[fusion_builder_container hundred_percent=”yes” overflow=”visible”][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_size=”” border_color=”” border_style=”solid” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”no” center_content=”no” min_height=”none”]

declanseaza fiara din tine fluxogenics
declanseaza fiara din tine fluxogenics

“Spiritul lupului nu este rau, daca omul care il gazduieste nu este rau. Si e minunat sa fii un lup, nu? Puterea fara vinovatie, dragostea fara indoieli…” Dr. Vijay Alezias in filmul Wolf

Ati incercat vreodata sa va inchipuiti ce inseamna sa fii un lup? Ce fel de perceptii, de senzatii, de ganduri ar putea sa aiba in timp ce alearga, sta la panda, sfisie o prada, isi cauta partenera, are grija de puii lui? Reusim sa ne imaginam un lup cu indoieli? Cu framantari? Un lup care se simte vinovat in timp ce vineaza hrana pentru familie? Sau care isi face probleme etice in timp se se lupta pentru domeniul haitei, sa atinga starea de alpha male?

Greu de imaginat, nu-i asa?

Figura lupului are o semnificatie foarte speciala pentru mine, si poate intr-o zi, daca o sa gasesc starea de spirit potrivita, o sa vorbesc despre asta. Dar acum ma intereseaza numai sa demonstrez ca anumite trasaturi psihologice cu care ne luptam zilnic (stres, anxietate, indoieli, dubii, amanari, framantari, blocaje de toate felurile) din punctul de vedere al unui animal nu au nici cel mai mic sens.

Un animal, ca orice sistem de fapt, vrea numai sa supravietuiasca si sa se reproduca, are toate intrumentele sa atinga acest scop, si le foloseste la maxim. Orice dubiu, rigiditate, blocaj nu poate decat sa aduca o scadere a performantei si in consecinta o scadere a sansei de a supravietui si a se reproduce.

Am citit articolul Corinei despre starea de flux, care e un rezumat foarte bun al muncii profesorului Csikszentmihaly si despre care am scris si eu acum un timp.

Am o mare admiratie pentru prof. Csikszentmihaly, care a cercetat aceasta conditie psihofizica – flow state – in ultimii 30 de ani, si am citit buna parte din lucrarile si cartile lui; totusi mi se pare ca nu are curajul sa treaca pragul peste care ideile lui ar fi intr-adevar revolutionare. Adica, se limiteaza a descrie starea de flux ca pe ceva extraordinar si de performanta, fara sa inteleaga ca de fapt este o stare absolut naturala, de fapt cea mai naturala.

Ce vreau sa spun cu asta: in ciuda perceptiei de sine ca un “eu”, creierul este de fapt compus din multe parti diferite. Chiar daca vrem sa facem o impartire extrem de elementara, avem de-a face cu notiunea popularizata a emisferelor cerebrale dreapta/stanga (intuitiv/rational, simplificand la maxim); apoi, mergand spre centru gasim creierul emotional si apoi cel mai vechi, cel reptilian. Fiecare dintre aceste parti e compusa la randul ei dintr-o o cantitate spectaculoasa de proceduri COMPLET AUTOMATE care ne determina comportamentul.

Aceste proceduri functioneaza perfect, si ne-au permis supravituirea si reproducerea pentru milioane de ani, pana cand a inceput sa se cladeasca structura sociala a omenirii si intre timp sa se formeze constiinta rationala si, dintr-o data, anumite strategii, extrem de eficace in jungla, nu mai erau potrivite pentru viata sociala: iata ca nu ai voie sa omori, sa bati, sa furi (cel putin, in teorie…).

Asa, ne trezim azi cu un creier care este echipat aproape in totalitate pentru supravietuirea in jungla, si cu o parte extrem de mica care incearca sa-l stapineasca cum poate si sa spuna ca anumite actiuni nu sunt corecte. Asa, iata constiinta morala. De fapt, intregul parcurs educativ are ca scop de a transforma un potential criminal si serial killer (asta este un copil de doi ani…), intr-un om in stare sa traiasca civilizat impreuna cu ceilalti.

Un pic merge, un pic nu. Ajunge sa ne uitam la stiri pentru a intelege ca de multe ori rezultatele cam lasa de dorit. Totusi, cel putin un rezultat este cert: un conflict permanent intre ce ne spun partile mai vechi ale creierului si partea noastra cea mai proaspata, adica cea rationala. Rezultatele le percepem zilnic: vrem un lucru si facem altul, ne trezim blocati in stress, frica, indoieli, framantari, nu stim ce vrem, si de multe ori ni se pare ca avem spiridusi in cap care ne imping spre un comportament pe care suntem siguri ca il vom regreta.

In toate astea, mintea rationala – fiind cea pe care o “stimam” cel mai mult – se baga oriunde, si mai ales unde nu trebuie, impiedicand de fapt functionarea eficienta a creierului. Adica, se poarta ca acei sefi – ii stim cu toti – care se plimba prin angajati si baga nasul in activitatea lor, cu rezultatul de a incurca munca la maxim si de a bloca eficienta si productivitatea.

Sunt constient ca am incercat – nu stiu cu ce succes – sa rezum in niste randuri un intreg curs de psihologie evolutionara, dar era necesar pentru a explica mai bine ce inteleg eu prin stare de flux: o situatie in care partea superioara/rationala fixeaza un obiectiv, si apoi se da deoparte si lasa acele parti ale creierul care sunt de milioane (da, milioane…) de ori mai eficiente in munca lor decat partea rationala, sa isi faca treaba si sa isi atanga scopul fara interferente inutile.

Si asa avem dintr-o data indeplinite toate conditiile de obiectiv clar, relaxare, detasare, satisfactie samd. care definesc starea de flux.

In artele martiale, unde eficacitatea trebuie sa fie maxima, cea mai mare parte a antrenamentului e indreptat exact spre acest rezultat: razboinicul sa fie in stare sa declanseze toata agresivitatea si furia spre dusman fara cea mai mica gandirea critica care ii poate micsora performanta, mai ales stiind ca orice greseala ar insemna moartea.

Poate nu e ceva care ne place sa auzim, dar asa suntem noi, ne place sau nu, si asta ne-a permis supravietuirea pana acum: in filmele lui Walt Disney lupul e cel rau si purcelusi sunt cei buni; in natura, fiecare incearca pur si simplu sa isi indeplineasca rolul.

In concluzie: starea de flux nu este decat starea de maxima eficienta, starea in care orice animal din jungla trebuie sa fie daca vrea sa manance si sa nu fie mancat, o starea de focalizarea asupra obiectivului si in care toate partile creierului si ale trupului functioneaza in sinergie perfecta fara sa fie blocate de ganduri si indoieli inutile.

In timp ce partea rationala – pe care nimeni, bineinteles, nu vrea s-o excluda – trebuie sa isi faca treaba pentru care a fost creata, adica alegand obiective potrivite cu viata noastra civilizata si nu incurcand eficienta creierului.

Evident, mai usor de zis decat de facut. Dar niste tehnici preluate tocmai din artele martiale pot sa se dovedeasca extrem de utile in acest sens, chiar pentru scopuri mult mai pasnice si cotidiene.

Am muncit mult in ultima perioada pentru a gasi printre aceste tehnici pe cele mai usor de folosit si de predat la cine nu are un background specific, le-am ordonat intr-un sistem pe care am vrut sa-l numesc “Fluxogenics” (adica, care induce starea de flux) si le voi prezenta in public intr-un timp scurt. O sa va anunt.

Intre timp, oservati-va un pic, si tineti cont de ce v-am zis:

– Cate dintre ganduri au un adevarat folos? Stresul si anxietatea servesc la ceva? Indoielile ajuta?
– Criticile imbunatatesc performanta? Sau toata constructia asta rationala – pe cat de minunata cand e folosita la momentul potrivit – nu este decat blocajul cel mai mare pe care il avem in viata noastra?
– Cel care ne da permanenta senzatie ca suntem dusmani nostri cei mai puternici?

Asa, de fiecare data mintea noastra incepe cu vorbitul ei obsedant, hai sa na imaginam un moment daca am fi lupi care alearga dupa o prada… puterea fara vinovatie… dragostea fara indoieli… nu suna rau, nu?

Vinatoare placuta…

de Bruno Medicina

www.brunomedicina.com

[/fusion_builder_column][/fusion_builder_row][/fusion_builder_container]

6 COMENTARII

  1. Daca toti am fi lupi, unde ar mai fi oile? Moarte de mult, iar dupa aceea toti am cam dori sa fim alpha male, nu? Nu stiu daca ARTA RAZBOIULUI promovata de SUN TZU e cea mai buna modalitate de convietuire umana. Mi se apre ca exista suficienti lupi naturali pe care nu avem cum sa ii transformam in caini lupi. Cel mai adesea partea umana din fiecare persoana e ignorata. Daca ne-am conduce dupa moto-ul PUTERE FARA VINOVATIE cred ca ar fi o epidemie de specimene tip Nero, Hitler, Mussolini etc.

  2. Salut Diana!
    Inteleg perfect observatia ta si sunt constient ca acest articol ar putea produce neintelegeri.
    De fapt, este o dezabtatere imensa pe acest tema (poate nici ai idee cat de mare este problema pe care ai ridicat-o) si pentru a raspunde decent imi va trebui un articol destul de mare. Poate peste o saptamana il fac. Salutari. Bruno

  3. Eu cred ca am inteles. Nu e vorba de razboi aici. Prin a fi lup cred ca vrea sa spuna sa ne alungam temerile, sa fim cit mai naturali si mai relaxati. Foarte multe greseli si rautati facem din cauza fricii. De asemeni trebuie sa eliminam sentimentul de vina si sa-l inlocuim cu cel de responsabilitate.
    Trebuie sa fim relexati si fericiti in mod natural.
    Nu stiu daca am interpretat bine articolul, dar cel putin eu asta am inteles.

  4. Daca toti am fi lupi, am fi foarte singuri si destul de putini. In plus, capii haitelor se vor papa atat de tare intre ei, incat un lup costeliv si blajin va unii toate lupoaicele vaduve sub laba sa iubitoare. Omul isi schimba haina, dar naravul, nu.

  5. …din pacate cei mai multi aleg sa devina oi unde atitudinile “bietul de mine” si “traiesc intr-o lume nebuna” le justifica starea de inadaptilitate in aceasta jungla pe care o mai putem numi viata reala. Pentru a invata sa devii lup iti trebuie curaj si consecventa. Sunt din Timisoara si chiar m-ar interesa sa invat asta.As putea primi un sfat?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here