si util.

  4. Corina, stiu ca sunt si articole despre AT in oferta “damaideparte”! Eu doar sugeram o abordare si a celorlalte curente in psihologia personalitatii care, din pacate, nu si-au gasit inca locul in lista de articole.
    Sorin, aleg sa cred ca, datorita entuziasmului, adopti pozitia “I+U-” in ceea ce priveste Cabala. La fel, aleg sa cred ca, din viteza aceluiasi entuziasm, ai gresit vechimea Cabalei – care, de fapt, a aparut in evul mediu, fiind mult posterioara crestinismului – nici vorba de 2000 ani! Cat despre pretentia de “stiinta” a Cabalei, cred ca mai este mult de asteptat pana sa obtina acest statut!(vezi orice tratat serios de epistemologie).

  5. Bogdan, ai dreptate in privinta cabalei crestine, care nu e valoroasa si care s-a dezvoltat in evul mediu din cabbala iudaica, dar eu ma refer la insasi fundamntele Cabbalei care vin din egiptul antic care a preluat, nu se stie exectat de la cine, aceasta stiinta, ca mai apoi evreii aflati in robie in Egipt sa o preia si sa o adapteze la nivelul lor… si sa o encripteze. Nu vreau sa dezvolt subiectul decat ca initial totul se reducea in “elemente” de forta cuantificabile care operau cu materia si energia (inclusiv spiritele), aceste “elemente” erau simbolizate asemene cifrelor si literelor de azi, cu care de altfel au si fost inlocuite ulterior. Ai dreptate, cabala de azi nu mai este stiinta dar parerea mea este ca va redeveni pe parcurs, deocamdata lumea nu e pregatita pt aceasta stiinta sacra. Aroganta umana, prin definitie, nu acepta ca stiinta doar ce intelege si poate verifica cu propriile-i instrumente limitate. Omul este la capatul lantului trofic dar spiritual e mult mai putin decat se crede.

LĂSAȚI UN MESAJ