[fusion_builder_container hundred_percent=”yes” overflow=”visible”][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_size=”” border_color=”” border_style=”solid” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”no” center_content=”no” min_height=”none”]

perfectionismul
perfectionismul


Perfectionismul este un mecanism de supravietuire care ne consuma multa energie si ne rapeste mult din bucuria vietii.

Si desi cred ca poate apartine in egala masura ambelor sexe, simt ca el devine dureros si usturator mai ales atunci cand este ridicat la rang de arta de catre noi, femeile, in caminul nostru si in viata noastra de familie.

Pentru ca o prietena draga mi-a oferit zilele trecute o carte de care aveam de mult nevoie: “Fii fericita chiar daca nu esti perfecta. Cum sa te eliberezi de iluzia perfectiunii”, publicata la editura Curtea Veche, m-am gandit sa va ofer astazi din gandurile autoarei (Alice D.Domar) legate de perfectionism.

In primul rand, iata cele zece semne princiaple care arata ca esti perfectionista:

Te gandesti tot timpul la o greseala pe care ai comis-o
Esti extrem de competitiva si nu suporti ca altii sa te intreaca
Vrei ca un lucru sa iasa fie asa cum trebuie, fie deloc
Te astepti la perfectiune din partea celorlalti.
Nu ceri ajutorul daca acesta ar putea fi perceput ca defect sau slabiciune.
Te tii de o treaba mult timp dupa ce alte persoane au renuntat.
Esti un vanator de greseli care simte nevoia sa-i corecteze pe ceilalti atunci cand gresesc.
Esti ultraconstienta de exigentele si asteptarile celorlalti.
Esti intimidata de ideea de a face greseli in fata altor oameni.
Ai observat greseala din titlul acestei liste:) (princiaple in loc de principale).

De unde provine perfectionismul?

Multe femei au fost crescute de mame care puneau mare accent pe aspectul fizic, au avut un camin imaculat si au invatat, dupa exemplul dat de mame, cum sa se foloseasca de machiaj, imbracaminte si cum sa-si controleze greutatea pentru a arata cat mai bine cu putinta. Parintii le presau sa exceleze la invatatura, in sport si in cariera. Succesul era subinteles; esecul era fie pedepsit, fie complet ignorat.

Oare perfectionistele se nasc astfel sau devin? Probabil ambele. Sindromul obsesiv-complulsiv re o componenta genetica si cu toate ca perfectionismul difera de acest sindrom, ar putea exista o legatura genetica.

Cred ca imitarea modelelor de comportament joaca un rol decisiv in transmiterea de obiceiuri si de convingeri perfectioniste. Parintii perfectionisti tind sa creasca copii perfectionisti. Acest lucru nu se intampla insa intotdeauna.

Am asistat, de asemenea, la multe cazuri in care niste femei perfectioniste proveneau din camine haotice. Foloseau perfectionismul ca pe o cale de a prelua controlul asupra unei situatii dezechilibrate sau de a scapa de aceasta.

Multe femei au crescut cu ideea ca perfectiunea poate compensa pentru existenta unui frate imperfect. Multe din femeile perfectioniste care au fost intervievate pentru scrierea acestei carti au povestit despre frati sau surori mai mari care s-au nascut cu dizabilitati, au murit sau si-au dezamagit parintii in vreun fel.

Indiferent daca parintii au exercitat in mod deschis presiune asupra lor, aceste femei simteau ca trebuie sa poarte stindardul pe care fratii lor mai mari nu puteau sau nu voiau sa-l poarte. Pe masura ce cresteau se simteau presate sa aiba de doua ori mai mult succes in scoala, in cariera, in casnicie si in ceea ce priveste nepotii.

Alte femei erau surori mai mari care se temeau din cauza a ceea ce le spuneau parintii sau din cauza autosugestiei ca, daca nu depuneau destul efort, fratii sau surorile lor mai mici le vor ajunge din urma sau le vor intrece. Altele isi foloseau reusitele pentru a iesi in evidenta; notele mari si premiile atrageau genul de atentie dupa care tanjeau.

Chiar si o singura observatie facuta de un parinte sau de un membru de familie poate declansa comportamentul perfectionist. Daca cineva iti spune in copilarie ca esti lenes, poti simti toata viata ca trebuie sa dovedesti ca nu esti lenes.

Perfectionismul tine de control.

Daca lucrurile decurg perfect, simti ca sunt mai ordonate, mai sub control. Dati-mi voie sa va spun-fiecare graunte de stres, tot ceea ce-i aduce pe oameni in cabinetele psihologilor are legatura cu sentimentul scaparii de sub control. Unii oameni toloreaza o anumita lipsa a controlului; perfectionistii se simt coplesiti de ea.

 Perfectionistii pot avea un haos incontrolabil in vietile lor-un parinte sau sot alcoolic, de exemplu, si, pentru ca acea parte a vietii este un haos,ei incearca sa preia controlul aplicand un supercontrol in alte parti ale vietii.

N-or fi putand ei face nimic in privinta parintelui alcoolic, in schimb se pot asigura ca nu se ingrasa nici macar un kilogram, ca locuinta lor arata minunat si copiii lor au cele mai noi accesorii. Asta ne da o falsa impresie de control-daca totul arata in ordine, trebuie sa si fie in ordine. Este in ordine sa ne relaxam. Sa renuntam un pic la control poate fi o experienta eliberatoare.[/fusion_builder_column][/fusion_builder_row][/fusion_builder_container]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here