Despre minciuna in era digitala. Viitorul minciunii

despre minciuna in era digitala viitorul minciunii

Studiile spun ca majoritatea oamenilor mint cel putin o data pe zi.

Daca ne aflam in categoria celor care se jura “N-am mintit in viata mea!”, poate ar fi bine sa meditam la micile minciuni pe care, de multe ori, le ascundem si fata de noi insine. Despre impactul minciunilor asupra relatiilor noastre si asupra procesului de dezvoltare personala, despre tipurile de minciuni , despre a minti in era digitala si despre viitorul pe care un cercetator in stiinte sociale il prevede fenomenului numit minciuna puteti afla din filmul de mai jos:

• Jeff Hancock: Viitorul minciunii

“Stie cineva ce cauta Diogene? Cauta un singur om onest si a murit fara sa-l gaseasca.”

A fost o luna fantastica pentru minciuna. Si nici macar nu ma refer la cursa prezidentiala. Avem un jurnalist de mare clasa acuzat de plagiat, un tanar scriitor-superstar ale carui carti au atat de multe citate preluate incat au fost retrase de pe rafturi, un articol din New York Times care vorbeste despre recenzii false de carti. A fost fantastic.

Acum, desigur, nu toate minciunile se dau la stiri. Multe din ele se petrec in viata de zi cu zi. Cercetarile ne arata ca mintim o data sau de doua ori pe zi. Acum este aproximativ 6.30, asta inseamna ca majoritatea dintre noi au mintit deja o data. Sa aruncam o privire la Winnipeg.

Cati dintre noi, in ultimele 24 de ore, am spus o mica minciuna?

Ok, acestia toti sunt mincinosi. Asigura-te ca le acorzi atentie. Asta arata bine, e vorba despre doua treimi din noi. Cealalta treime nu a mintit sau poate a uitat sau poate ca a mintit in legatura cu faptul ca a mintit, ceea ce este chiar dubios. Rezultatul se potriveste cu majoritatea cercetarilor, care sugereaza ca a minti este ceva universal.

Aceasta universalitate, combinata cu ceea ce inseamna sa fii om, cu faptul ca poti spune adevarul sau poti inventa ceva, i-a fascinat pe oameni de-a lungul istoriei. Aici il avem pe Diogene cu lumanarea sa. Stie cineva ce cauta el? Cauta un singur om onest si a murit fara sa gaseasca vreunul. Si il avem pe Confucius care era preocupat de sinceritate, de a crede in ceea ce faci. De a crede in principiile tale.

Prima mea intalnire profesionala cu minciuna a fost ceva mai tarziu, cateva sute de ani mai tarziu. Eram ofiter de vama pentru Canada la mijlocul anilor 90. Aparam granitele canadiere. Poate crezi ca acolo este o arma. De fapt este o stampila. Foloseam o stampila ca sa apar granitele Canadei. Foarte canadian din partea mea. Am invatat o groaza despre minciuna cat timp am lucrat acolo, printre care si faptul ca ceea ce credeam ca stiu despre asta era complet gresit si va voi spune cate ceva despre asta in aceasta seara.

Sa va spun despre cateva minciuni pe care le-am descoperit si documentat. Se numesc Majordomul, Marioneta din ciorapi si Armata chineza. Suna ciudat, dar ele sunt noile tipuri de minciuni.

Sa incepem cu Majordomul. Iata un exemplu: „Sunt pe drum”. Oricine a scris vreodata „Sunt pe drum” a mintit.Nu suntem niciodata pe drum cand scriem asta. Ne gandim sa plecam, insa nu am plecat. Iata inca una: „Scuze ca nu ti-am raspuns, nu mai aveam baterie.”

Bateria nu-ti murise, doar ca nu voiai sa vorbesti atunci cu acea persoana. Iata inca una: Vorbesti cu cineva si spui: „Scuze, trebuie sa muncesc, trebuie sa plec.” De fapt, esti teribil de plictisit. Vrei sa vorbesti cu altcineva. Fiecare din aceste lucruri vorbeste despre relatii si asta se intampla 24 din 24. Din momentul in care ai numarul meu de mobil, poti fi in legatura cu mine 24 de ore pe zi.

Si astfel, aceste minciuni sunt folosite de oameni pentru a crea un amortizor, la fel cum facea majordomul candva, intre noi si legatura noastra cu oricine altcineva. Insa aceste minciuni sunt speciale. Se folosesc de ambiguitatea care provine din folosirea tehnologiei. Nu stii unde sunt, ce fac sau cu cine sunt. Si au scopul de a proteja relatiile. Nu inseamna ca oamenii care le folosesc sunt nesimtiti. Inseamna ca sunt oameni care spun: „stii, eu nu vreau sa vorbesc cu tine acum sau nu voiam sa vorbesc atunci, dar inca tin la tine. Relatia noastra este inca importanta pentru mine.”

Acum, Marioneta din ciorapi este o cu totul alta specie de minciuna. Nu este vorba despre ambiguitate in sine. Este vorba despre identitate. Sa va dau un exemplu recent. Aici este R.J. Ellory, autor de best-seller in Anglia. Iata una din cele mai bine vandute carti. Aici este o analiza online, pe Amazon. Favoritul meu, Nicodemus Jones spune: „Ar putea face orice altceva, dar iti va atinge sufletul.” Si poti crede ca Nicodemus Jones este R.J. Ellory. Scrie recenzii foarte bune despre el insusi. Surpriza, surpriza.

Aceasta marioneta nu e chiar noua. Walt Whitman facea si el asta, inainte de era Internetului. Marioneta devine interesanta cand se extinde la scala mare, si aici devine domeniul Armatei chinezesti. Aici e vorba despre mii de oameni din China care sunt platiti sume mici de bani pentru a produce continut. Ar putea fi recenzii, propaganda. Guvernul ii angajeaza, companiile ii angajeaza, sunt peste tot. In America de Nord se numesc Astroturfing. Sunt multe ingrijorari la adresa lor. Vedem asta in special la recomandari de produse, recenzii de carti, la absolut totul de la hoteluri pana la prajitoare de paine.

Acum, privind la aceste trei tipuri de minciuni, putem gandi ca internetul ne transforma intr-o specie buna la mintit. De fapt, ceea ce am aflat este foarte diferit de asta. Sa lasam deoparte camerele de chat pentru sex, in care sunt convins ca nu a fos nimeni pana acum. Acolo este multa inselatorie. Si sa lasam deoparte printul Nigerian care ti-a trimit mail despre scoaterea a 4 de milioane de oameni afara din tara.

Sa ne concentram pe conversatiile dintre prieteni si familie si colegii de munca si cei iubiti. Acestea sunt conversatiile care conteaza cu adevarat. Ce face tehnologia in domeniul mintirii celor dragi?

Iata cateva studii. Unul dintre studii se numeste studiul de jurnal, in care le cerem oamenilor sa-si inregistreze toate conversatiile si toate minciunile timp de sapte zile, pentru ca apoi sa putem calcula cate minciuni se spun intr-o conversatie, in medie. Raspunsul pe care il aflam si care ii surprinde pe multi este ca e-mailul este cel mai onest canal de comunicare.

Si asta duce la alte intrebari, pentru ca ne gandim: daca nu exista indicii nonverbale pe e-mail, atunci de ce nu mintim mai mult?

La telefon, de exemplu, mintim cel mai mult. Din nou si din nou vedem ca telefonul este canalul prin care oamenii mint cel mai mult si asta poate din cauza ambiguitatilor de tip Majordom de care va vorbeam.

Dar despre CV-uri? Am facut un studiu referitor la oamenii care aplicasera pentru un job, fie prin CV-uri traditionale pe hartie, fie pe LinkedIn. Ceea ce am aflat a fost ca CV-urile de pe LinkedIn erau mai oneste in privinta lucrurilor care contau pentru angajatori, precum responsabilitatile sau abilitatile de la ultima ta slujba.

Dar despre Facebook? Intotdeauna credem ca exista aceste aceste versiuni idealizate, in care oamenii arata doar cele mai bune lucruri care s-au intamplat in viata lor. M-am gandit la asta de multe ori. Ca cei de pe Facebook in niciun caz nu sunt atat de cool si nici nu au o viata ideala. Un studiu a testat asta examinand personalitatile oamenilor. Au rugat patru prieteni buni ai unei persoane sa-i judece personalitatea. Apoi au adus mai multi straini care sa judece personalitatea persoanei doar pe baza a ceea ce vedeau pe Facebook despre ea si ceea ce au aflat a fost ca parerile erau aproape identice si corelate intre ele, ceea ce inseamna ca Facebookul chiar reflecta personalitatea individului.

Si despre intalnirile online? Este un spatiu plin de inselatorii. Sunt convinsa ca aveti cu totii prieteni care au folosit aceasta modalitate. Si v-au povestit despre tipul care era chel sau despre tipa care nu arata deloc ca in poza. Am adus din nou oameni din cei care prefera intalnirile online in laborator si i-am masurat. Inaltime, greutate, iar doamnele pur si simplu au adorat cand le-am cerut permisul de conducere pentru a ne nota varstele lor.Ceea ce am aflat a fost foarte, foarte interesant. Iata un exemplu de barbat si de inaltime. Sus scrie cat au spus ca au in inaltime, in profilul lor. Pe axa Y, verticala, este reprezentat cat de inalti sunt. Linia diagonala este linia adevarului. Daca punctul lui se afla pe acea axa, atunci inseamna ca au spus adevarul. Precum vedeti, majoritatea punctelor sunt in josul liniei.

Dar ceea ce este cel mai important, uitati-va la toate acele puncte. Ele sunt destul de aproape de adevar. 80% din participanti mint in legatura cu aceste dimensiuni, insa intotdeauna mint foarte putin. Unul din motive e foarte simplu. Daca te duci la intalnire si esti complet diferit de ceea ce ai spus ca esti, atunci totul s-a terminat. Deci oamenii au mintit constant, insa au mintit putin, nu foarte mult.

Ce explica toate aceste studii? Ce explica faptul ca in ciuda intuitiilor noastre, inclusiv ale mele, foarte mult din comunicarea online, mediata de tehnologie este mai onesta decat cea fata in fata? Asta e cu adevarat ciudat. Cum ne explicam asta?

Pentru a face asta, ne putam uita la literatura de detectie a minciunii. Este foarte veche, provine de acum 50 de ani. A fost revizuita de multe ori. Au existat mii de experimente, sute de studii si au existat cateva rezultate interesante.

Primul se refera la faptul ca suntem foarte foarte slab pregatiti in a detecta minciuna.

Avem o medie de 55% acuratete in a spune daca cineva care tocmai a spus o propozitie a mintit sau nu. Asta e chiar slab. De ce e atat de slab? Are de-a face cu nasul lui Pinnocchio. Daca ar fi sa va intreb pe ce va bazati cand va uitati la cineva si vreti sa aflati daca minte? Caror indicii le acordati atentie? Multi dintre voi ar spune ca ochii. Ochii sunt oglinda sufletului. Si nu sunteti singurii. In intreaga lume, in aproape toate culturile, indiciul cheie sunt ochii.

Dar cercetarile din ultimii 50 de ani spun ca nu exista un indiciu pe care sa ne bazam atunci cand avem de-a face cu minciuna si asta a fost una din cele mai grele lectii pe care le-am invatat cand lucram la vama. Ochii nu ne spun daca cineva minte sau nu.

In unele situatii, cand sunt mize mari, da, se poate dilata pupila sau poate ca miscarile corpului se schimba putin, dar nu intotdeauna si nu pentru oricine. Ciudat. Un alt lucru este acesta: doar pentru ca nu poti sa ma vezi ,nu inseamna ca voi minti. Este un lucru de bun simt si un alt lucru pe care l-am aflat: mintim pentru un motiv. Mintim sa ne protejam, mintim pentru castigul nostru sau pentru castigul altcuiva. Exista si mincinosi patologici, dar ei sunt putini ca si numar. Noi mintim dintr-un motiv. Si doar pentru ca oamenii nu ne vad nu inseamna ca vom minti in mod obligatoriu.

Dar cred ca aici se petrece ceva mult mai interesant si mai fundamental. Urmatorul lucru interesant, idee interesanta o putem gasi mergand inapoi in istorie, la originile limbajului. Multi lingvisti sunt de acord cu faptul ca am inceput sa vorbim cu 50.000-100000 de ani in urma. Acum mult timp. Multi oameni au trait de atunci. Au vorbit, cred, despre foc, pesteri si tigri cu dintii sabie. Nu stiu exact despre ce au vorbit, dar au vorbit mult si este vorba despre o groaza de oameni care au dezvoltat vorbirea, in jur de 100 bilioane. Ceea ce este important este ca scrisul a aparut cu numai 5000 de ani in urma.

Asta inseamna ca atunci cand oamenii de dinainte de existenta scrisului spuneau un cuvant, acesta disparea. Fara urma. Se evapora. Nu mai exista. Am evoluat in a vorbi, fara sa avem dovezi la ceea ce spusesem. De fapt, urmatoarea mare schimbare in scris a fost acum 500 de ani, odata cu aparitia tiparului, care este foarte recent, iar literatura a aparut foarte putin inainte de al doilea razboi mondial, astfel incat, chiar si oamenii din ultimele doua milenii atunci cand spuneau ceva, cuvintele lor dispareau.

Sa ne intoarcem la epoca retelelor.

Cati dintre voi ati inregistrat ceva astazi? Cati dintre voi ati scris ceva? A scris cineva un cuvant? Se pare ca fiecare persoana a inregistrat ceva. In aceasta camera, chiar acum, am inregistrat mai mult decat toata istoria pre-antica a umanitatii. Asta este ceva nebunesc. Intram in aceasta perioada uimitoare de flux a evolutiei umane, in care cuvintele noastre dispar, insa traim intr-un mediu in care inregistram totul.De fapt, cred ca in viitorul foarte apropiat, nu doar ceea ce scriem noi va fi inregistrat, ci tot ce vom face va fi inregistrat undeva.

Ce inseamna asta? Care e urmatoarea mare idee care deriva din asta? Ca om de stiinta in stiinte sociale, asta este cel mai uimitor lucru la care am visat vreodata. Acum, pot privi la toate aceste cuvinte care, timp de milenii dispareau. Pot privi la minciuni care inainte erau spuse si apoi dispareau. Va amintiti de acei Astroturfing? Atunci cand vor plasa o analiza falsa, o vor lasa undeva, si asta va ramane dovada pentru noi.

Un lucru pe care l-am facut si va voi da un exemplu a fost ca am platit oameni sa scrie analize false. Iata o analiza falsa. Aceasta persoana nu a fost niciodata la Hotelul James. Cealalta analiza e reala. Persoana a stat la hotel. Acum, sarcina voastra este sa va dati seama ce articol este fals. Va voi da un moment sa le cititi. Insa imi doresc sa ridicati mana la un moment dat. Aduceti-va aminte ca eu studiez minciuna.

O sa imi sau seama daca nu veti ridica mana. Ok, cati credeti ca A este fals? Aproape jumatate. Si cati credeti ca B este fals? Ceva mai multi pentru B. Excelent. Iata raspunsul: B este fals. Foarte bine pentru al doilea grup. I-ati dominat pe cei din primul grup. Sunteti putin cam neobisnuiti. De fiecare data cand demonstram asta, este un procent de 50-50, ceea ce se potriveste cu cercetarea, care vorbeste de 54%. Poate ca oamenii de aici sunt mai suspiciosi si isi dau seama mai bine.

De ce ma opresc la asta?

Pentru ca acum, impreuna cu colegii mei creez algoritmi informatici care pot analiza urmele lingvistice ale minciunii. Permiteti-mi sa subliniez cateva lucruri aici in analiza falsa. In primul rand mincinosii tind sa sa gandeasca la poveste. Inventeaza o poveste: Cine? Si ce s-a intamplat? Cei care au scris lucruri false vorbeau despre persoanele cu care erau si ce faceau. Foloseau persoana I singular mult mai mult decat cei care chiar au stat in hotel. Se inserau pe ei insisi in descrierea hotelului, incercand parca sa te convinga ca au stat cu adevarat acolo. Cei care au fost intr-adevar la hotel, pentru ca corpul lor instrase in acel spatiu fizic, vorbeau mai mult despre informatiile spatiale. Vorbeau despre cat de mare era baia sau cat de departe erau magazinele de hotel.

Acum, voi v-ati descurcat chiar binisor. Multi oameni spun la intamplare ce cred. Algoritmul nostru este foarte minutios, mult mai minutios decat pot fi oamenii, dar nu va putea fi astfel tot timpul. Nu este o masina de detectat minciuni care sa-ti spuna daca prietena ta te-a mintit in SMs-ul trimis. Credem ca fiecare minciuna, fiecare tip de minciuna – de la prezentari false de hotel la prezentari false de pantofi, pana la prietena care te inseala cu un SMS – toate astea sunt minciuni diferite. Vor avea modele diferite de limbaj. Dar pentru ca acum totul este inregistrat, putem sa analizam toate aceste minciuni.

Asa cum am spus, ca cercetator in stiinte sociale, este minunat. Este transformator. Vom fi capabili sa invatam mai mult despre gandul si expresia umana, despre absolut tot, pornind de la dragoste pana la atitudini, pentru ca totul este inregistrat acum. Dar ce inseamna asta pentru cetateanul de rand? Ce inseamna asta pentru vietile noastre? Sa uitam putin de minciuna. Una din ideile esentiale este ca acum lasam aceste urme. Casuta mea de e-mail este uriasa si niciodata nu ma uit in ea. Scriu tot timpul, dar nu ma uit niciodata la inregistratile mele, la urmele mele. Si cred ca vom incepe sa facem mai mult din asta, sa putem sa reflectam asupra a ceea ce suntem doar privind la ceea ce-am scris, ce am spus, ce am facut.

Daca ar fi sa ne intoarcem acum la minciuna, sunt cateva lucruri de luat cu noi acum. In primul rand, a minti online este foarte periculos. Nu numai ca lasi o urma despre tine pe computer, dar lasi o inregistrare si persoanei pe care o minti si de asemenea le lasi acolo pentru mine, care le pot analiza cu algoritmi informatici.

Insa cand vine vorba despre a minti si despre ceea ce vrem sa facem cu vietile noastre, cred ca ne putem intoarce la Diogene si Confucius. Ei erau mai putin ingrijorati in legatura cu a minti sau nu si erau mai ingrijorati in legatura cu a fi autentici cu noi insine. Cred ca asta este cu adevarat important.

Acum, cand vrei sa spui sau sa faci ceva, te poti gandi: vreau ca asta sa faca parte din mostenirea mea, din inregistrarile mele personale? Pentru ca in era digitala in care traim acum, in era retelelor, cu totii lasam o inregistrare.

Multumesc foarte mult pentru timp si mult succes cu inregistrarile.

www.ted.com