da mai departe ce e in sufletul tau
Psihologie practica / Motivatie si succes

Da mai departe ce e in sufletul tau…

da mai departe ce e in sufletul tau

da mai departe ce e in sufletul tau

Cu siguranta, sufletul isi cunoaste strigatul.

Uneori, acesta ii este atat de familiar incat uita sa-l ofere exteriorului. Si il ingroapa tot mai adanc in el insusi.

Si atunci, nu-mi ramane decat sa ma intreb daca am putea inventa un telefon fara fir al sufletelor. Eu iti soptesc la ureche ce se ascunde in sufletul meu, iar tu soptesti mai departe ce se ascunde in sufletul tau. Apoi ne privim stiind ca ne cunoastem secretul. Nu stiu si nici nu cred ca tot acest joc ar crea o lume mai buna, dar cu siguranta gandul impartasirii este purificator.

Au existat momente in drumul meu de dezvoltare personala in care mi-a fost teama sa-mi impartasesc fericirea.

Cumva, am blocat aceasta exteriorizare pentru ca priveam mai mult spre ceilalti decat spre mine. Gandul ca as fi inteleasa gresit era mai puternic decat frumoasele sentimente pe care le resimteam. Stiind ca sclipirea din ochii mei ar putea sa-i determine pe ceilalti sa-si plece privirea din cauza unei inevitabile comparatii cu situatia lor deloc placuta, am ales sa nu mai impart fericirea cu ceilalti, ci sa o pastrez pentru mine.

Ironic a fost momentul in care am descoperit ca aceleasi ganduri le aveau anumiti prieteni atunci cand nu dadeau glas durerii lor. Acelasi gand ca vor fi neintelesi i-a determinat sa-si infasoare durerea precum un prunc si sa o fereasca de ochii celorlalti. Eu nu-mi mai exprimam bucuria, iar ei nu-si mai exprimau tristetea… Si iata ca asa am ajuns sa nu mai vorbim.

Acesta este poate acel punct in care observam cat de fragile sunt cele mai rezistente relatii…

Dar poate ca lucrurile nu ar avea aceasta intorsatura daca ne-am cunoaste cu adevarat si daca am sti ca in ciuda acestor neintelegeri, simtim ceva maret unul pentru celalalt. Este dificil sa renuntam la prejudecatile proprii pe care ni le-am creat despre noi insine, despre familia, prietenii sau cunoscutii nostri, insa cum ar fi daca am face-o pentru un moment? Daca dincolo de etichetarea rece pe care am lipi-o pe fruntile celorlalti, am merge mai departe si am elibera-o? Cum ar fi daca ne-am imbratisa tatal fara sa ne mai gandim ca vom fi respinsi? Sau ca vom spune noi primele iubitilor nostri cat de mult ne-au lipsit? Sau daca i-am da o sansa surorii noastre sa inceapa cura de slabit despre care vorbeste de ani de zile? Sau daca am avea putina incredere in prietenul care a uitat de mult sa creada in visul lui?

Renuntand la aceste prejudecati, vom putea da mai departe ce se ascunde in sufletul nostru.

Vom inflori pentru ca vom avea lumina si hrana necesara pentru a desfasura acest proces. Atunci nu ne vom mai teme. Atunci vom putea da mai departe fericirea ca am intalnit pe cineva nou. Sau durerea ca am lasat pe altcineva in urma. Sau teama noastra de esec. Sau zambetul care uneori pare sa cuprinda intreaga lume in el. Sau fotografiile din calatorii pe care le aratam in mod repetat tuturor prietenilor si rudelor. Sau speranta ca ne putem ridica si o putem lua de la capat. Sau teama ca lucrurile nu merg exact cum ne-am dori.

Asa ne-am demonstra inca o data ca este extraordinar sa fim obisnuiti si umani. Atunci, telefoanele fara fir ale sufletelor noastre vor suna mereu ocupat.

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

2 comentarii

  1. Nicoleta spune:

    foarte frumos

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.