nevoia de recunoastereC. urma sa ne fie sef. M-a intrebat, zambitoare, ce lipseste echipei in care lucram si am raspuns, sincer: ”
Recunoastere. Nimeni nu spune vreodata ca ce facem este foarte bine, desi majoritatea dintre noi lucram conform regulamentului”.
M-a privit surprins si mi-a raspuns « Daca voi stiti ca faceti lucrurile foarte bine, de ce aveti nevoie de recunoastere ? »
Vine impacarea cu sinele o data cu excelenta lucrului infaptuit sau avem nevoie de parerea celorlalti, pentru a ne convinge ca ce am facut e bun ?
La serviciu, aprecierie sefilor creeaza un mediu de lucru cald. Nu e nevoie ca cineva sa te laude tot timpul, dar e incurajator sa iti acorde un minut in care sa iti spuna « foarte bine ». Pentru ca amicitia dintre colegii de lucru implica subiectivitate crescuta, feed-back-ul din partea sefului e cel care isi pune amprenta asupra muncii tale.
Desi ne place sa zicem ca nu ne intereseaza parerea celorlalti, de cele mai multe ori, in procesul nostru de dezvoltare personala, ne lasam influentati de ea. Spunem cu usurinta « E viata mea si fac ce vreau cu ea, nu-mi pasa de cei din jur », dar prima parere contradictorie pe care o auzim, avizata sau neavizata, ne pune pe ganduri – si asta se numese schimbare. Pierdem curajul de a da urma primul impuls. Pierdem sansa de a incerca. Asta doar pentru ca un alt om ar fi rezolvat o situatie altfel….
Copil fiind, ma luptam cu problemele de matematica. Respect insa parintele care m-a lasat sa incerc si nu mi-a aratat drumul corect de la primul pas gresit pe care il faceam….Pentru ca acum, cand viata s-a redus la o culegere de exercitii, stiu ca eu singura pot gasi solutia cea mai buna….
Avem nevoie de recunoastere ? Da. Dar nu pentru a ne schimba atitudinea, nici pentru a ne confirma deciziile. Avem nevoie de recunoastere asa cum actorii au nevoie de spectatori – pentru a imparti cu ei trairea pieselor de teatru, talentul ce le-a fost daruit….
Articol scris de Alina Balasa, utilizator Aimee.ro
