Antidot pentru lene: lectia furnicii

antidot pentru lene lectia furnicii

Antidotul pentru lene pare sa se regaseasca in cele mai mici detalii pe care deseori le trecem cu vederea sau de care nu suntem cu adevarat constienti.

Regasim in Scriptura faptul ca Solomon vedea mai multa intelepciune in actiunile creaturilor naturii decat in cele ale omului.

El spune ca oamenii lacomi sunt mai putini inteligenti decat pasarile deoarece atunci cand o capcana le este pregatita, ele au puterea de a o vedea si ,,intelepciunea” de a zbura dincolo de ea in timp ce omul, orbit de propria aviditate, paseste chiar in ea.

Poate ca in procesul de dezvoltare personala prin care cu totii trecem este indicat uneori sa ne inarmam cu cea mai buna lupa, sa ne aplecam putin si sa analizam comportamentul pe care celelalte vietuitoare le au in anumite actiuni pe care le savarsesc.

Haideti sa analizam impreuna raportul munca – lene prin ochii unei furnici:

• Furnica nu are nevoie de sef care sa vada daca munca ei a fost indeplinita asa cum trebuie si nici de un ceas desteptator care sa ii reaminteasca faptul ca o noua zi a inceput.

• Furnicile sunt foarte organizate. Chiar daca traiesc in grupuri, folosesc acest lucru in favoarea lor pentru a crea o munca in echipa mai buna. Poate ar trebui sa ne intrebam si noi cum ne intelegem cu colegii de munca…

• Furncile se hranesc si se protejeaza neconditionat. Si noi tindem sa actionam uneori in aceeasi modalitate, insa vine un moment in care ne dorim o rasplata pentru ceea ce oferim.

• Furnicile sunt dependente unele de celelalte, insa acest lucru nu dauneaza egoului lor. Recunoastem ca nu putem afirma acest lucru si despre noi, deoarece, spre deosebire de ele, rolurile din triunghiul victima-agresor-salvator ne acapareaza deseori fiinta, iar identificarea cu un anumit rol si asteptarile ca celalat sa-si indeplineasca la randul sau rolul nu intarzie sa apara.

• Fiecare furnica ajuta la munca depusa. Ati vazut vreodata un musuroi de furnici care munceste in timp ce altul sta si se relaxeaza? Nici eu. Spre deosebire de oameni, furnicile cunosc munca in echipa si se ajuta unele pe celelalte atunci cand au de indeplinit o sarcina. Poate ca ar trebui sa urmam exemplul lor atunci cand mai avem de facut un proiect in echipa, fie ca tine de viata profesionala sau de cea personala.

• Atunci cand un obstacol apare, lupta pentru scopul lor. Persistenta este cuvantul ce defineste furnica si in acest caz. Furnicile nu se lasa descurajate de marimea lor. Mai mult decat atat, anumite specii de furnici pot cara o greutate de 25 de ori mai mare decat greutatea lor. Faptul ca se ajuta unele pe celelalte atunci cand intervine o problema si fac tot posibilul de a o depasi impreuna este poate un alt gest pentru care le putem admira.

Poate ca lectiile pe care furnicile ni le ofera ar trebui sa ne reaminteasca faptul ca oricat de mici am parea, vointa divina poate interveni in actiunile umane atata timp cat exista un mic efort si din partea noastra.

Poate ca uneori putem indeparta lenea prin faptul ca ne dedicam celuilalt fara a dori ceva in schimb. Si nu numai ca reusim sa iesim din zona de confort in care ne obisnuisem sa ramanem cuprinsi intre aceleasi emotii si interactiuni, insa darul pe care nu il ravnim pentru ca savarsim acest fapt, va veni sub o forma nestiuta.

Poate ca iesirea din starea de letargie pe care o simtim uneori este primul pas de a ne accesa un potential pe care nu il cunoastem…Ca de fiecare data, alegerea ne apartine…de a ramane intr-o stare in care asteptam sa se intample ceva, in care credem ca exteriorul ne va fi un prieten mai bun decat propriul imbold de a incepe cautarea sau de a actiona treptat, dar sigur precum furnica la care multi dintre noi aspiram.