momente de furie, momente de recunostinta
Rasfoind cartea “Furia – intelepciune pentru potolirea flacarilor” de Thich Nhat Hanh, de la Editura Elena Francisc, mi-am reamintit cum intr-o clipa de furie, toate acele momente de recunostinta care construiesc o relatie, se risipesc incetul cu incetul si par sa nu fi existat niciodata.
Desi uneori putem simti furie la adresa unui necunoscut, aceasta are un caracter trecator deoarece strainul care tocmai ne-a calcat noii pantofi lacuiti este doar un strain.
In schimb, in stransa relatie cu partenerul de viata sau cu un membru al familiei, nu numai ca aceasta furie prinde radacini, dar pare sa fie notata intr-un jurnal invizibil al faptelor si scoasa la suprafata atunci cand ne asteptam mai putin. Iar acest lucru prinde viata deoarece intervin asteptarile pe care le avem fata de celalalt in lectiile noastre de dezvoltare personala.
Ceea ce Hanh ne indeamna este sa conturam recunostinta pe care o simtim fata de partener pentru a ne aminti ceea ce simtim cu adevarat pentru el in momentele noastre de furie. Deoarece furia pare sa fie inrudita cu orbirea si inconstienta, autorul ne aduce in prim plan ideea ca iubirea fata de celalalt si aprecierea lui par a fi misiuni imposibile atunci cand furia este deja instalata.
Asadar, sfatul lui este ca, in deplinatatea momentelor noastre de recunostinta fata de partenerul nostru, sa ne retragem in noi insine. Sa cream din aceste clipe o introspectie menita sa reimprospateze relatia cu celalalt si automat, relatia cu noi insine:
“Sunt clipe în viaţă în care ne simţim profund recunoscători partenerului nostru. Apreciem prezenţa lui cu adevărat. Suntem plini de recunoştinţă, compasiune şi de iubire. Am trăit astfel de momente. Suntem recunoscători că partenerul nostru este în viaţă, că a stat lângă noi în vremuri grele şi încă se află lângă noi. V-aş sugera să profitaţi de un astfel de moment când se va mai întâmpla.
Pentru a profita cu adevărat de un astfel de moment, retrage-te într-un loc în care poţi fi singur. Nu te duce imediat înspre celălalt, spunându-i: „Sunt fericit că te afli aici”. Nu este de-ajuns. Poţi spune acest lucru mai târziu. În acel moment e mai bine să te retragi la tine în cameră sau într-un loc liniştit şi să te afunzi în sentimentul recunoştinţei. Apoi notează-ţi sentimentele, recunoştinţa şi fericirea. Străduieşte-te să te exprimi în scris pe o pagină sau o jumătate de pagină sau înregistrează-te pe o casetă.
Acest moment de recunoştinţă este un moment de iluminare, de conştientizare, de înţelepciune. Este o manifestare a străfundului conştiinţei noastre. Tu conţii această capacitate de cunoaştere şi înţelegere. Când eşti furios, recunoştinţa şi iubirea nu par a fi deloc prezente. Te simţi ca şi când ele nici n-ar exista, aşa că mai bine notezi aceste trăiri şi le ţii în siguranţă. Scoate-le şi citeşte-le din când în când.
Sutra inimii, o scriptură care este slăvită zi de zi de mulţi budişti, este esenţa învăţăturii lui Buddha despre înţelepciune. Ceea ce ai scris este sutra inimii pentru că vine din inima ta – nu vine din inima unui Bodhisattva sau chiar a lui Buddha însuşi, ci din adâncul inimii tale. Este sutra inimii tale. “
Asadar, dupa ce ne-am imbratisat partenerul si i-am oferit zambetul nostru sincer, ne putem intoarce catre noi insine, oferindu-ne promisiunea ca desi imprevizibilul lucrurilor neplacute poate aparea, cheia recunostintei pe care o vom pastra in sufletele noastre ne va ajuta sa deschidem lacatul furiei care pare sa blocheze relatia cu celalalt.
Stim cu totii ca nu este deloc usor, insa cum ar fi daca pur si simplu am incerca acest lucru?
