o secunda in fiecare zi
Psihologie practica / Motivatie si succes

O secunda in fiecare zi

o secunda in fiecare zi

o secunda in fiecare zi

O secunda…oare intelegem vreodata puterea acesti clipe?

Pe parcursul procesului de dezvoltare personala pe care il parcurgem avem tendinta de a uita clipe, tendinta urmata de o dorinta si mai evidenta de a le rememora. In filmuletul de mai jos, Cesar Kuruyama vorbeste despre felul in care putem imortaliza dorul care ne cuprinde fata de propria fiinta si despre felul in care rememorarea unei simple secunde ne poate readuce in minte o serie de alte momente. Fie ca il privim ca pe un indemn, ca pe o motivare sau doar ca pe un experiment, filmuletul de mai jos il are in prin plan pe cel care doreste sa-si aminteasca de el insusi.

,,Asadar, sunt artist. Traiesc in New York si lucrez in advertising inca de cand am terminat scoala, de 7, 8 ani si a fost o experienta epuizanta. Am lucrat de foarte multe ori pana noaptea tarziu, am lucrat multe weekenduri si observam ca nu am timp de toate proiectele la care imi doream sa lucrez pe cont propriu.

Intr-o zi, eram la lucru si am ascultat discursul lui Stefan Sagmeister pe TED denumit ,,Puterea timpului liber”. El povestea cum o data la 7 ani isi lua un an liber pentru a pune in practica toate proiectele personale si m-am simtit inspirat pe loc, spunand: ,,Trebuie sa fac asta. Trebuie sa-mi iau un an liber. Am nevoie sa-mi iau timp sa calatoresc, sa-mi petrec timp cu familia mea si sa dau drumul ideilor creative pe care le am.”

Asadar, primul dintre aceste proiecte se numeste ,,O secunda in fiecare zi”. Ceea ce fac este sa inregistrez o secunda in fiecare zi din viata mea pentru restul vietii mele, pentru a uni toate aceste secunde intr-un filmulet pana in momentul in care, stiti bine, nu voi mai putea inregistra.

Scopul acestui proiect este unul singur: urasc sa nu-mi amintesc lucruri pe care nu le-am facut in trecutul meu. Sunt toate aceste lucruri pe care le-am facut in viata mea despre care nu am nicio rememorare decat in cazul in care cineva imi aminteste de ele si imi spun: ,,Oh, da, am facut candva asta”.

Ceea ce am constientizat de curand de cand lucrez la acest proiect este ca in cazul in care nu faceam ceva interesant, uitam sa inregistez videoclipul. Asa ca din acea zi – prima data cand am uitat sa inregistrez m-a durut cu adevarat deoarece chiar imi doream sa fac asta – din momenetul in care am implinit 30 de ani, am vrut sa pastrez proiectul in continua derulare pentru totdeauna, iar faptul ca am uitat sa inregistrez acea secunda a creat acel lucru in mintea mea pe care nu il voi uita niciodata.

Asadar, daca voi trai pana la 80 de ani, voi avea un videclip de 5 ore in care se regasesc 50 de ani din viata mea. Cand voi implini 40 de ani, voi avea un videoclip de o ora care va include perioada varstei cuprinse intre 30 si 40 de ani. Acest lucru ma motiveaza in fiecare zi, iar atunci cand ma trezesc incerc sa fac ceva interesant in acea zi.

Unul dintre lucrurile pe care le-am observat a fost acela ca pe masura ce zilele, saptamanile si lunile trec, timpul pare sa se incetoseze si sa amestece clipele, aceasta fiind modalitatea de a declansa amintirile.

Stiti, acest proiect este pentru mine o modalitate de a construi un pod peste prapastia uitarii si sa-mi amintesc tot ce am facut. O singura secunda ma poate determina sa-mi amintesc orice altceva am facut in acea zi. Cateodata este dificil sa alegi acea secunda. Poate ca intr-o buna zi, voi avea trei sau patru secunde pe care sa le aleg, dar desi va trebui sa ma rezum la una singura, faptul ca voi face acest lucru ma va ajuta sa mi le amintesc pe celelalte. Ei nici macar nu se bucura de spectacol. Si nu-mi place asta. Recunosc ca am fost unul dintre acei oameni si am decis ca cea mai buna modalitate de a pastra o amintire vizuala a acelui concert este sa inregistrez singura secunda despre care stiu ca imi va accesa mai multe amintiri in urma carora sa afirm: ,,Da, concertul acela a fost minunat.” Si e nevoie de o singura secunda.

Vara aceasta am facut o calatorie de trei luni. A fost ceva ce mi-am dorit sa fac intreaga viata, doar sa calatoresc in jurul Statelor Unite si in jurul Canadei, o calatorie in care hotaram dupa o zi pe alta unde voi fi in ziua urmatoare si a fost minunat. Am cheltuit atat de multi bani incat a fost nevoie sa-mi iau un an liber in care sa ma mut in Seattle si sa petrec putin timp cu prietenii mei cu care am lucrat la un proiect frumos. Unul dintre motivele pentru care mi-am luat un an liber a fost sa petrec mai mult timp cu familia mea. Atunci am trait un moment tragic cand sora mea vitrega a avut o problema la intestin si a trebuit sa fie dusa de urgenta la spital deoarece se simtea foarte rau. Eram pe punctul de a o pierde de cateva ori si am fost impreuna cu fratele meu in fiecare zi langa ea.

M-a ajutat sa inteleg altceva in timp ce realizam acest proiect: ca este extrem de dificil sa inregistrezi un moment greu din viata ta. Nu este ca in acele momente in care luam camera si plecam afara pentru a inregistra ceva frumos si nici ceva de genul: ,,O, ce petrecere frumoasa, hai sa facem o poza.” Rar facem acest lucru atunci cand avem o zi proasta in care ceva ingrozitor se intampla.

Si mi-am dat seama ca a fost foarte important sa inregistrez acea secunda in care ceva neplacut s-a intamplat deoarece m-a ajutat sa apreciez momentele bune. Nu ai intotdeauna o zi buna, iar atunci cand ai o zi proasta, cred ca este la fel de important sa-ti amintesti de ea asa cum iti amintesti de o zi buna.

Unul dintre lucrurile pe care nu le fac este ca nu folosesc niciun efect si incerc sa surprind momentul exact asa cum il vad cu proprii ochi in limita posibilului. Am creat aceasta regula pentru a exista o perspectiva personala.

Un lucru la care ma gandesc in legatura cu acest proiect este urmatorul: nu ar fi interesant ca mii de oameni sa faca asta? Cred ca ar fi interesant ce ar face oricine cu un astfel de proiect. Cred ca fiecare ar avea o alta interpretare in ceea ce il priveste. Cred ca fiecare ar putea beneficia de secunda pe care si-o aminteste. Personal, am obosit sa tot uit, iar acest proiect este ceva la indemana oricui. Pariez ca majoritatea persoanelor din aceasta incapere au telefoane mobile la care sa poata inregistra. Eu nu vreau sa mai uit nicio zi pe care o traiesc si aceasta este modalitatea mea de a actiona. Ar fi interesant daca am putea tasta ,,18 iunie, 2018” si am putea vedea ceea ce mii de oameni au facut in acea zi.

Si cred ca acest proiect deschide o serie de oportunitati si va incurajez pe toti sa inregistrati o mica secventa din viata voastra pentru a nu uita ziua aceea in care ati trait.

Multumesc.
Aplauze.”

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *