corpul modeleaza ceea ce suntem
Psihologie practica / Comunicare

Corpul modeleaza ceea ce suntem

corpul modeleaza ceea ce suntem
corpul modeleaza ceea ce suntem

Limbajul corpului influenteaza modul in care ne privesc ceilalti oameni, dar, cel mai important, poate schimba modul in care ne privim pe noi insine.

Corpul este cheia spre o viata mai plina, spre mai multa incredere si implinire. Putem influenta modul in care corpul ne modeleaza viata, incepand de la chimia interna a trupului, pana la semnificatia actiunilor noastre si sensul profund al vietii noastre.

Acesta este mesajul pe care ni-l transmite psihologul social Amy Cuddy, care vorbeste, in filmul de mai jos, despre importanta nebanuita a limbajului nonverbal:

“Vreau sa incep prin a va oferi un exemplu si tot ceea ce voi cere de la voi este sa va schimbati postura corpului timp de doua minute. Inainte sa merg mai departe, vreau sa va cer acum sa faceti un mic audit al corpului si a ceea ce faceti cu corpul.

Cati dintre voi va faceti mai mici? Va aplecati, va incrucisati picioarele, va indoiti gleznele. Uneori ne tinem bratele strans pe langa corp. Alteori ne extindem. Te vad. Asa ca vreau sa acordati atentie la ceea ce faceti acum. Va veti intoarce la asta in cateva minute si sper ca daca invatati sa fiti atenti la asta, se va schimba semnificativ modul in care se desfasoara viata voastra.

Suntem cu adevarat fascinati de limbajul corpului si suntem interesati, in mod particular, in limbajul corpului altor oameni. Suntem interesati de o interactiune ciudata, de un zambet, de o privire superioara sau de un clipit ciudat sau de ceva minor, precum o strangere de mana.

Narator: “Iata ei sosesc la ora zece, iata-l si pe acest politist care strange mana presedintelui Statelor Unite. Si iata ca vine aproape si prim ministrul si…(vezi video minutul 1:42) Nu. Rasete.

Amy Cuddy: Deci o strangere de mana sau lipsa ei ne poate face sa vorbim despre acest incident timp de saptamani. Chiar daca ne numim BBC sau The New York Times. Evident, atunci cand ne gandim la comportamentul nonverbal sau limbajul corpului – spunem limbaj, deci ne gandim la comunicare. Asa ca ce imi comunica mie limbajul tau? Ce iti comunica tie limbajul meu?

Exista o multime de motive sa credem ca exista un mod valid de a privi acest lucru.

Oamenii de stiinta au petrecut mult timp privind efectele limbajului corpului sau al limbajului corpului altor persoane asupra judecatilor. Facem multe judecati asupra altora, de la nivelul limbajului corpului. Acele judecati pot determina rezultate cu adevarat semnificative pentru viata noastra, precum decizia de a angaja sau promova pe cineva sau de a cere cuiva o intalnire.

De exemplu, Nalini Ambady, un cercetator din Tufts University, ne arata ca atunci cand oamenii privesc la inregistrari fara sunet, timp de 30 secunde, ale unor interactiuni medic-pacient, judecatile lor asupra a cat de amabil este medicul prezice daca acel medic va fi, mai tarziu, dat sau nu in judecata. Asa ca nu are prea mult de-a face cu faptul ca medicul este incompetent, ci doar cu faptul daca ne-a placut acea persoana sau daca am interactionat bine cu ea.

Alex Todorov de la Princeton ne-a aratat ca a privi evaluativ la fetele candidatilor politici, timp de o secunda, ajuta sa prezicem cu acuratete de 70% cine va fi ales in senatul Sua si cine va castiga cursa de guvernator; chiar si emoticoanele bine folosite in negocierile online ne pot ajuta sa avem mai multa valoare in acea negociere. Daca nu le folosesti bine, idee rea.

Cand ne gandim la nonverbal, ne gandim la cum ii putem judeca pe altii, cum ne judeca ei si care sunt rezultatele.Uitam, totusi,de cealalta audienta care este influentata de nonverbalul nostru si acestia suntem chiar noi insine

Suntem influentati in egala masura de nonverbal, de ganduri, sentimente si fiziologia noastra. Despre ce fel de limbaj nonverbal vorbesc eu? Sunt psiholog social. Studiez problema prejudiciilor si predau in scoli competitive de business, asa ca a fost inevitabil sa devin interesata de dinamicile de putere. Am devenit interesata de expresiile nonverbale ale puterii si dominarii.

Ce sunt expresiile nonverbale de putere si dominare? Iata-le (vezi in materialul video la minutul 4:05).

In regatul animalelor, este vorba despre extindere. Devii mai mare, te intinzi, iti iei spatiu, te deschizi. Este vorba despre deschidere si nu e limitat doar la primate, se extinde la intreg regatul animal. Si oamenii fac la fel. Fac asta cand au putere sau cand se simt puternici pe moment.Este interesant, pentru ca astfel intelegem cat de universale si de inradacinate sunt aceste expresii de putere.

Aceasta expresie cunoscuta ca fiind “mandrie” a fost studiata de Jessica Tracy. Ea a studiat modul in care se manifesta oamenii care s-au nascut cu vederea buna si cei care sunt orbi din nastere, atunci cand castiga o competitie fizica. Cand trec linia de final si stiu ca au castigat si persoanele oarbe fac acelasi lucru. Nu conteaza faptul ca nu au vazut, o ochii fizici, pe nimeni facand asta. Fac si ei exact acelasi lucru.

Bratele in aer, in forma literei V, barbia ridicata. Ce facem cand ne simtim lipsiti de putere? Exact opusul. Ne inchidem. Ne facem mici. Nu vrem sa avem de-a face cu persoana de alaturi. Din nou, animalele si oamenii fac acelasi lucru.

Iar asta (vezi video minutul 5:17) se intampla cand pui la un loc manifestarile de putere si de lipsa de putere. Ceea ce tindem sa facem cand e vorba de putere este ca completam limbajul nonverbal al celuilalt. Daca cineva est puternic fata de noi, avem tendinta sa devenim mici. Nu ii oglindim. Facem invers.

Urmaresc acest comportament in clasele in care predau si ce observ? Ca studentii MBA isi arata cu adevarat intreaga arie a limbajului nonverbal. Am oameni care sunt precum caricaturile cu primate, intra in camera, se asaza in mijlocul camerei inainte sa inceapa ora si vor sa ocupe tot spatiul.

Cand se aseaza, e ca si cum vor sa se imprastie peste tot. Ridica mainile. Exista si oameni care atunci cand intra in clasa, parca se prabusesc. Vezi pe fata lor si pe corpul lor asta, si stau in scaun dorind sa fie din ce in ce mai mici, si ridica mana ca si cand ar vrea sa nu fie vazuti de fapt. Am observat cateva lucruri legat de asta. Se pare ca este legat de sexul persoanei. Mai degraba femeile adopta a doua variata. Barbatii mai putin. Femeile se simt mai putin puternice decat barbatii, deci nu este surprinzator. Si celalalt lucru pe care l-am observat este ca pare sa fie legat de nivelul de participare la ceea ce se intampla. Pentru o clasa de MBA est foarte important, pentru ca participarea conteaza jumatate din nota.

Scolile de afaceri au observat aceasta problematica a diferentelor intre sexe. Ai barbati si femei egal calificati si vezi aceste diferente in evaluari si la prima vedere, pare ca se intampla datorita participarii. Asa ca am inceput sa ma intreb: Este posibil sa determini oamenii sa simuleze si sa-i faci sa participe mai mult?

Principalul meu colaborator e Dana Carney, de la Berkley si chiar am vrut sa stiu poti sa simulezi pana cand reusesti? Poti sa simulezi pentru o vremeca esti mai puternic si sa experimentezi un raspuns comportamental care sa te faca sa pari mai puternic? Stim ca limbajul nonverbal guverneaza modul in care ceilalti oameni gandesc si simt despre noi. Exista o groaza de dovezi. Dar intrebarea noastra adevarata este “Nonverbalul guverneaza si modul in care gandim si simtim despre noi insine? “

Exista dovezi ca da. Spre exemplu, zambim cand suntem fericiti dar atunci cand suntem fortati sa zambim tinand un creion intre dinti, asta ne face sa ne simtim fericiti. Deci, merge in ambele sensuri. Si cand vorbim despre putere, poate functiona in ambele sensuri. Este posibil ca atunci cand pretinzi ca esti puternic sa te simti puternic.

A doua intrebare este: stiind ca ceea ce gandim ne modifica corpul, este adevarat ca trupul ne schimba starea de spirit? Cand spun stare de spirit la ce ma refer? Ma refer la ganduri si sentimente si aspectele psihologice care ne determina gandurile si sentimentele, si desigur, la hormonii. Am studiat hormonii.

Si cum funtioneaza mintea celor puternici, comparativ cu mintea celor slabi. Oamenii puternici tind sa fie mai asertivi si mai increzatori, mai optimisti. Simt ca vor castiga fiecare meci. Sunt capabili sa gandeasca abstract. Asa ca exista multe diferente.

Isi asuma mai multe riscuri. Sunt multe diferente intre oamenii puternici si oamenii fara putere. Din punct de vedere psihologic, exista diferente la nivelul a doi hormoni: testosteronul, care este hormonul dominarii si cortizolul ,care este hormonul de stres.

Ceea ce consideram ca este o putere de prim rang se bazeaza pe testosteron mult si cortizol putin. Liderii puternici si eficienti au testosteron ridicat si cortizol scazut. Ce inseamna asta? Cand te gandesti la putere, oamenii tind sa se gandeasca doar la testosteron, pentru ca este vorba de dominare. Dar intr-adevar, puterea se refera si la modul in care reactionam la stres. Iti doresti un lider puternic, dominant, cu testosteron mare, dar reactiv la stres? Probabil nu. Iti doresti o persoana care este puternica, asertiva, dominanta, dar nu foarte reactiva la stres.

Noi stim ca in ierarhiile primatelor, cand un membru trebuie sa preia conducerea si e nevoie sa preia un astfel de rol repede, in cateva zile, testosteronul lui creste semnificativ si cortizolul scade dintr-o data.

Deci avem aceasta dovada, a corpului care sculpteaza mintea, cel putin la nivel facial, dar si a faptul ca schimbarea rolului sculpteaza mintea. Deci asta se intampla in cazul unei schimbari de rol; ce se intampla daca faci asta la un nivel minimal, precum acest mic exercitiu pe care il propun: pentru doua minute, as vrea sa stati cu mainile in sold si va simtiti mai puternici.

Deci iata ce am facut. Am decis sa aducem oameni in laborator si sa facem un experiment. Acesti oameni au adoptat, pentru doua minute, posturi de putere sau de lipsa de putere, o sa va arat cinci din ele. Iata una (vedeti video, minutul 10:57) A fost numita “Femeia atotputernica”. Iata inca cateva. Poti sa stai in picioare sau jos. Si iata posturile lipsite de putere. Te aperi, te faci mai mic. Asta este foarte scazuta ca putere. Cand iti atingi gatul, te protejezi de ceva.

Iata ce se intampla in experiment. Intra, dau mostra de saliva intr-un flacon si apoi le spunem: trebuie sa faci asta si asta. Nu privesc la pozele. Nu vrem sa le vorbim despre concepte de putere. Vrem sa simta putere. Deci doua minute adopta posturi de putere. Apoi ii intrebam “Cat de puternici va simtiti?” si le oferim o oportunitate sa joace jocuri de noroc, dupa care luam o alta mostra de saliva. Asta este experimentul.

Si iata ce am aflat. Toleranta la risc, adica la jocurile de noroc, cand ne aflam in starea de putere este umatoarea: 86 % sunt dispusi sa joace jocuri de noroc. Cand ne aflam in posturi lipsite de putere, numai 60% sunt gata sa joace si asta este o diferenta semnificativa.

Iata ce-am aflat despre testosteron. De la nivelul normal, atunci cand intra in camera, oamenii cu putere experimenteaza o crestere de 20% si cei fara putere experimenteaza o descrestere de 10%. In doua minute, ai in corp toate aceste schimbari. In privinta cortizolului, oamenii puternici experimenteaza o scadere de 25% iar cei fara putere o crestere de 15%.

Doar in doua minute s-a ajuns la aceste schimbari hormonale care-ti configureaza creierul sa fii asertiv, increzator siconfortabil sau reactiv la stres,simtind un fel de inchidere interioara. Se pare ca nonverbalul guverneaza modul in care gandim si simtim despre noi. Corpurile noastre modifica modul cum gandim.

Urmatoarea intrebare, desigur, este: “Poate atitudinea de putere adoptata timp de cateva minute sa ne schimbe viata intr-un mod semnificativ?” Despre asta este vorba in laborator. Aceste mici sarcini sunt pentru cateva minute.Unde poti aplica asta cu adevarat? Credem ca ceea ce conteaza cu adevarat este unde vrei sa folosesti asta, de exemplu, in situatii evaluative, in situatii de amenintare sociala. Unde te simti evaluat, chiar si de prieteni? Adolescentii, poate la masa de pranz. Altii, cand trebuie sa vorbeasca la scoala, la intalnirea consiliului. Atunci cand tii un discurs sau la un interviu pentru o slujba. Am decis, in cadrul experimentului, ca situatia cu care cei mai multi oameni pot relationa este interviul de angajare.

Asa ca am publicat aceste concluzii si media a intrebat imediat: “deci asta este ceea ce trebuie sa faci cand te duci la un interviu?” Si desigur ca ne-am oripilat si am spus: “ O nu, nu asta am vrut sa spunem. “
Pentru numeroase motive, nu, nu faceti asta.

Nu este vorba despre voi vorbind cu alti oameni. Este despre voi vorbind cu voi insiva. Ce faci inainte sa te duci la un interviu? Faci asta. Corect? Stai jos. Te uiti la iPhone – sau la Android, privesti la notite, te faci mai mic cand ceea ce ar trebui sa faci este sa te intinzi, sa-ti ridici mainile, sa te extinzi. Fa asta. Acorda-ti doua minute.

Asta e ceea ce vrem sa testam. Aducem oameni in laborator, ei adopta atitudini de putere sau de lipsa de putere, si trec printr-un interviu de angajare foarte stresant. Tine 5 minute. Este inregistrat. Sunt evalati de persoane antrenate sa ofere feedback nonverbal si sa arate asa.

Imagineaza-ti ca asta este persoana care te intervieveaza. Timp de cinci minute, nu vezi nicio expresie pe fata lui: asta este mai rau decat sa fii apostrofat. Oamenii urasc asta. E ceea ce Marianne LaFrance numeste “a sta in nisipuri miscatoare, social vorbind. “ Asta iti creste dramatic cortizolul.

Deci asta este interviul la care ii supunem, pentru ca vrem cu adevarat sa vedem ce se intampla. Apoi ii avem pe cei care decodifica inregistrarile. Ei nu tin cont de ipoteze. De conditii. Nu au nicio idee despre pozitii de putere sau lipsa de putere, ei doar se uita la casete si spun: “da, vrem sa-I angajam pe acestia si nu vrem sa-i angajam pe ceilalti. Ce sta la baza acestei decizii?

Nu este vorba de continutul discursului. Este vorba despre prezenta pe care candidatii o aduc in discursul lor. Ii evaluam si in functie de aceste variabile legate de competenta, cat de bine structurat este discursul, ce calificari are. Insa nu asta conteaza Nu exista niciun efect asupra acestor lucruri. Oamenii isi prezinta sinele lor adevarat. Se aduc pe ei insisi. Isi aduc ideile, ca pe ei insisi, fara reziduuri adaugate. Asta duce la acest efect.

Cand povestesc oamenilor despre modul in care corpurile noastre ne pot influenta gandirea, gandirea ne schimba comportamentul si comportamentul ne schimba rezultatele in viata, aud raspunsuri de genul: “E ca si cum m-as preface.” Si atunci spun “Prefa-te pana reusesti.”” Nu pot-eu nu sunt asa. Nu vreau sa ajung in acel punct si sa simt ca ma prefac. Nu vreau sa ma simt ca un impostor. Nu vreau sa ajung acolo doar ca sa simt ca nu ar trebui sa fiu acolo.” Asta chiar rezoneaza cu mine, pentru ca vreau sa-ti spun o mica povestire despre a fi un impostor si a simti ca nu ar trebui sa fii acolo.

Cand aveam 19 ani, am avut un accident de masina. Am fost aruncata din masina, m-am dat peste cap de cateva ori. M-am trezit cu o rana la cap, m-am retras de la colegiu si am aflat ca IQ-ul meu a scazut foarte mult, ceea ce a fost traumatizant. Stiam ca am IQ ridicat, pentru ca fusesem catalogata ca fiind extrem de desteapta si am fost numita un copil supradotat.

Mi-au spus: “Nu vei mai termina facultatea. Vei putea face alte lucruri, dar asta nu intra printre ele.” M-am luptat mult cu asta. A-ti pierde identitatea adevarata, pentru ca asta era pentru mine a fi inteligenta, este ceva ce iti ofera sentimentul de neputinta reala. Ma simteam complet neputincioasa. Am muncit enorm, am avut noroc, am muncit si am avut noroc.

Intr-un final, am absolvit facultatea. Mi-a luat cu 4 ani mai mult decat colegilor si am convins pe cineva, sfatuitorul si ingerul meu, Susan Fiske, sa ma ia sub aripa ei, si am terminat la Princeton cu sentimentul ca nu prea am ce cauta pe-acolo. Eram o impostoare. Cu o noapte inainte de primul meu discurs din anul 1, si primul discurs este un discurs de 20 minute catre un public de 20 oameni, mi-era foarte teama ca a doua zi voi suna si-i voi spune: Am renuntat. Ea mi-a spus: Nu vei renunta, pentru ca am pariat pe tine. Tu vei ramane. Asta vei face, te vei preface. Vei tine toate discursurile care ti se vor cere. O vei face din nou si din nou, chiar daca vei fi ingrozita si paralizata de frica, pana cand vei spune: “Doamne, eu chiar fac asta acum.“ Asa ca asta am facut. Cinci ani, apoi m-am mutat la Harvard ca profesor, si pentru mult timp am gandit “Nu ar trebui sa fiu aici. Nu ar trebui. “

La finalul primului meu an la Harvard ca profesor, o studenta care nu vorbise la ore niciodata in timpul semestrului, caruia ii spusesem: “Daca nu vei participa la ore, vei pica examenul” a intrat in biroul meu. Nu o cunosteam aproape deloc. Si mi-a spus: “Nu ar trebui sa fiu aici.” Acela a fost momentul pentru mine. Pentru ca s-au intamplat doua lucruri. Primul a fost ca am realizat ca nu mai simt asta. Eu nu mai simt asta, dar studenta mea o simte iar eu chiar inteleg acest sentiment. Iar al doilea a fost: ea chiar trebuia sa fie acolo. I-am spus: “Ba da, trebuie sa fii aici. Maine te vei preface, vei fi puternica, vei intra in clasa si vei face cel mai bun comentariu cu putinta la ora mea.” Si chiar asa a facut, iar colegii ei s-au intors spre ea, parca spunand: Nici macar nu am observat-o pana acum!

A venit din nou la mine cateva luni mai tarziu si am realizat ca nu doar s-a prefacut pana a reusit, s-a prefacut pana a devenit ceea ce voia. S-a schimbat. Asa ca vreau sa va spun, nu va prefaceti pana cand reusiti, prefaceti-va pana deveniti acel lucru.

Ultimul lucru cu care am sa va las este asta. Micile trucuri pot duce la schimbari mari. Puteti face asta timp de doua minute. Doua minute. Inainte sa intrati intr-o situatie stresanta de evaluare, timp de doua minute, incercati sa faceti asta, in lift, in baie, la birou in spatele usilor inchise. Vei putea sa-ti configurezi creierul sa faca fata cel mai bine situatiei. Sa-ti ridici nivelul de testosteron. Sa scazi nivelul de cortizol. Sa nu parasesti situatia cu sentimentul ca nu ai aratat cu adevarat cine esti. Sa parasesti situatia cu sentimentul ca ai spus ce aveai de spus si ai aratat clar cine esti.

As vrea sa te rog sa folosesti atitudinile de putere si sa imparti aceste cunostinte, pentru ca sunt simple. Nu am niciun fel de ego legat de asta. Impartaseste. Oamenii care pot folosi informatia asta cel mai mult sunt cei fara resurse, fara tehnologie, fara status si fara putere. Impartasiti aceste lucruri cu ei. Au nevoie doar de corpul lor, putina intimitate si de doua minute. Iar rezultatele vietii lor se pot schimba semnificativ. Multumesc.”

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *