Aminteste-ti de visul tau, acela de a face cu adevarat ce iti place

Nu mai departe de azi am auzit iar exclamatia: Ai noroc ca faci ce iti place!

Spun iar, pentru ca aud des asta, aproape ca nu am un curs la care sa nu aud pe cineva spunand acest lucru cu un zambet amar. Tu te joci, ce stii tu ce e munca! sau Andreea! – ce stres are ea, e toata numai un zambet! ofteaza altcineva cu un zambet chinuit…

“Gaseste-ti un job care sa iti placa si nu vei mai munci o zi in viata ta!”, ati auzit vreodata vorbele astea? Cu ele raspund celor care ma considera o fericita pentru ca fac ce imi place.

De multe ori raspunsul lor este o grimasa si mai amara :

· Noi am trait alte timpuri…
· Nu toti oamenii au noroc, draguta!
· Mai faci si ce trebuie, nu numai ce-ti place!
· Ce rost are sa ma gandesc la asta? Timpul meu a cam trecut.
· E prea tarziu sa mai invat ceva, daca n-am stiut ce vreau de la inceput… asta e.

Lista e deschisa, nu mi le amintesc pe toate acum. Toate insa sunt in aceeasi nota, toate au acelasi substrat – imprejurarile sunt de vina. Timpurile, oportunitatile, parintii, nevoile, soarta, norocul etc.

Uneori ii intreb pe oameni ce le-ar placea sa faca cu adevarat. E interesant sa vezi cum le fuge privirea, cum se balbaie, incercand sa incropeasca un raspuns pe masura ce inteleg brusc ca niciodata, dar niciodata, nu si-au pus intrebarea asta.

Nu vreau sa fiu lupul moralizator si nici sa cert pe nimeni. M-am tot gandit insa la cum ajung unii oameni (putini) sa faca ce le place si cum ajung majoritatea sa ofteze resemnati cu rolul lor care ii ucide lent pe dinauntru. Am sa prezint direct concluziile si apoi un plan de actiune pentru cei satui cu adevarat de modul in care se desfasoara viata lor.

Cei care fac cu adevarat ce le place :

1. Se cunosc bine – stiu ce le place, ce nu le place, ce ii inspira, ce ii lasa reci, ce ii atrage, ce le displace, unde si cum vor sa fie, dar si unde si cum nu vor sa fie.
2. Stiu cum sa se motiveze periodic, stiu cum sa isi ridice nivelul de energie, stiu cand si cat sa ia pauza.
3. Se informeaza si se documenteaza in domeniul care ii intereseaza si se inconjoara treptat de oameni care le impartasesc interesele si care le mentin viu interesul.
4. Isi stabilesc obiective realiste, pe perioade medii si lungi, si se tin cu seriozitate de ele.
5. Isi rezerva timp sa stea ei cu ei, sa verifice daca in continuare le place drumul ales. Personal, ma gandesc adesea ce as vrea sa fac daca intr-o zi n-as mai avea chef sa intru in sala de curs. Pana acum am identificat doua optiuni, doua sanse pe care le-as exploata probabil cu aceeasi pasiune si tenacitate ca si pana acum .
6. Se bucura de sanse si oportunitati si sunt recunoscatori pentru acestea. Aceeasi atitudine si fata de esecuri, inerente pe drumul spre succes.

Cui, o sa ma intrebati. Cui sunt recunoscatori ? Lui Dumnezeu. Fiecare si-l reprezinta pe Dumnezeu intr-un fel, nu are rost sa dezvolt aici asta, dar ca observatie, e bine de punctat faptul ca toti cei pe care i-am intalnit si care erau fericiti cu alegerea lor, erau oameni preocupati de evolutia lor spirituala si de relatia lor cu Dumnezeu.

Daca as fi nefericit(a) cu jobul meu, cu venitul si nivelul meu de trai, ce as putea face incepand din acest moment? In afara de un plans zdravan, in afara de visat cu ochii deschisi la ce as face cu banii de la loto, in afara de ganduri sinucigase sau de luat campii in afara tarii, ca poate totusi acolo umbla cainii cu covrigi in coada, sa zicem ca am trecut de faza asta, de rasu’ –plansu’ si chiar sunt decis(a) sa fac ceva. Cu ce as incepe? Tu cu ce ai incepe?

Personal, cu o rugaciune ca sa cer indrumare si apoi as lua un pix si o foaie alba. M-as inarma cu rabdare. Si as face o lista cu…

1. Toate lucrurile care imi aduc bucurie, satisfactie.
2. M-as gandi la modele. Cine imi place? Cine si mai ales ce ma inspira?
3. Care este misiunea mea personala? Ce sens aleg sa dau vietii mele? Misiunea mea este sa fac din lumea in care traim una mai buna si mai frumoasa. Nu pot face asta decat lucrand cu oamenii, convingandu-i unul cate unul sa fie mai buni si mai frumosi. A ta care este? Gandeste-te bine la asta. Tine aproape un pix si hartie, sa notezi atunci cand te simti inspirat(a).
4. La ce visai pe vremuri?
5. Ce te-a abatut de la vis? Orice ar fi fost, acum poti sa iti vezi visul la fel de clar? Mai are aceeasi valoare pentru tine?
6. Daca da, ce piedici te despart de el acum? Sunt reale, concrete sau numai in mintea ta? Ce ar presupune implinirea lui ?

Am o prietena care lucreaza ca jurist intr-o companie uriasa – peste 5000 de angajati. Cami este o persoana ocupata pana peste cap. Acum doi ani, cand am sunat-o de revelion, am intrebat-o vesela daca si-a stabilit obiectivele pe noul an. O intrebasem cam intr-o doara, nu ma asteptam sa imi raspunda, decat cu cel mult un: “Ei, da !“

Mi-a spus insa ca se bucura ca am intrebat-o asta, pentru ca da, si-a stabilit un obiectiv – sa mearga iar la scoala si sa invete cum sa aline suferinta animalelor bolnave. Pe scurt, Cami a mea vroia sa se faca medic veterinar. Cred ca m-am balbait la telefon, atat am fost de surprinsa ! Stiam ca ii plac animalele, dar nu atat de mult. Stiam ca e o luptatoare, dar chiar sa faca o schimbare atat de radicala?

Stiti cum se spune, e mult pana cand iti dai seama ce vrei. Restul se aliniaza frumos de la sine. Poate nu atat de repede pe cat ai vrea. Dar se intampla. In America au aparut agentii care ofera oamenilor, din categoria celor care ma gasesc pe mine o fericita si o norocoasa ca fac ce imi place, consiliere si sansa de a experimenta cat mai real cu putinta jobul pe care il viseaza.

Asa se face ca o tanara celebra pe Wall Street a ajuns sa fie trapezista, pentru ca asta o facea fericita cu adevarat, atat de fericita incat sufletul ii canta de bucurie, un bancher a ajuns dresor de caini, o femeie de afaceri cu agenda plina a ajuns o casnica fericita si implinita.

Interesant este faptul ca apelau la agentie oameni care traiau complicat si care cautau sa isi simplifice viata si nu invers, oameni simpli care doreau sa isi complice existenta. O intoarcere la simplitate, o mana intinsa sufletelor muribunde, sacrificate de-a lungul anilor de dragul carierei…

Stiu ca am promis un plan de actiune si am oferit mai multe intrebari. Cand vei raspunde la ele cu sinceritate, vei avea propria harta. Harta viitorului tau, in care vei arata de parca nu ai munci, ci te-ai juca cu placere. In care te vei numara printre cei care nu mai muncesc, dar nu pentru ca au castigat la loto, ci pentru ca au gasit jobul care le place.

Nu uita, te rog, “If you can dream it, you can do it!”

Daca visul acela are inca contur clar in mintea ta, actioneaza. Poate vei actiona cu teama, poate vei face pasi mici si vei ezita de multe ori, poate va trebui sa infrunti nu numai barierele tale interioare, ci si pe cele ale celor din jur, dar nu te da batut: aminteste-ti de visul tau, acela de a face cu adevarat ce iti place. Nu te impiedica nimeni si nimic, cu exceptia ta.

de Andreea Dragomir
http://andreeadragomir.blogspot.com