nimeni nu reuseste singur
Psihologie practica / Motivatie si succes

Nimeni nu reuseste singur!

nimeni nu reuseste singur

nimeni nu reuseste singur
“In secolul al XV-lea, intr-un sat de langa Nurnberg, traia o familie cu optsprezece copii. Ca sa aiba ce sa puna pe masa pentru familia lui numeroasa, tatal si capul familiei, fierar de profesie, lucra aproape optsprezece ore pe zi si se angaja si la alte corvezi platite pe care le gasea in vecinatate. In ciuda situatiei lor aparent disperate, doi dintre copiii lui Albrecht Durer aveau un vis.

Amandoi voiau sa-si valorifice talentul artistic, dar stiau foarte bine ca, din motive financiare, tatal lor nu va fi niciodata in stare sa-i trimita la Nurnberg pentru a studia.

Dupa multe discutii nocturne, in patul lor aglomerat, cei doi baieti au facut in cele din urma un pact. S-au gandit sa dea cu banul. Cel care pierdea urma sa lucreze in minele din apropiere si, cu banii castigati, sa-l ajute pe fratele lui sa studieze la academie. Apoi, dupa terminarea studiilor, cel care castigase tragerea la sorti avea sa-l intretina pe celalalt frate la academie, fie prin vanzarea operelor lui de arta, fie, daca era necesar, lucrand in mina.

Cei doi au dat cu banul intr-o duminica dimineata, dupa slujba de la biserica. Albrecht Durer a castigat tragerea la sorti si a plecat la Nurnberg. Albert s-a dus sa lucreze in minele periculoase si, in urmatorii patru ani, l-a sustinut financiar pe fratele lui, ale carui lucrari au reprezentat aproape imediat un eveniment senzational.

Schitele, gravurile in lemn si picturile in ulei ale lui Albrecht erau mult mai bune decat cele ale majoritatii profesorilor si, pana la data cand a absolvit, incepuse deja sa castige sume considerabile pentru lucrarile ce-i fusesera comandate.

Cand tanarul artist s-a intors in satul lui, familia Durer a dat o masa festiva in gradina pentru a sarbatori revenirea triumfatoare a lui Albrecht. Dupa un ospat lung si memorabil, insotit de muzica si rasete, Albrecht s-a ridicat din capul mesei spre a toasta in cinstea fratelui sau drag multumindu-i pentru anii de sacrificiu care lui i-au dat posibilitatea sa-si implineasca visul.

Cuvintele de incheiere au fost: “Iar acum, Albert, fratele meu binecuvantat, acum este randul tau. Poti sa te duci la Nurnberg pentru a-ti urma visul, iar eu voi avea grija de tine.”

Toate capetele s-au intors, asteptand nerabdatoare raspunsul de la celalat capat al mesei, unde sedea Albert. Cu lacrimile curgandu-i pe chipul palid, scuturandu-si capul plecat, acesta suspina si repeta intr-una: “Nu, nu, nu, nu…”

In cele din urma, Albert s-a ridicat si si-a sters lacrimile de pe obraji. S-a uitat in jur la chipurile pe care le iubea, iar apoi, tinandu-si mainile aproape de obrazul drept, a spus incet:

“Nu, frate. Nu pot sa merg la Nurnberg. Era prea tarziu pentru mine. Priveste…priveste ce au facut din mainile mele patru ani de munca in mina!  Oasele fiecarui deget au fost zdrobite cel putin o data, iar in ultima vreme am suferit de artrita la mana dreapta asa de rau, incat nici macar nu mai sunt in stare sa tin paharul pentru a raspunde toastului tau, cu atat mai putin sa folosesc o penita sau o pensula pentru a trasa linii delicate pe pergament ori panza. Nu, frate…este prea tarziu pentru mine.”

Intr-o zi, spre a-i aduce un omagiu lui Albert pentru sacrificiul lui, Albrecht Durer, indurerat, a desenat mainile trudite ale fratelui sau, cu palmele unite si degetele subtiri indreptate spre cer. A intitulat acest desen impresionant, simplu, “Maini”, iar lumea intreaga si-a deschis aproape imediat inima in fata acestei mari capodopere si a redenumit tributul dragostei lui “Maini in rugaciune”.

Data viitoare cand o sa vezi o reproducere a acestei creatii, stai putin si priveste-o. Acesta sa fie semnul tau de aducere-aminte ca inca ai nevoie de cineva, ca nimeni-nimeni nu reuseste singur.”

Extras din carteaO viata mai buna, Og Mandino, Curtea Veche

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *