comunicam sau ne prefacem exprimarea autentica
Psihologie practica / Comunicare

Comunicam sau ne prefacem? Exprimarea autentica

comunicam sau ne prefacem exprimarea autentica
comunicam sau ne prefacem exprimarea autentica

Dar, cine esti TU?! Poate ca TU esti seful meu, subalternul meu, sau poate ca TU esti clientul sau colegul meu de birou. Intersectandu-ne, poate, zilnic, in aceeasi organizatie, pe acelasi palier, sau chiar in acelasi birou, EU si TU continuam sa fim atat de aproape spatial si, totusi, la ani lumina distanta relational. Intrucat fara exprimare autentica nu exista contact real, iar fara contact real nu exista intalnire si cunoastere interpersonala.

Atunci cand TU te exprimi simplu si deschis, indiferent ca imi comunici lucruri placute sau neplacute, imi oferi ceva din tine insuti si ma faci partas la lumea ta. Atentie! Iti asumi fie riscul de a fi pedepsit sau respins, fie pe cel de a fi recompensat sau iubit.

Iar cand EU aleg sa ma exprim autentic ma expun riscului de a fi exact ceea ce sunt, ca semn al maturitatii si “inteligentei” mele emotionale. Astfel, exprimarea autentica se contureaza ca un act de profunda incredere in Sine.

Nu de putine ori, evit sa-ti spun ce ma supara sau ma deranjeaza la comportamentul tau, de teama sa nu stric falsa si iluzoria pace din relatia noastra. De pilda, ma enerveaza cumplit cand fumezi in birou si lasi scrumiera plina cu mucuri de tigara, dar nu-ti spun de frica sa nu te supar.

In adancul fiintei mele, insa pe nesimtite, incep sa te detest. Si, pe masura ce pledez mai mult in afara pentru pacea din relatia noastra, in interiorul meu, fara sa-mi dau seama, pregatesc trupele de razboi, care vor tasni spre lupta, intr-o buna zi, cand iti aprinzi relaxat o tigara, intr-o pauza de cafea.

Esti naucit si nimicit pentru moment, iar relatia noastra este rupta agresiv, deoarece, in loc sa fie fortificata de exprimarea autentica a trairilor mele, a fost fragilizata de iluzia intelegerii perfecte. Daca aleg, insa, construirea si consolidarea relatiei mele cu tine pe baza exprimarii autentice, cinci repere ma pot ghida in directia comunicarii emotionale mature:

1. EXPRIMAREA AUTENTICA ESTE NONEVALUTIVA / NECRITICA

Cand iti spun:
“Ma simt iritat cand imi vorbesti pe un ton ridicat!”
relatez despre mine si, mai exact, despre ceea ce EU simt in contexul in care imi vorbesti pe un ton ridicat; implicit imi asum responsabilitatea propriei trairi, fara a adopta o atitudine critica sau evalutiva in raport cu tine.

Cand iti spun:
“Ma iriti ca tipi la mine!”
“Ma faci sa ma simt iritat cand tipi la mine!”

te responsabilizez pentru ceea ce eu simt si, intrucat, ceea ce eu simt este o traire neplacuta, iti comunic implicit, ca asta te face “un magar insensibil’.

Ba mai mult decat atat, uneori, sar peste a-ti mai spune ce simt si te critic aspru si direct:
“Esti un nesimtit! Dobitocule!”

Ajung, in cele din urma, sa nu mai stiu exact nici ce simt, nici cine este adevaratul responsabil pentru trairile mele. Dar, ma transform intr-un expert evalutor critic al TAU pentru tot ce mi se intampla. Culmea este ca, desi uneori aceste evaluari sunt corecte (adica, tu chiar esti o persoana egoista, egocentrica sau dominatoare, agresivă) intre tine si trairile mele, pur si simplu, nu exista o relatie de cauzalitate. Eu sunt adevaratul si unicul responsabil al trairilor mele.

Asa se explica de ce persoane diferite pot experimenta trairi diferite in raport cu unul si acelsi tip de individ; asa cum una si aceeasi persoana poate experimenta trairi diferite in momente diferite ale vietii sale fata de acelasi tip de individ. De pilda, in relatie cu un coleg egocentric, narcisic, EU ma pot simti amuzat de «spectacolul» la care asist, cineva se poate simti iritat, inconfortabil, nedreptatit, iar altcineva plin de compasiune pentru vulnearbilitatea reala ce se ascunde sub mirajul superioritatii.

In concluzie, reactia mea emotionala fata de tine tine de istoria mea existentiala si de configuratia unica a personalitatii mele. Tu esti doar un catalizator care activeaza ceea ce eu deja contin si in raport cu care as putea fi recunoscator pentru ma ajuti sa ma descopar.

2. EMOTIILE SUNT NONVALORICE

Asta inseamna ca trairile mele, indiferent ca sunt placute (iubire, bucurie, admiratie, entuziasm) sau neplacute (ura, tristete, dispret, apatie) nu sunt “bune” sau “rele”, “corecte” sau “gresite”. Ele au rolul de a indica locul si directia pe drumul vietii. A le desconsidera si a le nega pe motivul ca sunt rele, ar fi echivalentul situatiei in care capitanul unui vas arunca busola care ii semnaleaza locul in care se afla, pe motivul ca nu e buna.

Si totusi, atat in viata profesionala, cat si in cea personala, evaluarea critica a emotiilor ne limiteaza considerabil actiunile: cred despre mine ca sunt un sef puternic si consider rusinos sa-mi fie frica de un subaltern inteligent care ar putea aspira la postul meu; atunci imi reprim frica si imi construesc o “filozofie de viata”, conform careia subalternii nu trebuie tratati cu prea multa caldura si incredere… sau sunt o femeie – manager, dinamica, energica, exploziva si temperamentala, dar imi ascund pulsiunea agresiva despre care am invatat ca nu da bine cu statutul meu; in consecinta, sunt expusa riscului de a dezvolta o apatica depresie.

Atentie! Exista o foarte mare diferenta intre a pemite emotiilor sa ajunga in constiinta si a pemite emotiilor sa se manifeste in comportamente. Imi pot da voie sa traiesc furie, tristete sau frica. Dupa ce am devenit constient de ele, optez pentru a actiona intr-o directie sau alta. A-mi respinge sau nega emotiile, indiferent de natura lor, inseamna sa imi limitez semnificativ sansa de a ma descoperi si de a ma exprima liber si autentic.

3. EMOTIILE POT FI ACORDATE CU MENTALUL SI VOINTA

Mecanismul psihologic este urmatorul: odata ce am acceptat ca emotiile nu pot fi evaluate in termeni de “corecte” sau “gresite”, “bune” sau “rele”, imi este mai usor sa mi le asum si sa mentin contacul constient cu ele.

Astfel, dincolo de emotiile constientizate, imi pot afla nevoile neimplinite; maturitatea emotionala imi va ajuta mentalul sa decida, in baza informatiilor pe care le am, ce nevoi implinesc imediat, si ce nevoi aman cu ajutorul vointei. Aceste decizii sunt traduse in actiuni de indata ce dispun de energia necesara.

Pot ajunge astfel, la un acord intre emotii, mental si vointa, ceea ce imi va da o stare de bine si dezinvoltura interioara care ma pregateste pentru experientele viitoare ale vietii mele. Prezenta dezacordului intre emotii, mental si vointa va fi experimentat ca o stare conflictuala, tensionata, disonanta, iar viata va fi perceputa ca o lupta, ca urmare a poiectarii in exterior a luptelor din interiorul meu.

4. EXPRIMAREA EMOTIONALA ESTE SANATOASA

Evit sa ma exprim emotional autentic. Ba mai mult, ma exprim atent, calculat si minutios planificat pentru ca imi doresc foarte mult ca tu sa ma apreciezi.

Cresc, astfel, foarte mult sansele ca tu sa te manifesti apreciativ si valorizator, dar nu in raport cu mine, asa cum sunt, pentru ca tu nu cunosti exprimarea fetei mele adevarate; ci in raport cu masca artificiala pe care eu am purtat-o cu o uriasa risipa de energie, inteligenta si rafinament, numai pentru ca aprecierea ta sa nu dispara.

Desi primesc aprecierea ta, nu ma pot bucura realmente de ea, intrucat stiu si simt ca raspunsul tau este provocat nu de mine, ci de rolul pe care il joc.

Asa ca, in cele din urma, aleg sa-mi exprim sincer trairile mele cele mai ascunse (frica, nemultumirea). Hm! Raspunsul nu e nici pe departe la fel de placut… dar este singurul care imi ofera satisfactia de a experimenta interactiunea noastra reala, oricat de “abraziva, coroziva sau adeziva” ar fi ea in prezent. Mai mult decat atat, m-am eliberat sanatos de trairile emotionale, care nu dispar, oricat de mult m-as stradui sa le resping sau sa le indepartez.

Dimpotriva, acele trairi emotionale pe care nu le exprim constient, ajung, in cele din urma, sa-si gaseasca modalitati de exprimare din cele mai variate si mai costisitoare: dureri de cap, ulcer, alergii, dureri musculare, hipertensiune, dintii care scrasnesc, usile trantite, gripa rebela, indispozitiile, plictiseala, oboseala, lacrimile…

In contextul unor consecintele atat de “costisitoare”, lipsa de exprimare autentica a emotiilor se explica prin motive puternice ce le stau la baza:

a) Frica de fragilizarea a imaginii personale: de pilda, ca director, ma tem sa-mi exprim neajutorarea in fata unei provocari profesionale suprinzatoare si spectaculoase pe care mi-o lanseaza un subaltern; asfel ca ajung sa-l descurajez in elanul lui, sa-i sabotez incercarile sau chiar sa-l sanctionez pentru “nesubordonare”.

b) Frica de respingere:
“Daca ii spun sefului ca il admir pentru initiativa lui constructiva, s-ar putea sa creada ca il perii si ca vreau sa ma pun bine cu el.”
“Daca ii spun colegului meu de birou ca m-a ranit, s-ar putea sa-mi raspunda ca nu-i pasa.”

Desi puternice, aceste motivatii se dovedesc a fi, in cele din urma, pacalitoare pentru relatiile construite pe o exprimare inautentica, ce nu rezista in fata decisivului test al timpului.

5. ESTE DE DORIT CA EMOTIILE SA FIE EXPRIMATE CAND SUNT EXPERIMENTATE, IN MAJORITATEA SITUATIILOR

Imi este, fara indoila, mai usor sa-ti spun cat de furios am fost ca ai fost promovat pe postul de General Manager, in locul meu, cand ne intalnim in parc, la 5 ani dupa pensionare. Dar, imi este incomparabil mai greu sa traiesc ani de zile cu aceasta furie de care nu reusesc sa scap, ci se structureaza in contractii corporale sau pe care am ajuns, in cele din urma, sa o transfer asupra sbordonatilor mei, mirati si ei de ceea ce li se intampla.

De cele mai multe ori, emotiile care nu sunt exprimate in momentul in care sunt traite, ne blocheaza si ne complica existenta.

Este adevarat ca sunt si unele situatii in care comunicarea imediata a emotiilor nu este de dorit: nu-i voi spune unui angajat paralizat de frica din cauza unei situatii de evaluare profesionala, cat de tare ma enerveaza; nu-i voi spune angajatului care tocmai a aflat ca este vizat pentru restructurarea de posturi, cat de tare ma dezgusta atitudinea lui ostila fata de conducerea companiei.

Si in aceste situatii autenticitatea exprimarii este in continuare de dorit, ea fiind doar amanata pentru un moment mai potrivit (in nici un caz, pentru secolul urmator!).

Dincolo de aceste situatii, exprimarea autentica si prompta a emotiilor, ramane apanajul relatiilor eficiente si evolutive, mai ales in cazul persoanelor care petrec foarte mult timp impreuna (profesie, prietenie, parteneriat de cuplu sau marital).

de Diana Onila, ID Learning
Articol preluat de pe Business-Edu.ro

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.