Nu exista persoana care sa fie total lipsia de sentimentul de furie.
Ea este o caracteristica naturala a fiecarei personalitati.
Atunci cand apar situatii conflictuale exista patru posibilitati diferite de a folosi sentimentul de furie.
Din pacate majoritatea persoanelor au invatat inca din copilarie sa gestioneze in mod neproductiv acest sentiment.
Furia arata intotdeauna ca nevoile si valorile noastre au fost incalcate.
De aceea se poate spune ca nu este gresit sa fim maniosi. Dar este gresit sa ne exprimam acest sentiment intr-un mod agresiv, insensibil sau inadecvat, deoarece acest lucru ne aduce deservicii: mesajul nostru legitim (prin care incercam sa aparam aceste nevoi si valori), nu mai este corect receptionat.
Este usor de inteles atunci cand este vorba despre noi insine. Dar atunci cand este vorba despre altcineva? Cand o persoana isi manifesta fata de noi furia o catalogam automat ca fiind agresiva, rea, insensibila, incapatanata.
Insa in spatele persoanei care pare dura, puternica, sigura pe ea se ascund durerea, frica, incertitudinea ca nevoile ei vor fi incalcate, ca valoarea sa personala nu va fi recunoscuta. Ca si in cazul unui iceberg, ceea ce se vede este doar o mica parte din intreg. Cu cat mania este mai accentuata, cu atat suferinta pe care o ascunde este mai mare.
1.Mania reprimata
Oamenii care isi reprima sentimentul de manie aleg sa ignore pur si simplu necesitatea de a trata deschis problema.
Reactiile lor, in functie de situatie:
-fug din fata problemelor;
-nu isi expun necesitatile personale atunci cand acest lucru ar fi indicat;
-isi ascund adevaratele sentimente pentru a le face placere celorlalti;
-refuza sa fie ajutati chiar atunci cand au nevoie;
-le gasesc scuze celor care ii trateaza nepotrivit sau chiar se simt ei vinovati;
-se prefac ca nu au resentimente;
-se supun vointei altora deoarece isi imagineaza ca nu au alta optiune.
Aceste moduri de a reactiona, chiar daca sunt gresite, au o explicatie: ei incearca sa evite durerea, pentru ca in experienta lor trecuta s-au confruntat cu situatii in care fie sustinerea propriilor nevoi a fost lipsita de succes, fie acest lucru li se pare incomod (din diverse motive).
Asadar, ei gandesc: „Este inutil sau incomod sa imi arat sentimentele.”
De cele mai multe ori, acesti oameni nu au gasit loc in mediul in care au crescut pentru a-si exprima preferintele personale, si au invatat inca de mici ca ar plati un pret prea mare daca si le-ar sustine. Asa ca, avand la dispozitie resursele limitate de care dispune mintea unui copil, au ajuns la concluzia ca este mai convenabil sa-ti ascunzi sentimentele.
Acesti oameni cred ca furia o sa dispara daca o pot ascunde. In realitate furia nu se disipeaza, ea se acumuleaza pana cand, ajungand la un punct critic, se produce o adevarata explozie. Acumularea furiei poate duce la: depresie, anxietate, atac de panica, migrene, dureri de spate sau de stomac, probleme cardiace.
Si ce se intampla in timpul procesului de acumulare? Ei experimenteaza frecvent: frustrarea, inutilitatea, revolta, dezamagirea, nerabdarea, iritabilitatea, incapatanarea, inflexibilitatea.
